Sunt Al-Isra’ și Al-Mi`raj un mit?

Sunt Al-Isra’ și Al-Mi`raj un mit?

Fără îndoială, Isra’ și Mi`raj se numără printre marile semne ale lui Allah, care indică adevărul Mesagerului Său Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) și măreția statutului său înaintea lui Allah, slăvit și înălțat fie. Mai mult, ele se numără printre dovezile măreției și puterii lui Allah și ale înălțării Sale deasupra întregii Sale creații. Allah, slăvit fie, spune (interpretarea sensului):

„Slăvit și înălțat fie El (Allah) mai presus de tot ceea ce (rău) Îi asociază ei, Cel care l-a purtat pe robul Său (Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui)) într-o călătorie de noapte de la Al-Masjid-Al-Haram (din Makkah) la moscheea cea mai îndepărtată (din Ierusalim), al cărei împrejurimi le-am binecuvântat, pentru a-i arăta (lui Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui)) câteva dintre semnele Noastre. Cu adevărat, El este Cel care Aude totul, Cel care Vede totul.” [Al-Isra’ 17:1] 

Este relatat în rapoarte mutawatir de la Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) că a fost înălțat la ceruri și că porțile cerurilor i-au fost deschise, până când a trecut dincolo de al șaptelea cer, unde Domnul său, slăvit fie, i-a vorbit după cum a voit și i-a poruncit cele cinci rugăciuni zilnice . Allah le-a poruncit inițial ca fiind cincizeci de rugăciuni, însă Profetul nostru Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) a continuat să-I ceară să le reducă până când El le-a făcut cinci; astfel, ele sunt cinci în ceea ce privește obligația, dar cincizeci în ceea ce privește răsplata, deoarece fiecare faptă bună aduce o răsplată înzecită. Lui Allah Îi aparțin lauda și mulțumirea pentru toate binecuvântările Sale. 

Însă oamenii au avut păreri diferite cu privire la Isra’ și Mi`raj. Unii dintre ei au spus că a fost un vis, dar opinia corectă este că el a fost dus în călătoria nocturnă (Isra’) și înălțat la ceruri (Mi`raj) fiind treaz, datorită abundenței dovezilor pe care le vom cita mai jos. 

At-Tahawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în celebra sa carte Al-`Aqidah: 

„Mi`raj este adevărat. Profetul a fost dus într-o călătorie de noapte și a fost înălțat la cer cu el însuși, fiind treaz, apoi a fost înălțat atât de sus cât a voit Allah, iar Allah l-a onorat cu ceea ce a voit și i-a revelat ceea ce i-a revelat. «Inima nu a mințit în ceea ce a văzut» [An-Najm 53:11]. Fie ca binecuvântările și pacea lui Allah să fie asupra lui în Viața de Apoi și în această lume.”

Ibn Abi’l-`Izz Al-Hanafi a spus în Sharh At-Tahawiyyah (fie ca Allah să aibă milă de el): 

„Oamenii au avut păreri diferite cu privire la Isra’. 

• S-a spus că Isra’ a privit doar sufletul său, iar trupul său nu a fost niciodată absent. Aceasta a fost relatată de Ibn Ishaq de la `Aishah și Mu`awiyah (fie ca Allah să fie mulțumit de ei), iar o relatare similară a fost transmisă de la Al-Hasan Al-Basri. 

Totuși, trebuie remarcat că există o diferență între a spune că Isra’ a fost un vis și a spune că a implicat sufletul său, dar nu și trupul. Între cele două idei există o mare diferență. 

`Aishah și Mu`awiyah (fie ca Allah să fie mulțumit de ei) nu au spus că a fost un vis; mai degrabă, au spus că sufletul său a fost dus noaptea, dar trupul său nu a fost absent. 

