Timpurile rugăciunii și reunirea rugăciunilor

Rugăciunea trebuie îndeplinită în întregime în timpul stabilit pentru ea, potrivit cuvintelor Celui Preaînalt:

Rugăciunea le este prescrisă credincioșilor la timpuri hotărâte.

Adică este o obligație cu un timp precis. De asemenea, potrivit cuvintelor Celui Preaînalt:

Împlinește rugăciunea de la trecerea soarelui de zenit până la întunecarea nopții, precum și recitarea din zori. Recitarea din zori este mărturisită.

Porunca exprimă obligativitatea.

ʿAbd Allāh ibn ʿAmr — Allah să fie mulțumit de amândoi — relatează că Profetul ﷺ a pomenit într-o zi rugăciunea și a spus: «Pentru cel care o păzește, ea va fi lumină, dovadă și salvare în Ziua Învierii. Cel care nu o păzește nu va avea lumină, dovadă ori salvare și va fi în Ziua Învierii alături de Qārūn, Faraon, Hāmān și Ubayy ibn Khalaf.»⁷ Al-Mundhirī a spus: «Relatat de Aḥmad, cu un lanț de transmitere bun.»⁸

Musulmanului nu îi este îngăduit să îndeplinească rugăciunea, în întregime sau în parte, înainte de intrarea timpului ei, fiindcă aceasta înseamnă depășirea hotarelor lui Allah Preaînaltul și luarea în derâdere a versetelor Sale.

Dacă face aceasta fiind scuzat din pricina necunoașterii, a uitării ori a neatenției, nu are păcat și primește răsplată pentru ceea ce a făcut. Îi revine însă obligația de a împlini rugăciunea când intră timpul ei, deoarece intrarea timpului este momentul în care i se adresează porunca de a o îndeplini. Dacă o îndeplinește înainte, ea nu îi este primită și nu îl eliberează de obligație. Profetul ﷺ a spus: «Cel care face o faptă care nu este potrivită poruncii noastre, aceea este respinsă», adică neacceptată. Relatat de Muslim de la ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea.⁹

Musulmanului nu îi este îngăduit nici să amâne rugăciunea dincolo de timpul ei, fiindcă aceasta înseamnă depășirea hotarelor lui Allah Preaînaltul și luarea în derâdere a versetelor Sale. Dacă o face fără scuză, are păcat, iar rugăciunea sa este respinsă, neacceptată și nu îl eliberează de obligație, potrivit hadithului ʿĀʾishei amintit mai sus. El trebuie să se căiască înaintea lui Allah Preaînaltul și să-și îndrepte faptele pentru restul vieții sale.

Dacă amână rugăciunea dincolo de timpul ei dintr-un motiv scuzabil, precum somnul, uitarea ori o îndeletnicire despre care a crezut că îi îngăduie această amânare, atunci o împlinește de îndată ce dispare acel motiv. Anas ibn Mālik — Allah să fie mulțumit de el — relatează că Profetul ﷺ a spus: «Cine uită o rugăciune să o împlinească atunci când și-o amintește. Nu există altă ispășire pentru ea.» Într-o altă versiune: «Cine uită o rugăciune ori o pierde din pricina somnului...»¹⁰ Relatat de al-Bukhārī și Muslim.

Dacă a pierdut mai multe rugăciuni dintr-un motiv scuzabil, le împlinește în ordine, de îndată ce dispare motivul, și nu le amână până la rugăciunile corespunzătoare din zilele următoare. Jābir ibn ʿAbd Allāh — Allah să fie mulțumit de amândoi — relatează că, «în timpul bătăliei Șanțului, Profetul ﷺ a făcut abluțiunea după apusul soarelui, a împlinit ʿAṣr, apoi a împlinit Maghrib».¹¹ Relatat de al-Bukhārī și Muslim.

Abū Saʿīd al-Khudrī — Allah să fie mulțumit de el — a spus: «În ziua Șanțului am fost împiedicați să împlinim rugăciunea până după apus, când trecuse o parte din noapte...» Apoi a relatat: «Trimisul lui Allah ﷺ l-a chemat pe Bilāl, care a rostit iqāmah pentru Ẓuhr. El a împlinit-o frumos, așa cum o împlinea în timpul ei. Apoi i-a poruncit să rostească iqāmah pentru ʿAṣr și a împlinit-o frumos, așa cum o împlinea în timpul ei. Apoi i-a poruncit să rostească iqāmah pentru Maghrib și a împlinit-o în același fel.»¹² Relatat de Aḥmad.

Acest hadith dovedește că rugăciunea pierdută este îndeplinită așa cum ar fi îndeplinită în timpul ei. Îl susține și hadithul lui Abū Qatādah — Allah să fie mulțumit de el — despre împrejurarea în care, aflați în călătorie alături de Profetul ﷺ, au dormit până când a răsărit soarele și au pierdut rugăciunea Fajr. El a spus: «Apoi Bilāl a rostit chemarea la rugăciune. Trimisul lui Allah ﷺ a împlinit două rakʿah, apoi a împlinit rugăciunea de dimineață, procedând așa cum obișnuia în fiecare zi...»¹³ Până la sfârșitul hadithului. Relatat de Muslim.

Prin urmare, dacă împlinește ziua o rugăciune de noapte pierdută, recită în ea cu glas auzit; iar dacă împlinește noaptea o rugăciune de zi pierdută, recită în taină. Prima situație este dovedită de hadithul lui Abū Qatādah, iar a doua de hadithul lui Abū Saʿīd.

