Timpurile rugăciunii și reunirea rugăciunilor

În capitolul al doilea a fost lămurită obligația de a îndeplini fiecare rugăciune în timpul stabilit pentru ea. Aceasta este regula de bază. Dacă însă apar împrejurări care cer reunirea a două rugăciuni, reunirea este îngăduită; mai mult, ea este cerută și iubită de Allah Preaînaltul, deoarece se potrivește principiului religiei islamice la care Allah Preaînaltul a arătat prin cuvintele Sale:

Allah voiește pentru voi ușurarea și nu voiește pentru voi greutatea.

Și prin cuvintele Sale:

El v-a ales și nu v-a pus în religie nicio strâmtorare.

În «Ṣaḥīḥ al-Bukhārī», Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el — relatează că Profetul ﷺ a spus: «Religia este ușurare și nimeni nu încearcă să se înăsprească peste măsură în religie fără ca aceasta să-l copleșească. Așadar, țintiți ceea ce este drept, apropiați-vă cât puteți de el și primiți vestea bună.»³⁰ În cele două culegeri autentice, Abū Mūsā relatează că Profetul ﷺ le-a spus lui și lui Muʿādh, când i-a trimis în Yemen: «Ușurați și nu îngreunați, aduceți vestea bună și nu-i îndepărtați pe oameni, înțelegeți-vă și nu vă dezbinați.»³¹ Într-o versiune a lui Muslim, Abū Mūsā — Allah să fie mulțumit de el — a spus: «Când Profetul ﷺ îl trimitea pe unul dintre companionii săi cu vreo însărcinare, îi spunea: „Aduceți vestea bună și nu-i îndepărtați pe oameni, ușurați și nu îngreunați.”»³² Tot în cele două culegeri autentice, Anas — Allah Preaînaltul să fie mulțumit de el — relatează că Profetul ﷺ a spus: «Ușurați și nu îngreunați, aduceți vestea bună și nu-i îndepărtați pe oameni.» Într-o versiune: «Liniștiți și nu-i îndepărtați pe oameni.»³³

Odată lămurit acest lucru, Sunnah a arătat reunirea rugăciunilor Ẓuhr și ʿAṣr sau Maghrib și ʿIshāʾ în timpul uneia dintre ele, în mai multe împrejurări:

Prima: în călătorie, fie în mers, fie în timpul unui popas. În «Ṣaḥīḥ al-Bukhārī», Anas ibn Mālik — Allah să fie mulțumit de el — a spus: «Profetul ﷺ reunea rugăciunile Maghrib și ʿIshāʾ în călătorie.»³⁴ În «Ṣaḥīḥ Muslim», el a spus: «Când Profetul ﷺ voia să reunească două rugăciuni în călătorie, amâna Ẓuhr până la începutul timpului ʿAṣr, apoi le reunea.»³⁵ Tot acolo, Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi — relatează că Profetul ﷺ a reunit două rugăciuni în călătoria făcută cu prilejul expediției de la Tabūk: a reunit Ẓuhr cu ʿAṣr și Maghrib cu ʿIshāʾ.³⁶ Tot acolo, Muʿādh ibn Jabal — Allah să fie mulțumit de el — a spus: «Am plecat împreună cu Trimisul lui Allah ﷺ în expediția de la Tabūk. El împlinea Ẓuhr și ʿAṣr împreună și Maghrib și ʿIshāʾ împreună.»³⁷

În «Ṣaḥīḥ al-Bukhārī», în hadithul lui Abū Juḥayfah — Allah să fie mulțumit de el — despre venirea sa la Profet ﷺ, aflat la al-Abṭaḥ, în Mecca, în arșița amiezii, adică la timpul Ẓuhr, el a spus: «Bilāl a ieșit și a chemat la rugăciune, apoi a intrat și a adus apa rămasă de la abluțiunea Trimisului lui Allah ﷺ. Oamenii s-au înghesuit să ia din ea. Apoi a intrat și a adus o suliță scurtă. Profetul ﷺ a ieșit» — dintr-un cort de piele în care se afla —, «și parcă văd și acum albeața gambelor sale. A înfipt sulița, apoi a împlinit Ẓuhr în două rakʿah și ʿAṣr în două rakʿah.»³⁸

Sensul aparent al acestor hadithuri este că el reunea două rugăciuni în timpul unui popas. Aceasta putea fi pentru a arăta că este îngăduit ori fiindcă exista o nevoie de a le reuni, deoarece, în timpul pelerinajului său, Profetul ﷺ nu le-a reunit când se afla oprit la Minā. Prin urmare, spunem: pentru călătorul aflat în popas este mai bine să nu reunească rugăciunile; dacă le reunește, nu are însă nicio vină. Excepție face situația în care are nevoie să le reunească, fie din pricina oboselii puternice, pentru a se odihni, fie fiindcă îi este greu să caute apă la fiecare timp de rugăciune, ori dintr-un motiv asemănător. Atunci este mai bine pentru el să le reunească și să urmeze înlesnirea.

