Cum ar putea atentatele și distrugerea să fie considerate jihad?

Cel care ucide cu intenție un credincios va avea drept răsplată Gheena, în care va rămâne veșnic. Allah Se va mânia pe el, îl va blestema și îi va pregăti un chin cumplit.

Și cei care nu cheamă altă divinitate alături de Allah, nu ucid sufletul pe care Allah l-a făcut inviolabil decât în temeiul dreptului și nu săvârșesc adulter. Cel care face aceasta va întâlni pedeapsa. Chinul îi va fi îndoit în Ziua Învierii și va rămâne veșnic în el, înjosit, în afară de acela care se căiește, crede și săvârșește fapte bune. Acestora Allah le va preschimba faptele rele în fapte bune. Allah este Iertător, Îndurător.

Nu ucideți sufletul pe care Allah l-a făcut inviolabil decât în temeiul dreptului!

Nu vă ucideți copiii din pricina sărăciei! Noi vă dăm hrană vouă și lor.

Nu vă ucideți copiii de teama sărăciei! Noi le dăm hrană lor și vouă. Uciderea lor este un păcat mare.

Au pierdut cei care și-au ucis copiii din nesăbuință, fără știință, și au oprit ceea ce Allah le-a dat ca hrană, născocind minciuni despre Allah. Ei au rătăcit și nu au fost călăuziți.

Prima pricină în care se va judeca între oameni în Ziua Învierii privește vărsarea de sânge.

Profetul ﷺ ne-a ținut o predică în ziua jertfei și a întrebat: „Știți ce zi este aceasta?” Am răspuns: „Allah și Trimisul Său știu mai bine.” A tăcut, până când am crezut că o va numi altfel. A întrebat: „Nu este ziua jertfei?” Am răspuns: „Ba da!” A întrebat: „Ce lună este aceasta?” Am răspuns: „Allah și Trimisul Său știu mai bine.” A tăcut, până când am crezut că o va numi altfel. A întrebat: „Nu este Dhū al-Ḥijja?” Am răspuns: „Ba da!” A întrebat: „Ce ținut este acesta?” Am răspuns: „Allah și Trimisul Său știu mai bine.” A tăcut, până când am crezut că îl va numi altfel. A întrebat: „Nu este ținutul sacru?” Am răspuns: „Ba da!” A spus: „Sângele, averile și onoarea voastră vă sunt inviolabile, așa cum este inviolabilă această zi a voastră, în această lună a voastră, în acest ținut al vostru, până în ziua în care Îl veți întâlni pe Domnul vostru. Oare am transmis?” Au răspuns: „Da!” A spus: „O, Allah, fii martor! Cel prezent să-i transmită celui absent, căci poate că cel căruia i se transmite va înțelege mai bine decât cel care a auzit. Să nu vă întoarceți după mine la necredință, tăindu-vă gâturile unii altora!”

Feriți-vă de cele șapte păcate nimicitoare! Au întrebat: „O, Trimis al lui Allah! Care sunt ele?” A răspuns: „A-I asocia altceva lui Allah, vrăjitoria, uciderea sufletului pe care Allah l-a făcut inviolabil, în afara unui temei legitim, consumarea dobânzii, însușirea averii orfanului, fuga de pe câmpul de luptă și acuzarea de desfrâu a femeilor credincioase, caste, care nici nu se gândesc la asemenea fapte.”

Credinciosul va rămâne într-un larg răgaz în privința religiei sale, câtă vreme nu varsă sânge oprit.

Una dintre încurcăturile fără ieșire pentru cel care se aruncă în ele este vărsarea sângelui oprit fără niciun drept.

Ne aflam într-o adunare cu Trimisul lui Allah ﷺ, iar el a spus: „Îmi dați legământul să nu-I asociați nimic lui Allah, să nu săvârșiți adulter, să nu furați și să nu ucideți sufletul pe care Allah l-a făcut inviolabil decât în temeiul dreptului. Cel dintre voi care își împlinește legământul își are răsplata la Allah. Cel care săvârșește ceva dintre acestea și este pedepsit pentru el își găsește în aceasta ispășirea. Iar cel care săvârșește ceva dintre acestea și Allah îi acoperă fapta rămâne la hotărârea lui Allah: dacă voiește, îl iartă, iar dacă voiește, îl pedepsește.”

Cel care ridică armele împotriva noastră nu este dintre noi.

Nu este îngăduit sângele unui musulman care mărturisește că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah și că eu sunt Trimisul lui Allah decât în unul dintre trei cazuri: viață pentru viață, adulterul celui care a fost căsătorit și părăsirea religiei sale, despărțindu-se de comunitate.

Insultarea musulmanului este nelegiuire, iar lupta împotriva lui este necredință.

Trei feluri de oameni sunt cei mai urâți de Allah: cel care se abate de la dreptate în sanctuar, cel care caută să aducă în islam o rânduială a vremii neștiinței și cel care urmărește pe nedrept sângele unui om ca să-l verse.

