Terminologia hadithului

āḥād — Relatare ale cărei căi nu ating nivelul mutawātir.

mutawātir — Relatare transmisă de un număr mare de persoane despre care, în mod obișnuit, nu se poate presupune o înțelegere asupra minciunii.

isnād — Lanțul transmițătorilor unei relatări.

matn — Textul relatării, deosebit de lanțul transmiterii.

ṣaḥīḥ — Hadith care îndeplinește condițiile de autenticitate prezentate în carte.

ḥasan — Categorie acceptată a hadithului, ale cărei condiții sunt explicate în carte.

marfūʿ — Ceea ce îi este atribuit Profetului în mod explicit ori are statutul acestei atribuiri.

mawqūf — Ceea ce îi este atribuit unui Companion și nu are statut de marfūʿ.

maqṭūʿ — Ceea ce îi este atribuit unui tābiʿī ori unei persoane din generațiile următoare.

mursal — Una dintre formele relatării cu lanț întrerupt, definită în partea întâi.

tadlīs — Prezentarea lanțului într-un fel care lasă impresia că este superior celui real.

idrāj — Inserarea în hadith a cuvintelor unui transmițător fără precizarea acesteia.

jarḥ — Criticarea unui transmițător printr-un motiv care impune respingerea relatării sale.

taʿdīl — Validarea unui transmițător printr-o însușire care impune acceptarea relatării sale.

ijāzah — Permisiunea unui învățător de a relata de la el.

musalsal — Relatare ai cărei transmițători repetă o anumită însușire sau formă de transmitere.

tābiʿī — Cel care s-a întâlnit cu un Companion ca musulman și a murit în această credință.

kunyah — Nume de adresare care începe de regulă cu Abū sau Umm.