Pentru călătorul aflat în mers este mai bine să reunească Ẓuhr cu ʿAṣr și Maghrib cu ʿIshāʾ, după cum îi este mai ușor: fie prin reunire mai devreme, împlinind a doua rugăciune în timpul celei dintâi, fie prin reunire mai târziu, amânând-o pe prima până la timpul celei de-a doua. În cele două culegeri autentice, Anas ibn Mālik — Allah să fie mulțumit de el — a spus: «Când Trimisul lui Allah ﷺ pornea la drum înainte ca soarele să încline, adică să treacă de zenit, amâna Ẓuhr până la timpul ʿAṣr, apoi se oprea și le reunea. Dacă soarele trecea de zenit înainte de plecarea sa, împlinea Ẓuhr, apoi încăleca.»³⁹

În «Fatḥ al-Bārī» se menționează că Isḥāq ibn Rāhawayh a relatat acest hadith de la Shabābah astfel: «Când se afla în călătorie și soarele trecea de zenit, împlinea Ẓuhr și ʿAṣr împreună, apoi pornea.» A spus: «Relatarea a fost socotită afectată de faptul că Isḥāq o transmite singur de la Shabābah, iar apoi Jaʿfar al-Firyābī o transmite singur de la Isḥāq.» A mai spus: «Aceasta nu o slăbește, deoarece amândoi sunt imami cu o vastă memorare a hadithului.»⁴⁰

A doua împrejurare: nevoia de a reuni rugăciunile, atunci când nereunirea lor ar aduce strâmtorare și greutate, fie în localitatea de reședință, fie în călătorie. Muslim relatează de la Ibn ʿAbbās — Allah să fie mulțumit de amândoi — că Profetul ﷺ a reunit Ẓuhr cu ʿAṣr și Maghrib cu ʿIshāʾ în Medina, fără să fie teamă ori ploaie. A fost întrebat: «De ce a făcut aceasta?» El a răspuns: «Pentru a nu-și pune comunitatea în strâmtorare.»⁴¹ A relatat și de la Muʿādh ibn Jabal — Allah să fie mulțumit de el —, care a spus: «Trimisul lui Allah ﷺ a reunit, în expediția de la Tabūk, Ẓuhr cu ʿAṣr și Maghrib cu ʿIshāʾ.» A fost întrebat: «Ce l-a îndemnat la aceasta?» El a răspuns: «A vrut să nu-și pună comunitatea în strâmtorare.»⁴²

Aceste două hadithuri dovedesc că, ori de câte ori nevoia cere reunirea a două rugăciuni, iar nereunirea lor ar aduce strâmtorare și greutate, reunirea este îngăduită, fie în localitatea de reședință, fie în călătorie.

Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah — Allah Preaînaltul să aibă milă de el — a spus: «Toate hadithurile arată că el a reunit rugăciunile în același timp pentru a îndepărta strâmtorarea de la comunitatea sa. Prin urmare, reunirea este îngăduită atunci când nereunirea ar aduce o greutate pe care Allah a înlăturat-o de la comunitate. Aceasta dovedește cu atât mai mult îngăduința reunirii din pricina bolii, când îndeplinirea separată a rugăciunilor îi pricinuiește bolnavului greutate. Le reunește și acela care nu poate împlini curățirea rituală pentru ambele timpuri decât cu greutate, precum femeia cu sângerare neregulată și alte situații asemănătoare.» Sfârșitul citatului.⁴³

În «al-Inṣāf» se transmite de la el — adică de la Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah — că reunirea este îngăduită pentru a putea lua parte la rugăciunea în grup, atunci când omul nu ar putea face aceasta dacă ar împlini rugăciunea în timpul ei.⁴⁴

Eu spun: dovada acestui lucru reiese limpede din hadithul lui Ibn ʿAbbās, care arată că reunirea este îngăduită din pricina ploii. Aceasta are tocmai scopul de a face posibilă rugăciunea în grup, deoarece fiecare ar putea împlini rugăciunea singur, în timpul ei, și ar fi ferit de greutatea ploii fără să reunească rugăciunile.

