حقيقة التوكل على الله

Încrederea în Allah este, așadar, o treaptă măreață dintre treptele robiei față de Allah, Cel Atotputernic și Măreț, prin care El i-a deosebit pe robii Săi credincioși de ceilalți. Cel care nu se încrede deloc în Allah este necredincios, iar cel care se încrede în Allah și în altcineva

este politeist. Cel care se încrede numai în Allah este monoteistul credincios pe care Allah îl iubește și de ale cărui fapte și vorbe este mulțumit, fiindcă le-a întemeiat pe o bază corectă.

Însemnătatea încrederii în Allah

معنى التوكل على الله

Politeiștii nu au ajuns să-I asocieze altceva lui Allah și să cadă în necredință decât fiindcă s-au încrezut în altcineva decât El, și-au lăsat treburile în grija altcuiva și au crezut că altcineva decât Allah, Cel Atotputernic și Măreț, le împlinește nevoile, le risipește grijile și îndepărtează

răul de la ei. S-au bizuit astfel pe idoli, pe zeități, pe copaci și pietre, pe morminte, mausolee și morți. S-au bizuit pe făpturi în lucruri pe care nimeni nu le poate face în afară de Allah, Cel Atotputernic și Măreț. Au ajuns să le ceară ajutorul, să le aducă jertfe, să le facă făgăduințe și să îndrepte către ele diferite forme de adorare, deoarece s-au bizuit pe ele în locul lui Allah și au crezut că ele le aduc folos, le provoacă rău ori le împlinesc nevoile. De aceea au devenit necredincioși față de Allah, Cel Atotputernic și Măreț: s-au bizuit pe altcineva decât El, s-au încrezut în altcineva și și-au îndreptat credința și adorarea către altcineva decât El.

arată exclusivitatea. Înțelesul este: puneți-vă încrederea în Allah, nu în altcineva. Allah – Preaslăvit și Preaînalt –

a restrâns încrederea numai la El, excluzând pe oricine altcineva:

Așadar, încrederea în Allah privește atât treburile religiei, cât și pe cele ale vieții lumești. Te bizui pe Allah, Cel Atotputernic și Măreț, în credința și în afirmarea unicității Sale; te bizui pe El și pentru împlinirea nevoilor tale, chiar dacă sunt nevoi

lumești, precum mâncarea, băutura, îmbrăcămintea și atingerea scopurilor. Tot astfel, încrede-te mereu în Allah, Cel Atotputernic și Măreț, și bizuie-te pe El în toate treburile tale.

Ce înseamnă încrederea în Allah

التوكل على الله واتخاذ الأسباب

Tot astfel, dacă un om ar renunța la căsătorie și ar spune: „Aceasta este încredere în Allah. Dacă Allah voiește să am copii, ei îmi vor veni fără să mă căsătoresc”, îi spunem că aceasta este o greșeală. Niciun om întreg la minte nu spune așa ceva, cu atât mai puțin un credincios. Allah a pus mijloace pentru dobândirea lucrurilor, iar căsătoria este un mijloc pentru procreare și pentru dobândirea copiilor. Allah a poruncit folosirea mijloacelor, așadar trebuie neapărat să folosești

mijloacele. Căsătoria este un mijloc pe care tu îl folosești și îl cauți. Cât despre dobândirea copiilor, aceasta vine de la Allah, Cel Atotputernic și Măreț; ea este rodul. Rezultatul este în mâna lui Allah, iar folosirea mijlocului ține de tine.

Aurul și argintul se dobândesc prin străduință, prin căutarea celor necesare traiului și prin folosirea mijloacelor. Celui care pretinde că se încrede în Allah, dar lasă mijloacele nelucrătoare, i se spune neputincios, în sensul de leneș. Este vorba despre acea neputință

care înseamnă lene și trândăvie. Profetul ﷺ a cerut ocrotire împotriva neputinței și a lenei.

 sunt hrana, băutura, hainele și toate celelalte lucruri de care omul are nevoie drept provizii pentru drum.

Provizia pentru călătoria spre Viața de Apoi

„Dacă v-ați încrede în Allah așa cum se cuvine să vă încredeți în El, v-ar da cele necesare traiului așa cum le dă păsărilor: ele pleacă dimineața flămânde și se întorc seara sătule.”

Observați că păsările nu au rămas în cuiburi. Dimpotrivă, au folosit mijlocul: au ieșit din cuiburi și au mers spre locurile unde se găsește hrană, căutându-și-o. Prin firea cu care Allah le-a creat, păsările au știut că trebuie să folosească mijloacele, așa că au plecat să caute hrana. Iar Allah – Preaslăvit și Preaînalt –

le-a hrănit, iar ele s-au întors cu burțile pline din hrana dăruită de Allah, Cel Atotputernic și Măreț.

„Cel care se agață de un lucru este lăsat în seama lui.”

 să-i pună la încercare pe unii prin alții, pentru înălțarea cuvântului lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț.

 a voit ca musulmanul să dobândească martiriul pe calea Sa.

 a voit ca aliații lui Allah să împlinească lupta pe calea Sa, dăruindu-și viața, sinele, străduința și averea în ascultare față de Allah. Lupta pe calea lui Allah este una dintre cele mai mărețe forme de adorare.

