Adevărul despre încrederea în Allah

Încrederea în Allah înseamnă să-I încredințezi Lui toate lucrurile, să te bizui pe Allah, Cel Atotputernic și Măreț, în toate treburile tale și să le lași în grija Lui, fără să-ți îndrepți atenția către altcineva.

Încrederea în Allah privește și chestiunile de credință: robul să nu-și îndrepte inima spre altcineva decât Allah, Cel Atotputernic și Măreț, ci să se bizuie mereu pe El, lăsând în grija Lui toate treburile și împrejurările sale.

Politeiștii nu au ajuns să-I asocieze altceva lui Allah și să cadă în necredință decât fiindcă s-au încrezut în altcineva decât El, și-au lăsat treburile în grija altcuiva și au crezut că altcineva decât Allah, Cel Atotputernic și Măreț, le împlinește nevoile, le risipește grijile și îndepărtează răul de la ei. S-au bizuit astfel pe idoli, pe zeități, pe copaci și pietre, pe morminte, mausolee și morți. S-au bizuit pe făpturi în lucruri pe care nimeni nu le poate face în afară de Allah, Cel Atotputernic și Măreț. Au ajuns să le ceară ajutorul, să le aducă jertfe, să le facă făgăduințe și să îndrepte către ele diferite forme de adorare, deoarece s-au bizuit pe ele în locul lui Allah și au crezut că ele le aduc folos, le provoacă rău ori le împlinesc nevoile. De aceea au devenit necredincioși față de Allah, Cel Atotputernic și Măreț: s-au bizuit pe altcineva decât El, s-au încrezut în altcineva și și-au îndreptat credința și adorarea către altcineva decât El.

Temelia politeismului este, așadar, încrederea în altcineva decât Allah și bizuirea pe altcineva decât El. De aceea Allah Preaînaltul a spus:

Învățații au spus că așezarea înainte a expresiei:

arată exclusivitatea. Înțelesul este: puneți-vă încrederea în Allah, nu în altcineva. Allah – Preaslăvit și Preaînalt – a restrâns încrederea numai la El, excluzând pe oricine altcineva:

adică nu în altcineva.

El a făcut astfel din încrederea în Allah, Cel Atotputernic și Măreț, semnul credinței și al credinței în unicitatea Sa.

Cel care pretinde că este credincios și monoteist, dar se încrede în altcineva decât Allah – pietre, copaci, idoli, morminte, morți și altele asemenea – face o afirmație mincinoasă. El nu este credincios, fiindcă în treburile sale s-a încrezut în altcineva decât Allah, Cel Atotputernic și Măreț.

Încrederea în Allah privește și împlinirea nevoilor lumești: dobândirea mijloacelor de trai, îndepărtarea dușmanului, a vătămării și a răului.

Așadar, încrederea în Allah privește atât treburile religiei, cât și pe cele ale vieții lumești. Te bizui pe Allah, Cel Atotputernic și Măreț, în credința și în afirmarea unicității Sale; te bizui pe El și pentru împlinirea nevoilor tale, chiar dacă sunt nevoi lumești, precum mâncarea, băutura, îmbrăcămintea și atingerea scopurilor. Tot astfel, încrede-te mereu în Allah, Cel Atotputernic și Măreț, și bizuie-te pe El în toate treburile tale.

Încrederea în Allah nu se limitează la chestiunile de crez și la credința în unicitatea Sa, ci privește și viața lumească și căutarea celor necesare traiului. Nu te bizui pe altcineva decât Allah pentru a atinge vreun scop, fiindcă toate lucrurile sunt în mâna Lui, Cel Atotputernic și Măreț. În mâna Sa se află cheile cerurilor și ale pământului. Trebuie, așadar, să te încrezi în El.

Toate nevoile robilor sunt în mâna Lui, Cel Atotputernic și Măreț. Cum s-ar putea omul încrede în altcineva decât Allah și bizui pe altcineva în religia și viața sa lumească? Fără îndoială, aceasta vine din neștiință și din întoarcerea de la Allah, Cel Atotputernic și Măreț. Încrederea în El ocupă una dintre cele mai mărețe trepte ale robiei față de El.