Boala și leacul

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Cel Îndurător

Introducere la ediția critică

Laudă lui Allah, Domnul lumilor! Pacea și binecuvântarea fie asupra Trimisului Său, profetul nostru Muḥammad, asupra familiei sale și asupra tuturor companionilor săi.

Această carte, cunoscută sub titlul Al-Jawāb al-kāfī li-man saʾala ʿan al-dawāʾ al-shāfī și tipărită de mai multe ori cu numele Al-Dāʾ wa-l-dawāʾ, este dintre cele mai folositoare lucrări pentru șlefuirea sufletelor și îndemnarea lor să se oprească de la păcate și să se pocăiască sincer.

A fost închinată tratării uneia dintre cele mai primejdioase boli ale inimii, „deosebită de celelalte boli prin natura, pricinile și leacul ei; când se înrădăcinează și pune stăpânire, medicilor le este greu să-i găsească leacul, iar boala îl istovește pe cel bolnav”. Este boala patimii, despre care poetul a spus:

Iubirea este o boală grea, fără leac, În fața căreia medicii iscusiți rămân nedumeriți. Credeam că îndrăgostiții au întrecut măsura Descriind-o; iată însă că au spus prea puțin.

Autorul ei, Allah să aibă milă de el, este dintre medicii iscusiți ai inimilor. În tratarea bolilor inimii ei nu se întorc la înțelepții grecilor, ci pornesc de la Cartea înțeleaptă a lui Allah, în care sunt călăuzire, îndemn și vindecare pentru cele din piepturi, și de la Sunnah Trimisului lui Allah. El a fost trimis pentru a-i învăța pe oameni Cartea și înțelepciunea, pentru a le îndrepta credința și purtarea, a le curăți sufletele și a-i călăuzi spre căile drepte ale lucrurilor. Obștea formată de el a fost cea mai bună comunitate scoasă pentru oameni, fără asemănare cunoscută în istoria omenirii.

La originea cărții este o cerere de dezlegare venită la autor. A fost întrebat despre un om încercat cu o nenorocire care, dacă ar dăinui, i-ar strica viața lumească și Viața de Apoi. Se străduise să o îndepărteze de la sine pe toate căile, dar ea nu făcea decât să se aprindă și să se întărească. Cel care răspundea a privit starea greu de vindecat și răspândirea încercării, socotind că, aici, amănunțirea este mai potrivită decât scurtimea. Sfatul sincer pentru cel care întreba și mila față de el și cei asemenea lui cereau o expunere cuprinzătoare a pricinilor bolii și a urmărilor ei grele, precum și îndrumarea către căile de prevenire și de izbăvire. A scris astfel capitole prețioase despre rugă, condițiile primirii ei și pricinile care îi împiedică rodul; despre deosebirea dintre buna părere despre Allah și amăgirea prin îndurarea Sa; despre vătămările păcatelor, urmele lor în viața oamenilor și a neamurilor și pedepsele lor în această lume și în Viața de Apoi; despre adevărul adorării lui Allah și al asocierii; despre taina pentru care, dintre păcate, asocierea nu este iertată; despre împotrivirea patimii pentru chipuri față de afirmarea unicității și despre celelalte stricăciuni ale ei, apropiate și îndepărtate. Astfel, răspunsul la acea întrebare a devenit o carte amănunțită.

Dacă societatea în care a trăit autorul, Allah să aibă milă de el, avea nevoie de această carte, deși se ținea de religie și păzea purtările și buna-cuviință, societățile noastre au și mai multă nevoie de ea. Ele au ajuns să se zbuciume de pricinile stricăciunii, după ce cei care duc în rătăcire au izbutit, în multe țări islamice, să atragă femeia musulmană, sub lozinci înșelătoare, către lepădarea vălului și amestecul cu bărbații. Binele a ajuns rău, iar răul, bine. Apoi frații diavolilor au născocit tot felul de mijloace noi pentru stârnirea instinctului sexual și răspândirea faptelor rușinoase între cei care cred, știind că destrămarea morală este calea cea mai scurtă către nimicirea comunității. De la Allah se cere ajutor.

Cartea a apărut mai demult în India, în anul 1307 H, apoi a fost tipărită în Egipt și edițiile sale s-au succedat. Între ele a fost ediția shaykhului Muḥammad Muḥyī al-Dīn ʿAbd al-Ḥamīd, Allah să aibă milă de el, întemeiată pe un manuscris din secolul al XIII-lea H. Au apărut apoi alte ediții, fiecare întemeiată, după cum au pretins, pe un singur manuscris târziu ori nepotrivit ca bază. Cei care le-au îngrijit au depus o strădanie vrednică de mulțumire pentru corectarea lor, identificarea hadithurilor și buna înfățișare. Totuși, niciuna nu a urmat metoda științifică cunoscută în stabilirea textelor.

Ediția de față se întemeiază pe patru manuscrise din secolul al VIII-lea H; unul a fost copiat la nouăsprezece ani după moartea autorului, Allah să aibă milă de el. Au fost consultate și două manuscrise din secolul al XII-lea H. O grijă deosebită a fost acordată stabilirii textului cărții, pe lângă documentare, identificarea hadithurilor și indicii cuprinzători și feluriți.

Am pregătit un studiu al cărții care cuprinde atestarea atribuirii ei, stabilirea titlului, analiza temelor, descrierea amănunțită a izvoarelor, prezentarea manuscriselor folosite în această ediție și metoda urmată în pregătirea ei.

Îl laud pe Allah, Cel Atotputernic și Măreț, Care mi-a dat izbânda de a scoate această ediție științifică a cărții. Lui Îi cer să primească lucrarea, să facă folositoare roadele ei și să o binecuvânteze. Allah să fie mulțumit de autorul ei, imamul Ibn Qayyim al-Jawziyyah, și să-i înalțe treptele în Grădinile desfătării. Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra robului și Trimisului Său, profetul nostru Muḥammad, asupra familiei și a tuturor companionilor săi.

Muḥammad Ajmal Ayyūb al-Iṣlāḥī — Riad

9 Jumādā al-Ūlā 1428 H