Dacă împlinește rugăciunile pierdute într-o altă ordine dintr-un motiv scuzabil, nu are nicio vină. Astfel, dacă nu știa că avea de îndeplinit o rugăciune pierdută și a împlinit-o pe cea de după ea, apoi a aflat despre cea pierdută, o împlinește pe aceasta, fără să o repete pe cea ulterioară. Tot astfel, dacă a uitat rugăciunea pierdută și a împlinit-o pe cea de după ea, apoi și-a amintit-o pe cea pierdută, o împlinește pe aceasta, fără să o repete pe cea ulterioară. Allah Preaînaltul spune:

Domnul nostru, nu ne lua la socoteală dacă uităm ori greșim!

Învățații au spus: dacă are de îndeplinit o rugăciune pierdută și își amintește de ea ori află despre ea când timpul rugăciunii curente este pe sfârșite, o împlinește mai întâi pe cea curentă, apoi pe cea pierdută, pentru ca timpul celei curente să nu se încheie înainte de a o împlini și astfel amândouă să ajungă rugăciuni pierdute.

Mai bine este ca rugăciunea să fie îndeplinită la începutul timpului ei, deoarece așa proceda Profetul ﷺ, iar aceasta înseamnă grăbire către bine și eliberare mai grabnică de obligație.

În «Ṣaḥīḥ al-Bukhārī», Abū Barzah al-Aslamī — Allah să fie mulțumit de el — a fost întrebat cum împlinea Profetul ﷺ rugăciunea obligatorie. El a răspuns: «Împlinea rugăciunea de la amiază, pe care voi o numiți cea dintâi, când soarele înclina» — într-o altă versiune: «când soarele trecea de zenit»¹⁴ — «și împlinea ʿAṣr, după care unul dintre noi se întorcea la locuința sa de la marginea îndepărtată a Medinei, iar soarele era încă puternic.»¹⁵

Al-Bukhārī relatează și de la Anas: «Profetul ﷺ împlinea ʿAṣr când soarele era încă sus și puternic. Un om pornea spre al-ʿAwālī și ajungea acolo când soarele era încă sus. Unele dintre așezările al-ʿAwālī se aflau la vreo patru mile de Medina.»¹⁶ Într-o altă versiune: «Împlineam ʿAṣr, apoi unul dintre noi pornea spre Qubāʾ și ajungea acolo când soarele era încă sus.» «Am uitat ce a spus despre Maghrib.»¹⁷

Muslim relatează însă, de la Salamah ibn al-Akwaʿ, că Profetul ﷺ împlinea Maghrib când soarele apunea și se ascundea după văl.¹⁸ Iar Rāfiʿ ibn Khadīj a relatat: «Împlineam Maghrib alături de Trimisul lui Allah ﷺ, iar când unul dintre noi pleca, încă putea vedea unde îi cădeau săgețile.»¹⁹ Profetului ﷺ îi plăcea să amâne ʿIshāʾ, pe care voi o numiți al-ʿatamah; îi displăceau somnul de dinaintea ei și vorbitul de după ea. Încheia rugăciunea de dimineață atunci când omul îl putea recunoaște pe cel așezat alături de el și recita între șaizeci și o sută de versete.²⁰

Al-Bukhārī și Muslim relatează de la Jābir — Allah să fie mulțumit de el — că Profetul ﷺ împlinea ʿIshāʾ uneori mai devreme, alteori mai târziu. Dacă îi vedea adunați, se grăbea; dacă îi vedea că întârzie, o amâna. Iar dimineața, ei — ori Profetul ﷺ — o împlineau când era încă întuneric.²¹

În «Ṣaḥīḥ al-Bukhārī», ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea — a spus: «Femeile credincioase luau parte la rugăciunea Fajr alături de Trimisul lui Allah ﷺ, înfășurate în veșmintele lor. După ce terminau rugăciunea, se întorceau acasă și nimeni nu le putea recunoaște din pricina întunericului.»²²

În «Ṣaḥīḥ Muslim», ʿAbd Allāh ibn ʿUmar — Allah să fie mulțumit de amândoi — a spus: «Într-o noapte am rămas să-l așteptăm pe Trimisul lui Allah ﷺ pentru ultima rugăciune de seară, ʿIshāʾ. El a ieșit la noi când trecuse o treime din noapte ori mai mult...» A pomenit apoi hadithul, în care se află cuvintele: «Dacă nu i-ar fi greu comunității mele, i-aș conduce în rugăciune la această oră.» Apoi i-a poruncit celui care făcea chemarea, acesta a rostit iqāmah, iar el a împlinit rugăciunea.²³

În «Ṣaḥīḥ al-Bukhārī», Abū Dharr al-Ghifārī — Allah să fie mulțumit de el — a spus: «Eram cu Profetul ﷺ într-o călătorie. Cel care făcea chemarea a vrut să rostească adhān pentru Ẓuhr, iar Profetul ﷺ i-a spus: „Așteaptă să se răcorească.” Apoi a vrut iar să facă chemarea, iar el i-a spus: „Așteaptă să se răcorească”, până când am văzut umbrele movilelor.» Într-o altă versiune: «Până când umbra a ajuns egală cu movilele.»²⁴ Atunci Profetul ﷺ a spus: «Arșița puternică este din dogoarea Iadului; când arșița se întețește, amânați rugăciunea până se răcorește.»²⁵

Aceste hadithuri dovedesc că Sunnah este grăbirea împlinirii rugăciunii la începutul timpului ei, cu excepția a două rugăciuni:

Prima: rugăciunea Ẓuhr pe arșiță puternică; aceasta se amână până când vremea se răcorește și umbrele se lungesc.

A doua: ultima rugăciune de seară, ʿIshāʾ; aceasta se amână până după trecerea unei treimi din noapte, dacă nu se pricinuiește astfel greutate. Se ține, așadar, seama de starea celor conduși în rugăciune: dacă îi vede adunați, se grăbește; dacă îi vede că întârzie, o amână.