Zakātul bijuteriilor

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Lauda Îi aparține lui Allah, Stăpânul lumilor! Îl lăudăm, Îi cerem ajutorul și iertarea și ne căim către El. Căutăm adăpost la Allah de răul sufletelor noastre și de faptele noastre rele. Pe cel pe care Allah îl călăuzește nimeni nu-l poate rătăci, iar pe cel pe care El îl lasă în rătăcire nimeni nu-l poate călăuzi. Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, fără niciun asociat, și mărturisesc că Muḥammad este robul și Trimisul Său. Allah să trimită binecuvântări asupra lui, a familiei și a companionilor săi și să le dăruiască pace din belșug!

În cele ce urmează: aceasta este o scriere care lămurește hotărârea privitoare la zakātul bijuteriilor a căror folosire este îngăduită. Am menționat în ea opiniile diferite care au ajuns la cunoștința mea, opinia mai puternică și dovezile pentru preferarea ei. Spun, așadar, cerând de la Allah izbândă și având încredere în El; în El mă încred și de la El cer ajutor:

Învățații — Allah să aibă milă de ei — au avut cinci opinii despre obligația zakātului pentru bijuteriile a căror folosire este îngăduită:

Prima: nu se datorează zakāt pentru ele. Aceasta este opinia cunoscută în școlile celor trei imami: Mālik, al-Shāfiʿī și Aḥmad, cu excepția cazului în care bijuteriile sunt păstrate pentru acoperirea cheltuielilor. Dacă sunt pregătite pentru a fi închiriate, învățații școlii lui Aḥmad consideră că se datorează zakāt, în vreme ce învățații școlilor lui Mālik și al-Shāfiʿī consideră că nu se datorează. Am prezentat dovezile acestei opinii ca obiecții împotriva celor care susțin obligația și am răspuns la ele.

A doua: se datorează zakāt pentru ele numai pentru un singur an. Aceasta este o opinie relatată de la Anas ibn Mālik — Allah să fie mulțumit de el.

A treia: zakātul lor constă în a le împrumuta spre folosință. Aceasta este o opinie relatată de la Asmāʾ și, de asemenea, de la Anas ibn Mālik.

A patra: este obligatoriu fie să se plătească zakātul pentru ele, fie să fie împrumutate spre folosință. Ibn al-Qayyim — Allah să aibă milă de el — a preferat această opinie în al-Ṭuruq al-ḥukmiyyah.

A cincea opinie: zakātul pentru ele este obligatoriu în fiecare an dacă ating pragul minim, niṣābul. Aceasta este opinia lui Abū Ḥanīfah, o relatare de la Aḥmad și una dintre cele două opinii din școala lui al-Shāfiʿī. Aceasta este opinia mai puternică, întrucât este susținută de Carte, de Sunna și de relatările de la Companioni.