Diferența dintre cele două este că ceea ce vede un adormit în vis poate fi reprezentarea unor lucruri cunoscute în viața reală. Astfel, într-un vis, unei persoane i se poate părea că se vede înălțată la cer și dusă la Makkah, însă sufletul său nu s-a înălțat și nu a mers acolo; mai degrabă, îngerul viselor a făcut-o să vadă reprezentarea unui lucru. 

Ei [`Aishah și Mu`awiyah (fie ca Allah să fie mulțumit de ei)] nu au intenționat să spună că Isra’ a fost un vis; ceea ce au vrut să spună este că sufletul însuși a fost dus în călătoria nocturnă, astfel încât a părăsit trupul și apoi s-a întors la el. Ei au considerat aceasta ceva specific Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui), deoarece nimeni altcineva nu ar fi putut avea experiența ca propriul său suflet să se înalțe complet la cer decât după moarte. 

• S-a sugerat, de asemenea, că Isra’ a avut loc de două ori: o dată fiind treaz și o dată în vis … 
• În mod similar, unii dintre ei au spus că s-a întâmplat de două ori: o dată înainte ca revelația să înceapă și o dată după aceea. 
• Alții au spus că s-a întâmplat de trei ori: o dată înainte ca revelația să înceapă și de două ori după aceea. 

De fiecare dată când exista o ambiguitate, ei sugerau că aceasta era o întâmplare separată, pentru a concilia relatările. Acest lucru a fost făcut de cei care aveau puține cunoștințe despre Hadith. 

În schimb, opinia marilor savanți ai Hadithului este că Isra’ a avut loc o singură dată, în Makkah, după începerea misiunii Profetului și cu un an înainte de Hijrah (migrarea la Madinah); s-a sugerat, de asemenea, că a avut loc cu un an și două luni înainte de aceasta, după cum a afirmat Ibn `Abd Al-Barr.

Din Hadithul despre Isra’ se știe că a fost dus în călătoria nocturnă în sens fizic, fiind treaz, potrivit opiniei corecte, de la Al-Masjid Al-Haram la Al-Masjid Al-Aqsa, călare pe Al-Buraq, însoțit de Jibril (pacea fie asupra lui). S-a oprit acolo și i-a condus pe profeți în rugăciune și l-a legat pe Al-Buraq de inelul ușii moscheii. S-a spus, de asemenea, că s-a oprit în Bethlehem și s-a rugat acolo, însă nu există absolut nicio relatare autentică în acest sens. 

Apoi, în acea noapte, a fost înălțat din Bayt Al-Maqdis (Ierusalim) către primul cer, unde Jibril a cerut să fie deschis, iar acesta le-a fost deschis. Acolo l-a văzut pe Adam, tatăl omenirii; l-a salutat cu Salam, iar el l-a întâmpinat, i-a răspuns la Salam și i-a recunoscut profeția. Apoi a fost înălțat către al doilea cer…” 

Și el (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

„Una dintre dovezile că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) a fost dus în călătoria nocturnă (Isra’) în mod fizic, fiind treaz, este versetul în care Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):

„Slăvit și înălțat fie El (Allah) mai presus de tot ceea ce (rău) Îi asociază ei, Cel care l-a purtat pe robul Său (Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui)) într-o călătorie de noapte de la Al-Masjid-Al-Haram (din Makkah) la moscheea cea mai îndepărtată (din Ierusalim).” [Al-Isra’ 17:1]

Cuvântul „rob” implică atât trupul, cât și sufletul, la fel cum cuvântul „persoană” implică atât trupul, cât și sufletul. Acesta este sensul obișnuit atunci când cuvântul este folosit în sensul său uzual și aceasta este opinia corectă. Prin urmare, Isra’ a implicat atât trupul, cât și sufletul, iar aceasta nu este contrară rațiunii. Dacă acceptăm că este greu de imaginat ca o persoană să se poată înălța la cer, atunci ar trebui să acceptăm că este greu de imaginat ca îngerii să poată coborî, iar aceasta ar conduce la negarea profeției, ceea ce constituie kufr (necredință).” (Sharh At-Tahawiyyah, 1/245) 

