Mișcarea degetului în tashahhud

Este Sunnah să miști degetul în tashahhud?

S-a dovedit că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) obișnuia să arate cu degetul arătător și să-l miște în timpul tashahhudului, când se ruga. 

Când trebuie mișcat degetul în tashahhud

Savanții au avut opinii diferite în această privință și există mai multe puncte de vedere. 

• Hanafii spun că degetul trebuie ridicat când se spune „La (nu)” în expresia „Ash-hadu an la ilaha ill-Allah (Mărturisesc că nu există nicio divinitate în afară de Allah)” și trebuie coborât când se spune „ill-Allah (în afară de Allah).”  
• Șafi'iții spun că trebuie ridicat când se spune „ill-Allah.” 
• Malikiții spun că trebuie mișcat la dreapta și la stânga până când se termină rugăciunea. 
• Hanbaliții spun că trebuie arătat cu degetul când se rostește numele lui Allah, fără a-l mișca. 

Șeicul al-Albani (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: „Nu există nicio bază pentru niciuna dintre aceste definiții și modalități în Sunnah. Cea mai apropiată dintre ele de opinia corectă este opinia hanbalită, dacă nu ar fi faptul că ei au limitat ridicarea degetului la momentul rostirii numelui lui Allah.” (Tamam al-Minnah, p. 223) 

Dovezi privind permisiunea de a mișca degetul în tashahhud

În ceea ce privește dovezile referitoare la această chestiune: 

• ‘Abd-Allah ibn al-Zubayr a spus: Când Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) ședea în timpul rugăciunii, își punea piciorul stâng între coapsă și gambă, își băga piciorul drept sub el, își punea mâna stângă pe genunchiul stâng, mâna dreaptă pe coapsa dreaptă și arăta cu degetul. (Relatat de Muslim, 579)

În al-Nasai (1270) și Abu Dawud (989) se spune: „Obișnuia să arate cu degetul când făcea du`a, dar nu-l mișca.” 

Această adăugire – „dar nu-l mișca” – a fost clasificată drept da’if de Ibn al-Qayyim în Zad al-Ma’ad, 1/238. De asemenea, a fost clasificată drept slabă de al-Albani în Tamam al-Minnah, p. 218. 

• Wail ibn Hajar a spus: Am zis: Cu siguranță voi observa cum se roagă Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Așa că l-am observat; s-a ridicat și a spus takbir („Allahu akbar”), apoi și-a ridicat mâinile până au ajuns la nivelul urechilor. Apoi și-a pus mâna dreaptă peste mâna stângă, încheietura mâinii și partea inferioară a antebrațului. Când a vrut să se plece, și-a ridicat mâinile în același fel, și-a pus mâinile pe genunchi, iar când și-a ridicat capul, și-a ridicat mâinile în același fel. Apoi s-a prosternat și și-a pus mâinile la nivelul urechilor, apoi a șezut cu piciorul stâng băgat sub el și și-a pus mâna stângă pe coapsa și genunchiul stâng, iar marginea cotului drept pe coapsa dreaptă. Apoi și-a ținut două dintre degete și a făcut un cerc, după care și-a ridicat degetul arătător și l-a mișcat, făcând du`a cu el. (Relatat de al-Nasai, 889; clasificat sahih de Ibn Khuzaymah, 1/354; Ibn Majah, 5/170; clasificat sahih de al-Albani în Irwa al-Ghalil, 367.) 

Șeicul Ibn ‘Uthaymin a citat acest hadith – „l-a mișcat, făcând du`a cu el” – ca dovadă că mișcarea degetului arătător în timpul tashahhudului trebuie făcută cu fiecare expresie a du`a-ului. El a spus în al-Sharh al-Mumti’: 

„Sunnah indică faptul că trebuie să arate cu el când face du`a, deoarece formularea hadithului este „l-a mișcat, făcând du`a cu el”. Așadar, de fiecare dată când faci du`a, mișcă-ți degetul, indicând astfel natura exaltată a Celui Căruia Îi adresezi du`a-urile. Așadar spunem: 

„Al-salamu ‘alayka ayyuha’l-Nabiyyu (pacea fie asupra ta, o, Profetule)” – trebuie să arăți cu degetul, deoarece acest salam este un fel de du`a. „Al-salamu ‘alayna (pacea fie asupra noastră)” – trebuie să arăți cu degetul. „Allahumma salli ‘ala Muhammad (O, Allah, trimite binecuvântări asupra lui Muhammad)” – trebuie să arăți cu degetul. „Allahumma barik ‘ala Muhammad) O, Allah, trimite binecuvântări asupra lui Muhammad)” – trebuie să arăți cu degetul. ‘A’idhu Billahi min ‘adhabi jahannam (Caut adăpost la Allah de chinul Iadului)” – trebuie să arăți cu degetul. „Wa min ‘adhab al-qabr (și de chinul mormântului)” – trebuie să arăți cu degetul. „Wa min fitnat il-mahya wal-mamat (și de încercările vieții și ale morții)” – trebuie să arăți cu degetul.  „Wa min fitnat il-masieh il-dajjal (și de încercarea lui Dajjal)  – trebuie să arăți cu degetul. De fiecare dată când faci du`a trebuie să arăți cu degetul, indicând măreția Celui Căruia Îi faci du`a. Aceasta este mai apropiat de Sunnah.” 

Privirea degetului în timp ce se arată

Este Sunnah ca, atunci când arăți, să te uiți la deget. Al-Nawawi a spus: 

„Sunnah este să nu-ți lași privirea să depășească degetul arătător. Există un hadith sahih despre aceasta în Sunan Abi Dawud. Trebuie să arăți în direcția qiblei și să intenționezi, atunci când arăți, afirmarea Unicității lui Allah și devotamentul exclusiv față de El.” (Sharh Muslim, 5/81) 

Hadithul la care s-a referit al-Nawawi (fie ca Allah să aibă milă de el) este hadithul lui ‘Abd-Allah ibn al-Zubayr citat mai sus. Versiunea relatată de Abu Dawud este (989): „Și nu trebuie să-și lase privirea să depășească degetul său arătător.” (Clasificat sahih de al-Albani în Sahih Abi Dawud) 

Arătarea cu degetul în direcția qiblei

Este Sunnah să se arate cu el în direcția qiblei. ‘Abd-Allah ibn ‘Umar a relatat că a văzut un bărbat mișcând pietricele cu mâna în timp ce se ruga. Când a terminat, ‘Abd-Allah i-a spus: „Nu mișca pietricele în timp ce te rogi, căci aceasta provine de la Shaytan. Mai degrabă fă ceea ce obișnuia să facă Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Își punea mâna dreaptă pe coapsă și arăta cu degetul de lângă degetul mare în direcția qiblei, fixându-și privirea asupra lui.” Apoi a spus: „Așa l-am văzut pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) făcând.” (Relatat de al-Nasai, 1160; Ibn Khuzaymah, 1/355; Ibn Hibban, 5/273. clasificat sahih de al-Albani în Sahih al-Nasai)

Îndoirea ușoară a degetului în timp ce se arată 

Îndoirea ușoară a degetului în timp ce se arată a fost menționată în hadithul lui Numayr al-Khuza’i, (Relatat de Abu Dawud, 991, și al-Nasai, 1275) Dar acesta este un hadith slab. (A se vedea Tamam al-Minnah de al-Albani p. 222)

Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați aceste răspunsuri: 129501 , 107626 385235 , și 130176

Și Allah știe cel mai bine.