A treia împrejurare: reunirea la ʿArafah și Muzdalifah, în zilele pelerinajului. În «Ṣaḥīḥ Muslim», în hadithul lui Jābir — Allah să fie mulțumit de el — despre felul în care Profetul ﷺ a îndeplinit pelerinajul, el a spus: «Trimisul lui Allah ﷺ și-a continuat drumul până la ʿArafah. A găsit cortul ridicat pentru el la Namirah și s-a oprit acolo. Când soarele a trecut de zenit, a poruncit ca al-Qaṣwāʾ să fie pregătită pentru încălecare, apoi a venit în albia văii și le-a ținut oamenilor o cuvântare.» A spus: «Apoi s-a rostit adhān, apoi iqāmah, și a împlinit Ẓuhr. Apoi s-a rostit iqāmah și a împlinit ʿAṣr, fără să împlinească vreo rugăciune între ele.»⁴⁵

În cele două culegeri autentice, Usāmah ibn Zayd, care mergea călare în spatele Profetului ﷺ de la ʿArafah la Muzdalifah, a spus: «A coborât într-o trecătoare, a urinat, apoi a făcut abluțiunea, fără să o facă deplin. I-am spus: „Rugăciunea!” El a răspuns: „Rugăciunea este înaintea ta.” A încălecat, iar când a ajuns la Muzdalifah, a coborât și a făcut abluțiunea deplin. Apoi s-a rostit iqāmah și a împlinit Maghrib. Apoi fiecare și-a pus cămila să îngenuncheze la Muzdalifah; după aceea s-a rostit iqāmah pentru ʿIshāʾ și a împlinit-o, fără să împlinească vreo rugăciune între ele.»⁴⁶

În hadithul lui Jābir, relatat de Muslim, se arată că el a împlinit Maghrib și ʿIshāʾ la Muzdalifah cu un singur adhān și două iqāmah.⁴⁷

Aceste două hadithuri arată că Profetul ﷺ a reunit Ẓuhr cu ʿAṣr la ʿArafah, în timpul celei dintâi, și Maghrib cu ʿIshāʾ la Muzdalifah, în timpul celei de-a doua. Le-am amintit separat deoarece învățații au avut opinii diferite despre temeiul reunirii în aceste două locuri. S-a spus: călătoria. Aceasta este discutabil, deoarece Profetul ﷺ nu a reunit rugăciunile la Minā, nici înainte de ʿArafah, nici după ce s-a întors de acolo. S-a spus și: ritualurile pelerinajului. Și aceasta este discutabil, deoarece, dacă așa ar fi fost, Profetul ﷺ ar fi reunit rugăciunile din momentul intrării în iḥrām. S-a spus: folosul și nevoia. Această explicație este cea mai apropiată de adevăr. A reunit rugăciunile la ʿArafah pentru folosul prelungirii șederii și a invocării acolo; totodată, oamenii se împrăștie în locul șederii. Dacă s-ar aduna pentru rugăciune, le-ar fi greu, iar dacă ar împlini-o în grupuri separate, s-ar pierde folosul unei adunări numeroase.

La Muzdalifah, nevoia lor de a reuni rugăciunile este și mai mare. Oamenii pornesc de la ʿArafah după apus. Dacă ar fi reținuți acolo pentru Maghrib, ar împlini-o fără smerită concentrare, iar dacă ar fi opriți pe drum pentru ea, le-ar fi și mai greu. Prin urmare, nevoia cere amânarea rugăciunii Maghrib pentru a fi reunită cu ʿIshāʾ la Muzdalifah.

Aceasta este tocmai calea dreaptă și folositoare, deoarece unește păstrarea smeritei concentrări în rugăciune cu luarea în seamă a stării robilor.

Slavă Celui Înțelept și Milostiv! Îl rugăm pe El, Preaînaltul, să ne dăruiască din partea Sa îndurare și înțelepciune. El este Dăruitorul.

Lauda Îi aparține lui Allah, Domnul lumilor, prin a Cărui binefacere se împlinesc faptele bune. Binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului nostru Muḥammad, cel mai bun dintre făpturi, asupra familiei și companionilor săi și asupra celor care îi urmează în bine, de-a lungul tuturor vremurilor.

Încheiat prin condeiul celui care are nevoie de Allah Preaînaltul,

Muḥammad al-Ṣāliḥ al-ʿUthaymīn

la 15/3/1400 H.