Mișcarea degetului arătător în timpul Tashahhud-ului

Este Sunnah să se arate cu degetul arătător și să fie mișcat în timpul Tashahhud-ului, pe baza relatării transmise de Ahmad (18890) și al-Nasaa’i de la Waa’il ibn Hajar, care a spus: Am spus: Voi urmări cum se roagă Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui). Așa că l-am privit; s-a ridicat și a spus „Allahu akbar” și și-a ridicat mâinile până când au ajuns la nivelul urechilor, apoi și-a pus mâna dreaptă peste mâna stângă, încheietura stângă și antebrațul stâng. Apoi, când a vrut să se încline, și-a ridicat mâinile în același fel. Și-a pus mâinile pe genunchi, apoi, când și-a ridicat capul, și-a ridicat mâinile în același fel. Apoi s-a prosternat și și-a pus mâinile la nivelul urechilor, apoi s-a așezat sprijinindu-se pe piciorul stâng și și-a pus mâna stângă pe coapsă și genunchiul stâng, iar cotul mâinii drepte l-a pus pe coapsa dreaptă. Apoi a făcut un cerc cu două dintre degetele sale, apoi și-a ridicat degetul și l-am văzut mișcându-l și făcând du’aa’ cu el.” Acest hadeeth a fost clasificat ca saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Nasaa’i. 

Muslim (580) a relatat că ‘Abd-Allah ibn ‘Umar a spus: Când el – adică Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) – se așeza în timpul rugăciunii, își punea mâna dreaptă pe coapsa dreaptă, își strângea toate degetele și arăta cu degetul de lângă degetul mare, iar mâna stângă și-o punea pe coapsa stângă. 

Potrivit unei relatări transmise de Muslim de la Ibn ‘Umar, când Profetul se așeza în timpul rugăciunii, își punea mâinile pe coapse, ridica degetul mâinii drepte aflat lângă degetul mare și făcea du’aa’ cu el, iar mâna stângă îi era sprijinită pe coapsa stângă. 

Al-Nasaa’i (1273) a relatat că Sa’d a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a trecut pe lângă mine în timp ce făceam du’aa’ cu degetele mele și a spus: „Unul, unul”, arătând cu degetul arătător. Înseamnă: arată cu un singur deget, și anume degetul arătător. 

Ahmad (5964) a relatat că Naafi’ a spus: Când ‘Abd-Allah ibn ‘Umar se așeza în timpul rugăciunii, își punea mâinile pe coapse și arăta cu degetul în timp ce se uita la el. Apoi a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a spus: „Este mai greu pentru Shaytaan decât fierul”, adică degetul arătător. Acest hadeeth a fost clasificat ca hasan de al-Albaani în Sifat Salaat al-Nabi (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui), p. 159. 

Aceste ahaadeeth indică două lucruri: 

1 – Că trebuie să se arate cu degetul pe parcursul întregului Tashahhud

2 – Că trebuie mișcat atunci când se face du’aa’. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a explicat formulele de du’aa’ relatate pentru Tashahhud. El a spus: 

De fiecare dată când faci du’aa’, mișcă degetul în sus, către Cel Căruia îi adresezi chemarea, așadar spunem: 

Al-salaamu ‘alayka ayyuha’l-Nabiyyu (Pacea fie asupra ta, o, Profetule) – trebuie să arăți cu degetul în timp ce reciți aceasta, deoarece salaam este un tip de du’aa’. 

Al-salaamu ‘alayna (pacea fie asupra noastră) – arată cu degetul. 

Allahumma salli ‘ala Muhammad (O, Allah, trimite rugăciuni asupra lui Muhammad) – arată cu degetul. 

Allahumma baarik ‘ala Muhammad (O, Allah, trimite binecuvântări asupra lui Muhammad) – arată cu degetul. 

A’oodhu Billaaih min ‘adhaabi Jahannam (Caut refugiu la Allah de chinul Iadului) – arată cu degetul. 

Wa min ‘adhaab il-qabr (și de chinul mormântului) – arată cu degetul. 

Wa min fitnat il-mahyaa wa’l-mamaat (și de încercările vieții și ale morții) – arată cu degetul. 

Wa min fitnat il-maseeh il-dajjaal (și de încercarea lui Dajjaal) – arată cu degetul. 

De fiecare dată când faci du’aa’, arată în sus către Cel Căruia îi adresezi chemarea. Acest lucru este mai aproape de Sunnah. 

Sfârșitul citatului din al-Sharh al-Mumti’, 3/202 

Și Allah știe cel mai bine.