Zakātul bijuteriilor

În încheiere, robul trebuie să aibă teamă de Allah atât cât poate și să se străduiască să afle adevărul din Carte și din Sunna. Când adevărul îi devine limpede din ele, trebuie să îl urmeze și să nu pună înaintea lor afirmația niciunui om, oricine ar fi el, și nici vreo analogie, oricare ar fi aceasta. Când există neînțelegeri, trebuie să ne întoarcem la Carte și la Sunna, căci ele sunt calea dreaptă și balanța dreaptă, fără abatere. Allah Preaînaltul a spus:

Iar dacă vă certați cu privire la un lucru, aduceți-l înaintea lui Allah și a Trimisului, dacă voi credeți în Allah și în Ziua de Apoi. Aceasta este mai bine și are cea mai bună urmare.

Întoarcerea la Allah înseamnă întoarcerea la Cartea Sa, iar întoarcerea la Trimis înseamnă întoarcerea la Sunna și la îndrumarea lui, în timpul vieții sale și după moartea sa. Allah Preaînaltul a mai spus:

Dar nu! Pe Domnul tău! Ei nu vor crede până ce nu te vor lua pe tine drept judecător în neînțelegerile dintre ei, apoi nu vor găsi în sufletele lor nicio împotrivire față de ceea ce ai hotărât și se vor supune pe deplin.

Allah Preaînaltul a jurat pe stăpânirea Sa asupra Trimisului Său ﷺ, care este o stăpânire cu totul deosebită, printr-un jurământ întărit: nu există credință decât dacă îl luăm pe Profet ﷺ drept judecător în orice neînțelegere dintre noi, dacă nu simțim în sufletele noastre nicio împotrivire și nicio strâmtorare față de hotărârea Trimisului lui Allah ﷺ și dacă ne supunem ei pe deplin, prin ascultare deplină și punere în practică.

Ia aminte cum a întărit supunerea prin substantivul verbal: aceasta arată că este necesară o supunere deplină, fără abatere și fără zăbavă.

Ia aminte și la legătura dintre ceea ce este invocat în jurământ și ceea ce se afirmă prin jurământ. Este invocată stăpânirea lui Allah asupra Profetului Său ﷺ, iar ceea ce se afirmă este că nu există credință fără a-l lua pe Profet ﷺ drept judecător pe deplin, într-un fel care cere liniște sufletească, ascultare și acceptare. Stăpânirea lui Allah asupra Trimisului Său cere ca hotărârea sa să fie în acord cu ceea ce Domnul său a îngăduit și a încuviințat. Stăpânirea Sa cere să nu îl lase într-o greșeală pe care nu i-o încuviințează.

Dacă adevărul nu îi devine limpede din Carte și din Sunna, omul trebuie să urmeze opinia celui despre care crede, cu precădere, că este mai aproape de adevăr prin cunoașterea și religiozitatea sa. Profetul ﷺ a spus: „Țineți-vă de Sunna mea și de Sunna califilor drept călăuziți care vin după mine! Țineți-vă de ea și strângeți-o cu dinții!”³¹ Cei mai îndreptățiți să primească această descriere sunt cei patru califi: Abū Bakr, ʿUmar, ʿUthmān și ʿAlī — Allah să fie mulțumit de ei toți. Ei i-au urmat Profetului ﷺ în comunitatea sa, în cunoaștere, în faptă, în cârmuire și în cale. Allah să îi răsplătească cu cea mai bună răsplată pentru Islam și musulmani!

Îl rugăm pe Allah Preaînaltul să ne călăuzească pe calea Sa cea dreaptă și să ne facă dintre cei care văd adevărul ca adevăr și îl urmează și văd falsul ca fals și se feresc de el. Allah știe mai bine. Allah să îl binecuvânteze pe Profetul nostru Muḥammad, familia și Companionii săi și să le dăruiască multă pace!

A scris-o robul sărac înaintea lui Allah, Muḥammad al-Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn, la 12 Ṣafar 1382 H. Lauda Îi aparține lui Allah, prin a Cărui binefacere se împlinesc faptele bune.