Ibn Kathir (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Tafsir-ul său (3/33):

„Apoi oamenii au avut păreri diferite cu privire la faptul dacă Isra’ a implicat atât trupul, cât și sufletul sau doar sufletul său. Există două opinii; majoritatea savanților consideră că a fost dus în călătoria nocturnă atât cu trupul, cât și cu sufletul, fiind treaz și nu în vis, deși ei nu resping ideea că Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) ar fi putut vedea un vis înainte de aceasta și apoi să vadă acele lucruri după aceea, fiind treaz, deoarece el (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) nu a văzut niciodată un vis fără ca acesta să se împlinească asemenea zorilor care se ivesc. Dovada pentru aceasta este versetul în care Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):

„Slăvit și înălțat fie El (Allah) mai presus de tot ceea ce (rău) Îi asociază ei, Cel care l-a purtat pe robul Său (Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui)) într-o călătorie de noapte de la Al-Masjid-Al-Haram (din Makkah) la moscheea cea mai îndepărtată (din Ierusalim), al cărei împrejurimi le-am binecuvântat.” [Al-Isra’ 17:1] 

Tasbih [expresia „Subhan Allah (Slavă lui Allah sau Slăvit fie Allah)] este folosită în cazul chestiunilor de mare importanță. Dacă ar fi fost un vis, nu ar fi fost nimic măreț în aceasta și nu ar fi fost considerată atât de importantă; necredincioșii din Quraysh nu s-ar fi grăbit să nu creadă în el, iar unii dintre cei care deveniseră anterior musulmani nu ar fi apostaziat. 

Mai mult, cuvântul „rob” se referă împreună atât la suflet, cât și la trup, iar Allah, Preaînălțatul, a spus: „Cel care l-a purtat pe robul Său (Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui)) într-o călătorie de noapte”, iar El, Preaînălțatul, a mai spus (interpretarea sensului): „Și nu am făcut vedenia pe care ți-am arătat-o decât ca încercare pentru oameni și, de asemenea, copacul blestemat.” [Al-Isra’ 17:60] 

Ibn `Abbas a spus: Aceasta a fost ceva ce Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) a văzut cu propriii ochi în noaptea în care a fost dus în călătoria nocturnă (Isra’), iar copacul blestemat este copacul Az-Zaqqum. (Relatat de Al-Bukhari (2885)

 Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului): „Privirea (Profetului Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui)) nu s-a abătut (la dreapta sau la stânga) și nici nu a depășit limita (rânduită pentru ea)” [An-Najm 53:17]; vederea este una dintre facultățile fizice, nu face parte din suflet. 

Mai mult, el a fost purtat pe Al-Buraq, care era un animal alb strălucitor; aceasta se poate referi numai la trup, nu la suflet, deoarece pentru deplasarea sufletului nu este nevoie de o călăuză care să-l poarte. Iar Allah știe cel mai bine.” 

Șeicul Hafiz Al-Hakami a spus în Ma`arij Al-Qabul (3/1067): 

„Dacă Isra’ și Mi`raj ar fi privit sufletul într-un vis, Quraysh nu le-ar fi respins și nu ar fi spus: Ne ia o lună cu cămila pentru a ajunge la Ierusalim și o lună pentru a ne întoarce, dar Muhammad pretinde că a fost dus acolo noaptea trecută și că în această dimineață era deja înapoi aici, cu noi…! Și l-au ridiculizat (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui). 

