Text integral · Pasaje · 15
Glosar
tawḥīd — Recunoașterea unicității lui Allah și îndreptarea adorării numai către El.
tawḥīd ar-rubūbiyyah — Recunoașterea faptului că numai Allah creează, cârmuiește, dă viață și moarte, aduce binele și îndepărtează răul.
tawḥīd al-ulūhiyyah — Adorarea numai a lui Allah; numită și tawḥīdul adorării, al căutării și al țelului.
shirk — Asocierea cu Allah în adorare, prin îndreptarea adorării sau a unei părți din ea către altcineva.
shafāʿah — Mijlocire. Autorul explică îngăduința lui Allah pentru mijlocitor și încuviințarea Sa față de cel pentru care se mijlocește.
tawassul — Căutarea unui mijloc de apropiere de Allah. Sunt deosebite formele îngăduite de cele oprite.
al-wasīlah — Mijlocul de apropiere; în versetele explicate de autor, apropierea de Allah prin fapte bune.
walī; awliyāʾ — Apropiat al lui Allah; la plural, awliyāʾ. Autorul arată că toți credincioșii sunt apropiații lui Allah, în grade diferite potrivit credinței și faptelor lor.
fiṭrah — Firea înnăscută în care se naște omul, înaintea abaterilor aduse de educația greșită.
ghulūw — Exagerare și depășire a măsurii în preamărirea cuiva.
jāhiliyyah — Starea de neștiință religioasă și practicile ei, în opoziție cu învățătura Islamului.
kalām — Teologie întemeiată pe argumentare și dezbatere rațională.
Muṣḥaf — Exemplar scris al Coranului, cu surele în ordinea lor.
Ṣaḥīḥ; ḥasan; gharīb — Termeni de evaluare și transmitere a hadithului: autentic; bun; cu o cale de transmitere singulară într-un punct al lanțului.
ḍabb — Șopârlă de deșert, pomenită în comparația din hadithul despre urmarea popoarelor de dinainte.