Text integral · Pasaje · 9
Prinderea timpului rugăciunii și urmările ei
الفصل الثالث: فيما يدرك به الوقت وما يترتّب على ذلك
Timpul rugăciunii este prins prin prinderea unei rakʿah. Aceasta înseamnă că, dacă omul prinde din timpul rugăciunii durata unei rakʿah, a prins acea rugăciune. Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el — relatează că Profetul ﷺ a spus: «Cine prinde o rakʿah din rugăciune a prins rugăciunea.»26 Relatat de al-Bukhārī și Muslim.
Într-o altă versiune: «Cine prinde o rakʿah din rugăciunea Ṣubḥ înainte ca soarele să răsară a prins Ṣubḥ, iar cine prinde o rakʿah din ʿAṣr înainte ca soarele să apună a prins ʿAṣr.»27 Într-o versiune a lui al-Bukhārī: «Dacă unul dintre voi prinde o prosternare din rugăciunea ʿAṣr înainte ca soarele să apună, să-și ducă la capăt rugăciunea; iar dacă prinde o prosternare din rugăciunea Ṣubḥ înainte ca soarele să răsară, să-și ducă la capăt rugăciunea.»28
Aceste versiuni arată, prin formularea lor explicită, că acela care prinde în timpul rugăciunii o rakʿah, cu ambele ei prosternări, a prins timpul. Prin înțelesul lor implicit arată că acela care prinde mai puțin de o rakʿah nu a prins timpul.
Din această prindere a timpului decurg două lucruri:
Primul: dacă prinde o rakʿah a rugăciunii în timpul ei, întreaga rugăciune este socotită îndeplinită în timpul prescris. Aceasta nu înseamnă însă că îi este îngăduit să amâne o parte din rugăciune dincolo de timpul ei, deoarece rugăciunea trebuie îndeplinită în întregime în timpul stabilit. În «Ṣaḥīḥ Muslim», Anas ibn Mālik — Allah să fie mulțumit de el — a spus: «L-am auzit pe Profet ﷺ spunând: „Aceea este rugăciunea fățarnicului: stă și urmărește soarele, iar când acesta ajunge între cele două coarne ale unui diavol, se ridică și ciugulește patru rakʿah, pomenindu-L pe Allah în ele numai puțin.”»29
Al doilea: dacă prinde din timpul rugăciunii durata unei rakʿah, acea rugăciune devine obligatorie pentru el, fie că aceasta se întâmplă la începutul timpului, fie la sfârșitul lui.
Un exemplu de la începutul timpului: unei femei îi începe menstruația după ce de la apusul soarelui a trecut durata unei rakʿah ori mai mult, iar ea nu a împlinit Maghrib. În această situație, rugăciunea Maghrib a devenit obligatorie pentru ea, iar când se curățește trebuie să o recupereze.
Un exemplu de la sfârșitul timpului: unei femei i se încheie menstruația înainte de răsăritul soarelui, când mai rămâne durata unei rakʿah ori mai mult; rugăciunea Fajr devine obligatorie pentru ea. Tot astfel, dacă se curățește înainte de apusul soarelui, când mai rămâne durata unei rakʿah, rugăciunea ʿAṣr devine obligatorie pentru ea.
Dacă însă menstruația îi începe după apusul soarelui, înainte de a fi trecut durata unei rakʿah, ori se curățește cu mai puțin de o rakʿah înainte de răsărit, atunci Maghrib nu devine obligatorie pentru ea în prima situație, nici Fajr în a doua, deoarece timpul prins în ambele este mai mic decât durata unei rakʿah.
Notele originale
Relatat de al-Bukhārī, Cartea timpurilor rugăciunii, capitolul despre cel care prinde o rakʿah din rugăciune, nr. 580; și Muslim, Cartea moscheilor și a locurilor de rugăciune, capitolul despre cel care prinde o rakʿah, căci acesta a prins acea rugăciune, nr. 607, din hadithul lui Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el.
Această versiune este relatată de al-Bukhārī, Cartea timpurilor rugăciunii, capitolul despre cel care prinde o rakʿah din Fajr, nr. 579; și Muslim, Cartea moscheilor și a locurilor de rugăciune, capitolul despre cel care prinde o rakʿah din Ṣubḥ, nr. 608, din hadithul lui Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el.
Această versiune este relatată de al-Bukhārī, Cartea timpurilor rugăciunii, capitolul despre cel care prinde o rakʿah din ʿAṣr înainte de apus, nr. 556, din hadithul lui Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el.
Relatat de Muslim, Cartea moscheilor și a locurilor de rugăciune, capitolul despre recomandarea împlinirii rugăciunii ʿAṣr devreme, nr. 622, din hadithul lui Anas — Allah să fie mulțumit de el.