Dacă ar fi fost un vis, nu li s-ar fi părut atât de greu de acceptat și nu ar fi existat niciun sens în respingerea lui, deoarece o persoană poate vedea în vis lucruri mai îndepărtate decât Ierusalimul și nimeni nu va nega visul său sau nu-l va considera greu de imaginat. Însă Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) le-a spus despre o călătorie nocturnă care a fost reală și a avut loc când era treaz, nu într-un vis; de aceea au respins-o și l-au ridiculizat, considerând-o greu de imaginat și revoltătoare, precum și din încăpățânare, deoarece aveau puține cunoștințe despre măreția și puterea lui Allah, slăvit și înălțat fie, și nu înțelegeau că Allah face tot ceea ce voiește. Prin urmare, când i-au spus lui Abu Bakr As-Siddiq despre aceasta, el a spus: Dacă el a spus-o, atunci este adevărată. Ei au spus: Chiar îl crezi? El a spus: Da, și îl cred în ceva și mai extraordinar decât aceasta, și anume că vestea din cer îi vine dimineața sau după-amiaza – sau cuvinte în acest sens.” 

Al-Hafiz Abul-Khattab `Umar ibn Dihyah a spus în cartea sa At-Tanwir fi Mawlid as-Siraj Al-Munir: 

„Există relatări mutawatir despre Hadithul privind Isra’, transmise de la `Umar ibn Al-Khattab, `Ali, Ibn Mas`ud, Abu Dharr, Malik ibn Sa`sa`ah, Abu Hurayrah, Abu Sa`id, Ibn `Abbas, Shaddad ibn Aws, Ubayy ibn Ka`b, `Abd ar-Rahman ibn Qart, Abu Habbah Al-Ansari, Abu Layla Al-Ansari, `Abdullah ibn `Amr, Jabir, Hudhayfah, Buraydah, Abu Ayyub, Abu Umamah, Samurah ibn Jundub, Abu’l-Hamra’, Suhayb Ar-Rumi, Umm Hani’, și `Aishah și Asma’, fiicele lui Abu Bakr As-Siddiq (fie ca Allah să fie mulțumit de toți). Unii dintre ei au relatat-o pe larg, iar alții mai pe scurt.

Chiar dacă relatările unora dintre ei nu îndeplinesc condițiile autenticității, există consens între musulmani cu privire la Hadithul despre Isra’, însă ereticii s-au îndepărtat de el, încercând să stingă cu gurile lor Lumina lui Allah (adică religia Islamului, acest Coran și Profetul Muhammad  (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui)). Dar Allah Își va desăvârși Lumina, chiar dacă necredincioșilor le este urâtă (cf. As-Saff 61:8)” (Tafsir Ibn Kathir (3/63) 

Pericolele scoaterii versetelor din context

Felul în care acest autor a discutat chestiunea și a ajuns la concluziile sale este uluitor, deoarece s-a referit la una dintre numeroasele cereri pe care le-au făcut necredincioșii și a lăsat impresia că răspunsul coranic – „Spune (o, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui)): `Slăvit și înălțat fie Domnul meu (Allah) mai presus de tot ceea ce ei (politeiștii) Îi asociază în mod rău! Sunt eu oare altceva decât un om trimis ca Mesager?’” [Al-Isra’ 17:93] – se referă la acea cerere anume, și anume înălțarea la cer, indicând că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) nu putea face aceasta. Însă, în realitate, acest răspuns coranic se referea la mai multe cereri pe care politeiștii le-au făcut din încăpățânare și ducând respingerea și negarea la extrem. Urmează aceste cereri, așa cum sunt descrise în Coran (interpretarea sensului):

„Și ei spun: `Nu te vom crede (o, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui)) până când nu vei face să izvorască pentru noi un izvor din pământ;

`Sau vei avea o grădină de curmali și struguri și vei face să izvorască în mijlocul ei râuri din belșug;

`Sau vei face cerul să cadă peste noi în bucăți, așa cum ai pretins, sau Îl vei aduce pe Allah și pe îngeri în fața noastră, față în față;

`Sau vei avea o casă împodobită (cu argint și aur curat etc.) sau te vei înălța la cer, iar noi nu vom crede în înălțarea ta până când nu vei coborî pentru noi o Carte pe care să o citim.’ Spune (o, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui)): `Slăvit și înălțat fie Domnul meu (Allah) mai presus de tot ceea ce ei (politeiștii) Îi asociază în mod rău! Sunt eu oare altceva decât un om trimis ca Mesager?’” [Al-Isra’ 17:90-93] 

Gândiți-vă la aceste cereri, care nu merită alt răspuns decât răspunsul coranic: „Spune (o, Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui)): `Slăvit și înălțat fie Domnul meu (Allah) mai presus de tot ceea ce ei (politeiștii) Îi asociază în mod rău! Sunt eu oare altceva decât un om trimis ca Mesager?’” 

