Fiecare monoteist va intra în Paradis, așadar de ce ar trebui musulmanii să se străduiască?

În primul rând:

Acest om, ‘Adnaan Ibraaheem, nu este cineva care trebuie urmat în chestiuni religioase, iar prelegerile sale nu trebuie ascultate, din cauza ideilor și credințelor corupte pe care le promovează.

El nu este unul dintre învățații la care ar trebui să se apeleze; mai degrabă, ideile sale sunt deviante în ceea ce privește cunoașterea, metodologia și credința, după cum au arătat Ahl as-Sunnah din vremea noastră.

Pentru mai multe informații despre el și despre ideile deviante pe care le promovează, faceți clic pe următorul link:

În al doilea rând:

Ceea ce este indicat de textele Coranului și Sunnah și asupra căruia salafii (primele generații) acestei ummah sunt unanim de acord este că nimeni în a cărui inimă se află credință cât greutatea unui atom nu va rămâne veșnic în Iad. Chiar dacă intră în Iad din cauza păcatului său, va rămâne acolo atât timp cât voiește Allah, apoi va fi scos de acolo și dus în Paradis.

Al-Bukhaari (44) și Muslim (193) au relatat de la Anas că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cine spune Laa ilaaha ill-Allah și are în inima sa bunătate cât greutatea unui bob de orz va fi scos din Iad, apoi cine spune Laa ilaaha ill-Allah și are în inima sa bunătate cât greutatea unui bob de grâu va fi scos din Iad, apoi cine spune Laa ilaaha ill-Allah și are în inima sa bunătate cât greutatea unui atom (sau a unei furnici mici) va fi scos din Iad.”

Shaykh Ibn Baaz (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

Oricine moare afirmând unicitatea lui Allah (Tawheed) și fără să asocieze nimic cu Allah va fi dintre oamenii Paradisului, chiar dacă săvârșește zina și fură și chiar dacă săvârșește alte păcate, precum nesupunerea față de părinți, riba (camăta), depunerea unei mărturii false și altele asemenea. Păcătosul este supus voinței lui Allah; dacă Domnul nostru voiește, îl va ierta, iar dacă voiește, îl va pedepsi pentru păcatele sale, dacă moare fără să se fi căit. Și chiar dacă intră în Iad și este pedepsit acolo, nu va rămâne veșnic în el; mai degrabă, va fi scos de acolo și dus în Paradis, după ce va fi fost curățat și purificat.

Sfârșitul citatului din Fataawa Noor ‘ala ad-Darb (6/51).

A se vedea și răspunsurile la întrebările nr. 112113 , 147996 și 170526 .

În al treilea rând:

Afirmația „Toți musulmanii vor intra în Paradis, așa că faceți ce vreți” este falsă și contrară a ceea ce este bine cunoscut în religie, care îi cheamă și îi îndeamnă pe oameni să se supună lui Allah și îi avertizează împotriva nesupunerii față de El. De fapt, ea este contrară mesajelor tuturor Profeților, care îi cheamă pe oameni să se închine lui Allah și le poruncesc să facă aceasta. Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):

„Și cu adevărat am trimis în fiecare comunitate un mesager [care să spună]: «Închinați-vă lui Allah și feriți-vă de Taghut [dumnezei falși]». Printre ei au fost unii pe care Allah i-a călăuzit și printre ei au fost unii asupra cărora rătăcirea a fost hotărâtă pe drept. Așadar, străbateți pământul și observați cum a fost sfârșitul celor care au negat” [an-Nahl 16:36].

Allah i-a trimis pe Profeți pentru a corecta credințele, faptele și atitudinile oamenilor; chemarea Islamului stabilește îndrumări și instrucțiuni pentru îndreptarea fiecărui aspect al vieții omenești:

S-a relatat că Abu Hurayrah (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Am fost trimis doar pentru a desăvârși atitudinea bună și bunele maniere.” Clasificat ca saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Jaami‘ (2349).

Textele care indică faptul că este obligatoriu să ne supunem lui Allah și Mesagerului Său și care avertizează împotriva săvârșirii oricărui lucru contrar acestui fapt sunt prea numeroase pentru a fi menționate aici. De exemplu:

Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):

„Și supuneți-vă lui Allah și Mesagerului, ca să vi se arate milă” [Aal ‘Imraan 3:132]

„Și supuneți-vă lui Allah și supuneți-vă Mesagerului și fiți prevăzători. Iar dacă vă întoarceți, să știți că asupra Mesagerului Nostru este doar [responsabilitatea] transmiterii clare” [al-Maa’idah 5:92].

El avertizează împotriva nesupunerii față de Allah și Mesagerul Său și împotriva neglijării poruncilor Sale. El spune (interpretarea sensului):

„Să se ferească cei care se împotrivesc poruncii Profetului, ca să nu-i lovească o fitnah sau să nu-i ajungă o pedeapsă dureroasă” [an-Noor 24:63]

„Iar pe cel care nu se supune lui Allah și Mesagerului Său și încalcă hotarele Sale, El îl va băga în Foc, unde va rămâne veșnic, și va avea parte de o pedeapsă umilitoare” [an-Nisaa’ 4:14]

„Nu se cuvine ca un bărbat credincios sau o femeie credincioasă, atunci când Allah și Mesagerul Său au hotărât un lucru, să mai aibă vreo alegere în privința chestiunii lor. Iar cel care nu se supune lui Allah și Mesagerului Său s-a rătăcit cu siguranță într-o rătăcire evidentă” [al-Ahzaab 33:36].

Mai mult, aceasta este contrară și motivului pentru care Allah i-a creat pe djinni și omenirea. Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):

„Nu i-am creat pe djinni și oameni decât pentru a Mi se închina” [adh-Dhaariyaat 51:56].