O, voi care credeți! V-a fost prescrisă pedeapsa echivalentă pentru cei uciși: omul liber pentru omul liber, robul pentru rob și femeia pentru femeie. Celui căruia fratele său îi iartă ceva [din dreptul pedepsei] i se va cere [despăgubirea] în chip cuviincios, iar el o va plăti cu bunăvoință. Aceasta este o ușurare și o milă de la Domnul vostru. Cel care întrece măsura după aceea va avea parte de un chin dureros. În pedeapsa echivalentă este viață pentru voi, oameni cu judecată, ca să vă temeți [de Allah].

Dacă oamenii din Ṣanʿāʾ ar fi luat parte cu toții la aceasta, i-aș fi pedepsit cu moartea pe toți.

Patru oameni au ucis un copil, iar ʿUmar a spus…

Prima parte a omului care ajunge să putrezească este pântecele său. Cel care poate să nu mănânce decât ceea ce este bun și îngăduit să facă aceasta! Iar cel care poate să nu fie despărțit de Paradis din pricina unui căuș de sânge pe care l-a vărsat să facă aceasta!

La al-Ṭabarānī este relatat și ca atribuit Profetului, prin Ismāʿīl ibn Muslim, de la al-Ḥasan, de la Jundub, cu formularea: „Știți că l-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: «Să nu ajungă între vreunul dintre voi și Paradis, în timp ce îl privește, un căuș din sângele unui musulman pe care l-a vărsat fără drept!»” Chiar dacă nu s-ar fi transmis cu atribuirea explicită Profetului, ar avea statutul unei asemenea relatări, căci aceasta nu se poate spune prin simpla părere. Este o amenințare aspră pentru uciderea unui musulman fără drept.

Cel care se ridică împotriva comunității mele, lovindu-i atât pe cei drepți, cât și pe cei păcătoși, fără să se ferească de credincioșii ei și fără să-și respecte legământul față de cel aflat sub legământ, nu este de-al meu, iar eu nu sunt de-al lui.

Dispariția acestei lumi este mai puțin însemnată înaintea lui Allah decât uciderea fără drept a unui credincios. Dacă locuitorii cerurilor Sale și locuitorii pământului Său ar lua parte la vărsarea sângelui unui credincios, Allah i-ar face să intre în Foc.

Dispariția acestei lumi este mai puțin însemnată înaintea lui Allah decât uciderea unui musulman.

Uciderea unui credincios este mai gravă înaintea lui Allah decât dispariția acestei lumi.

Dacă locuitorii cerului și locuitorii pământului ar lua parte la vărsarea sângelui unui credincios, Allah i-ar arunca în Foc.

Dacă locuitorii cerurilor și ai pământului s-ar uni pentru a ucide un musulman, Allah i-ar arunca pe toți cu fețele în Foc.

Pentru orice păcat există nădejdea ca Allah să-l ierte, în afară de omul care moare necredincios sau de omul care ucide cu intenție un credincios.

Pentru orice păcat există nădejdea ca Allah să-l ierte, în afară de omul care moare asociindu-I altceva lui Allah sau de cel care ucide cu intenție un credincios.

Când se face dimineață, Iblīs își trimite oștile și spune: „Celui care astăzi îl duce la cădere pe un musulman îi voi pune coroana.” Vine unul și spune: „Nu l-am lăsat până nu și-a divorțat soția.” El spune: „Curând se va căsători.” Vine altul și spune: „Nu l-am lăsat până nu s-a purtat rău cu părinții săi.” El spune: „Curând se va purta bine cu ei.” Vine altul și spune: „Nu l-am lăsat până nu I-a asociat altceva lui Allah.” El spune: „Tu ești acela! Tu!” Vine altul și spune: „Nu l-am lăsat până nu a ucis.” El spune: „Tu ești acela! Tu!” și îi pune coroana.

Celui care ucide un credincios și se bucură de uciderea lui, Allah nu-i primește niciun act de adorare, obligatoriu sau de bunăvoie.

Sunt cei care luptă în timpul tulburării. Unul dintre ei ucide, socotind că se află pe calea cea dreaptă, și nu-I cere lui Allah iertare — adică pentru aceasta.

Din Foc va ieși un gât care vorbește și spune: „Astăzi mi-au fost încredințați trei: orice tiran îndârjit, cel care a pus alături de Allah o altă divinitate și cel care a ucis un suflet fără drept.” Apoi se va încolăci în jurul lor și îi va arunca în adâncurile Gheenei.

Unui credincios nu-i este îngăduit să ucidă un alt credincios decât din greșeală. Cel care ucide un credincios din greșeală trebuie să elibereze un rob credincios și să plătească familiei celui ucis despăgubirea, afară de cazul în care ea renunță de bunăvoie la aceasta.

Cel care nu găsește [un rob de eliberat] să postească două luni la rând, pentru ca Allah să-i primească căința. Allah este Știutor, Înțelept.