Este posibil ca un om să facă să izvorască un izvor din pământ și râuri, să facă cerul să cadă, să-i aducă pe Allah și pe îngeri sau să se înalțe la cer și să aducă de acolo o Carte adresată fiecărui necredincios?!

Așa cum se spune în comentariul relatat de la Mujahid și de la alții. Iar aceasta este în conformitate cu versetul în care Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):

„Ba nu, fiecare dintre ei dorește să primească pagini desfășurate (venite de la Allah, cu scrierea că Islamul este religia adevărată, iar Muhammad (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) a venit cu adevărul de la Allah, Domnul cerurilor și al pământului etc.)” [Al-Muddaththir 74:52] 

Fără îndoială, acestea nu sunt caracteristici ale ființelor umane și nici nu se află în puterea lor. Afirmația Coranului că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui) nu este capabil să facă aceasta se referă la toate aceste cereri împreună, nu doar la unele dintre ele, deoarece printre ele se află cereri care sunt în mod obișnuit posibile. Este dovedit că apa a țâșnit dintre degetele Profetului, după cum este relatat în Sahih Al-Bukhari (3576) și în alte surse; așadar, cu atât mai mult nu este imposibil pentru el să facă izvoarele să țâșnească din pământ. De asemenea, nu este imposibil ca el să fi avut o grădină de curmali… și alte cereri pe care le-au făcut. Însă necredincioșii nu aveau un interes real pentru aceste lucruri; scopul lor principal era să meargă la extreme în încăpățânarea și împotrivirea față de Mesager (pacea și binecuvântările fie asupra lui), pentru a persista în nelegiuirea lor. 

At-Tahir ibn `Ashur (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Deoarece cererile lor se bazau pe încăpățânare, Allah i-a poruncit să le răspundă într-un mod care să evidențieze uimirea față de cuvintele lor, spunând „`Slăvit și înălțat fie Domnul meu”, deoarece această expresie este folosită pentru a exprima uimirea, iar apoi să urmeze cu o întrebare ca mustrare și accentuare a faptului că el nu era decât un om cu un mesaj de la Domnul său, adică: eu nu sunt un domn care controlează lucrurile, astfel încât să pot crea ceea ce mi se cere; atunci cum aș putea să-i aduc pe Allah și pe îngeri sau să creez pe pământ ceea ce nu a fost creat pe el?” (At-Tahrir Wa’t-Tanwir (15/210-211) 

Evitați argumentele celor care se îndoiesc

Protejați-vă de orice v-ar putea face să vă îndoiți și fiți mai preocupați să vă îngrijiți angajamentul religios decât să dobândiți avere. Nu le oferiți diavolilor dintre oameni și djinni nicio posibilitate de a submina certitudinea din inimile voastre sau de a vă zdruncina credința. Atât timp cât nu ați dobândit suficiente cunoștințe islamice pentru a vă proteja de argumentele aparent convingătoare ale celor care se îndoiesc, fugiți de astfel de oameni și evitați să stați cu ei sau să vă întâlniți cu ei; nu le ascultați cuvintele meșteșugite, deoarece nu știți dacă îndoiala va prinde rădăcini în inima voastră după ce îi părăsiți și, dacă vă expuneți confuziei, veți putea oare să vă salvați de ea sau veți cădea pradă ei? Îi cerem lui Allah să ne călăuzească pe noi și pe toți robii Săi care afirmă Unicitatea Sa. 

Iar Allah știe cel mai bine.