Cât despre această întrebare lipsită de temei: „de ce ar trebui să ne străduim, atât timp cât fiecare musulman va fi în Paradis?”,

Se poate răspunde din mai multe unghiuri.

-1- Credinciosul va ajunge în Paradis numai datorită faptelor sale și nu datorită numelui sau moștenirii sale. Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):

„Și vom îndepărta din inimile lor orice ranchiună; pe sub ei vor curge râuri. Și ei vor spune: «Laudă lui Allah, care ne-a călăuzit spre aceasta; noi nu am fi fost călăuziți dacă Allah nu ne-ar fi călăuzit. Cu adevărat, mesagerii Domnului nostru au venit cu adevărul». Și li se va spune: «Acesta este Paradisul pe care l-ați moștenit pentru ceea ce ați făcut»” [al-A‘raaf 7:43]

„Pe aceia pe care îngerii îi iau la moarte, fiind buni și curați; [îngerii] le vor spune: «Pacea fie asupra voastră. Intrați în Paradis pentru ceea ce ați făcut»” [an-Nahl 16:32]

„[Li se va spune]: «Mâncați și beți cu plăcere pentru ceea ce ați făcut»” [at-Toor 52:19]

„Cu adevărat, cei evlavioși vor fi printre umbre și izvoare

și fructe din ceea ce își doresc,

[li se va spune]: «Mâncați și beți cu plăcere pentru ceea ce ați făcut»” [al-Mursalaat 77:41-43].

-2- Dacă presupunem că Allah, Preaînălțatul, a hotărât ca cineva să intre în Paradis, lui i se poruncește de asemenea să se străduiască și îi va fi înlesnit să săvârșească faptele oamenilor Paradisului, astfel încât să intre în el datorită faptelor sale. Nu există nicio contradicție între hotărârea prealabilă a lui Allah și îndatoririle religioase. Acesta este un lucru bine cunoscut în religie: Allah le-a poruncit robilor Săi să creadă în hotărârea divină (predestinare), dar, în același timp, le-a poruncit și să se străduiască.

S-a relatat că ‘Ali (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) se afla la o înmormântare, a ridicat ceva și a început să lovească pământul cu acel lucru, apoi a spus: „Nu există niciunul dintre voi al cărui loc în Iad sau al cărui loc în Paradis să nu fi fost deja hotărât”. Ei au spus: O, Mesager al lui Allah, atunci nu ar trebui să ne bizuim pe destinul nostru și să renunțăm la strădanie? El a spus: „Continuați să vă străduiți, căci fiecăruia îi va fi înlesnit ceea pentru care a fost creat. Cât despre cel care este dintre cei binecuvântați, lui îi va fi înlesnit să săvârșească faptele celor binecuvântați; iar celui care este dintre cei osândiți îi va fi înlesnit să săvârșească faptele celor osândiți”. Apoi a recitat cuvintele: „Cât despre cel care dăruiește și se teme de Allah și crede în cea mai bună [răsplată], Noi îi vom ușura calea către ușurință” [al-Layl 92:5-7].

Relatat de al-Bukhaari (4949) și Muslim (2647).

-3- Se poate spune: Da, nimeni nu va intra în Paradis decât un musulman și nimeni în a cărui inimă se află credință cât greutatea unui atom nu va rămâne în Iad, dar cum poți fi sigur că Allah nu va arunca în inima ta fitnah, shirk (asocierea de parteneri cu Allah), deviere și rătăcire, ca răsplată pentru abaterea ta de la ceea ce ți-a poruncit și pentru faptul că nu I te-ai supus? Allah, Preaînălțatul, i-a avertizat pe cei care nu I se supun, după cum am văzut mai sus. Și Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):

„Iar când s-au abătut, Allah a făcut ca inimile lor să se abată. Și Allah nu călăuzește oamenii neascultători și răzvrătiți” [as-Saff 61:5].

Fiecare persoană trebuie să înțeleagă că faptele și statutul său vor fi judecate numai în funcție de felul în care se încheie viața sa și cine îi poate garanta un sfârșit bun și credincios dacă persistă în devierea și nesupunerea sa?

S-a relatat că ‘Abdullah ibn Mas‘ood (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) ne-a spus, iar el este cel mai sincer: „Crearea fiecăruia dintre voi este adunată în pântecele mamei sale timp de patruzeci de zile, apoi devine o ‘alaqah (o bucată de sânge coagulat și gros) pentru o perioadă similară, apoi devine asemenea unei bucăți de carne mestecate (mudghah) pentru o perioadă similară, apoi Allah trimite la el un înger căruia i se poruncește să scrie patru lucruri; i se spune: Scrie faptele sale, provizia sa, durata vieții sale și dacă este osândit (sortit Iadului) sau binecuvântat (sortit Paradisului). Apoi sufletul este suflat în el. Unul dintre voi poate să se străduiască până când nu mai este între el și Paradis decât un cot, apoi hotărârea îl ajunge și săvârșește o faptă a oamenilor Iadului. Sau poate să se străduiască până când nu mai este între el și Iad decât un cot, apoi hotărârea îl ajunge și săvârșește o faptă a oamenilor Paradisului.” Convenit.

S-a relatat de la Sahl ibn Sa‘d as-Saa‘idi (fie ca Allah să fie mulțumit de el) că Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: Un om poate săvârși faptele oamenilor Paradisului, sau așa li se pare oamenilor, deși el este dintre oamenii Iadului, iar un om poate săvârși faptele oamenilor Iadului, sau așa li se pare oamenilor, deși el este dintre oamenii Paradisului. Faptele sunt judecate după felul în care se încheie.” Convenit.

Și Allah știe cel mai bine.