Dacă Allah i-ar nimici pe necredincioși printr-o pedeapsă de la El, aceste foloase ar înceta: nu s-ar mai împlini lupta pe calea Lui, martirii nu ar mai dobândi martiriul și nu s-ar mai

dovedi sinceritatea credinței în Allah.

a muniției și a echipamentului pentru luptă, potrivit fiecărei epoci.

În lupta împotriva necredincioșilor sunt necesare două lucruri:

, care este temelia, este încrederea în Allah, Cel Atotputernic și Măreț.

 este pregătirea puterii și a apărării potrivite fiecărei epoci. Amândouă sunt neapărat necesare.

Nu treceți cu vederea dușmanul și nu spuneți: „Noi suntem musulmani și ne încredem în Allah; Allah ne va feri de răul lor.” Nu este îngăduit. Nu sunt îngăduite nepăsarea și neglijarea problemei dușmanului. Dimpotrivă, trebuie urmărite împrejurările lui, studiate treburile lui și făcută pregătirea

Încrederea în Allah și folosirea mijloacelor

ثمرات التوكل على الله تعالى

Printre roadele încrederii în Allah se află dobândirea iubirii Lui.

Printre roadele încrederii în Allah – Preaslăvit și Preaînalt – se află faptul că omul înaintează în lucrurile care îi sunt de folos, fără să se teamă de altcineva decât Allah.

 Cei care luptă și intră în bătălii împotriva necredincioșilor au făcut aceasta numai fiindcă se încredeau în Allah, Cel Atotputernic și Măreț. Încrederea în El le-a dat curaj și putere. Toate greutățile și necazurile li s-au părut ușoare; au găsit desfătare în moartea pe calea lui Allah și au dobândit martiriul pe calea Sa. Toate acestea datorită încrederii în Allah.

O altă roadă a încrederii în Allah este că îl însuflețește pe om să caute cele necesare traiului, să dobândească cunoaștere și să întreprindă orice lucru folositor.

 Cel care se încrede în Allah merge înainte și prinde curaj în căutarea lucrurilor folositoare, fiindcă știe că Allah este alături de cei care se încred în El și le dă biruință. Înaintează astfel în toate treburile care îi folosesc pentru religie și viața lumească, fără să lenevească și fără să se alăture celor trândavi.

„Cel care caută mulțumirea lui Allah, chiar dacă oamenii se mânie, va avea parte de mulțumirea lui Allah, iar El îi va face și pe oameni mulțumiți de el. Cel care caută mulțumirea oamenilor, mâniindu-L pe Allah, va avea parte de mânia lui Allah, iar El îi va face și pe oameni mânioși împotriva lui.”

, în schimb, înseamnă desemnarea altei persoane să obțină un lucru îngăduit, pe care acea persoană îl poate obține. Acesta este un mijloc dintre mijloace. Îl desemnezi, așadar, pe reprezentant drept un mijloc și te încrezi în Allah, Cel Atotputernic și Măreț, pentru împlinirea scopului, ca act de adorare. Nu te încrezi în reprezentant, ci numai în Allah.

Roadele încrederii în Allah Preaînaltul

فهرس المصادر والمراجع

Tafsīr Jāmiʿ al-bayān fī tafsīr al-Qurʾān

 — Abū Jaʿfar Muḥammad ibn Jarīr al-Ṭabarī. Dār al-Maʿrifa, Beirut, Liban, 1406 H; al-Maṭbaʿa al-Amīriyya, Būlāq, Egipt, al-Muḥammadiyya, 1324 H.

 — Abū ʿAbd Allāh Muḥammad ibn Yazīd al-Qazwīnī. Ediție îngrijită de Muḥammad Fuʾād ʿAbd al-Bāqī. Dār Iḥyāʾ al-Turāth.

 — Sulaymān ibn al-Ashʿath al-Sijistānī. Dār al-Rayyān li-l-Turāth – Dār al-Ḥadīth, Egipt, 1408 H.

 — Abū ʿĪsā Muḥammad ibn ʿĪsā ibn Sawra al-Tirmidhī. Al-Maktaba al-Islāmiyya, Istanbul, Turcia.

 — Abū ʿAbd Allāh al-Bukhārī. Dār al-Bāz; Dār al-Kutub al-ʿIlmiyya, Beirut, Liban.

 — Abū Ḥātim Muḥammad ibn Ḥibbān al-Bustī. Muʾassasat al-Risāla, Beirut, Liban, ediția I, 1404 H.

 — Abū ʿAbd Allāh al-Ḥākim al-Naysābūrī. Dār al-Kitāb al-ʿArabī, Beirut, Liban.

 — Aḥmad ibn Ḥanbal. Muʾassasat Qurṭuba și Dār al-Rāya, Riyadh, Arabia Saudită.

Surse și lucrări de referință

Glosar

Încrederea în Allah este o adorare a inimii. Ea nu înseamnă renunțarea la muncă, la învățare ori la mijloacele folositoare. Șeicul Ṣāliḥ al-Fawzān explică înțelesul ei, legătura cu folosirea mijloacelor, roadele sale și deosebirea față de împuternicirea unei persoane.