Smerenia în rugăciune

Profetul ﷺ a ales rangul de rob în locul rangului de rege. În ziua cuceririi, un bărbat a stat înaintea lui ﷺ și a început să tremure. El i-a spus: „Liniștește-te! Nu sunt rege. Sunt doar fiul unei femei din Quraysh care mânca carne uscată.” S-a relatat autentic de la Profet ﷺ că a spus: „Nu mă lăudați peste măsură, așa cum creștinii l-au lăudat peste măsură pe Isus, fiul Mariei. Eu sunt numai un rob, așadar spuneți: «Robul lui Allah și Trimisul Său.»”

Imamul Aḥmad — Allah să aibă milă de el — a spus: „Ne-a relatat Muḥammad ibn Fuḍayl, de la ʿUmārah, de la Abū Zurʿah, care a spus: «Nu știu să fie decât de la Abū Hurayrah — Allah să fie mulțumit de el: Jibrīl — pacea fie asupra lui — ședea alături de Profet ﷺ. A privit spre cer și iată un înger impunător. Jibrīl — pacea fie asupra lui — a spus: De când a fost creat, acest înger nu a mai coborât până în clipa aceasta. Când a coborât, a spus: O, Muḥammad, Stăpânul tău m-a trimis la tine. Să te facă un profet-rege sau un rob-trimis?»”

Printre relatările mursal ale lui Yaḥyā ibn Abī Kathīr — Allah să aibă milă de el — se află că Profetul ﷺ a spus: „Mănânc așa cum mănâncă robul și stau așa cum stă robul, căci eu sunt numai un rob.” A consemnat-o Ibn Saʿd în Ṭabaqāt. A consemnat și relatarea lui Abū Maʿshar, de la al-Maqburī, de la ʿĀʾishah — Allah să fie mulțumit de ea — că Profetul ﷺ a spus: „A venit la mine un înger și a spus: «Stăpânul tău îți transmite pacea și spune: Dacă vrei, vei fi un profet-rege, iar dacă vrei, un rob-trimis.» Jibrīl — pacea fie asupra lui — mi-a făcut semn să mă smeresc. Atunci am spus: «Un profet-rob.»” Ea a spus: „De atunci, Profetul ﷺ nu mai mânca rezemat și spunea: «Mănânc așa cum mănâncă robul și stau așa cum stă robul.»”

Printre relatările mursal ale lui al-Zuhrī — Allah să aibă milă de el — se află: „Ne-a ajuns că la Profet ﷺ a venit un înger care nu mai venise la el înainte, iar cu el era Jibrīl — pacea fie asupra lui. Îngerul a spus, în timp ce Jibrīl tăcea: «Stăpânul tău îți dă să alegi între a fi rege și a fi un profet-rob.» Profetul ﷺ a privit spre Jibrīl ca și cum i-ar fi cerut sfatul, iar acesta i-a făcut semn să fie modest. Trimisul lui Allah ﷺ a spus: «Un profet-rob.»” Al-Zuhrī a spus: „Se spune că, din clipa în care a rostit aceasta și până când a părăsit această lume, Profetul ﷺ n-a mai mâncat rezemat.”

În Musnad sau în cartea lui al-Tirmidhī se relatează de la Abū Umāmah — Allah să fie mulțumit de el — că Profetul ﷺ a spus: „Stăpânul meu, Atotputernicul și Mărețul, mi-a oferit să-mi prefacă valea Meccăi în aur. Am spus: «Nu, Stăpâne! Ci să mă satur într-o zi și să flămânzesc într-o zi»” — a spus aceasta de trei ori sau ceva asemănător — „«Când flămânzesc, Te implor cu smerenie, iar când mă satur, Îți mulțumesc.»”

Unul dintre cei care Îl cunosc pe Allah a spus: „Cine pretinde că este rob, dar păstrează în sine o voință proprie, minte în pretenția sa. Calitatea de rob este adevărată numai pentru cel care își stinge voințele și împlinește voința Stăpânului său. Numele lui este cel cu care este numit, iar însușirea lui este cea cu care este descris. Când este chemat pe nume, răspunde ca rob; nu-și revendică nici nume, nici însemn aparte și nu răspunde decât celui care îl cheamă ca rob al Stăpânului său.” Apoi a rostit aceste versuri:

O, ʿAmr, Zahrāʾ răspunde pentru sângele meu, O știe cel care aude și cel care vede. Nu mă chema decât: „O, rob al ei!”, Căci acesta este cel mai adevărat dintre numele mele.¹²

Iar altul a spus în versuri:

Ce caut eu să-mi arăt nevoia unui neputincios Asemenea mie, care nu mă poate îndestula? Se cuvine să-mi arăt nevoia numai Celui Ce stăpânește fericirea și nefericirea mea. Mă înalț de bucurie că aparțin pragului Său Atunci când spun: „Stăpânul meu!” Nu mă chema decât: „O, rob al Lui!”, Căci acesta este cel mai nobil dintre numele mele.

Al-Ḥāfiẓ Abū Nuʿaym — Allah să aibă milă de el — a relatat în Cartea numelor companionilor, prin șeicul Abū Sulaymān al-Dārānī — Allah să aibă milă de el: „Mi-a relatat ʿAlqamah ibn Suwayd ibn al-Ḥārith al-Azdī, de la tatăl său, de la bunicul său, că acesta amintea și transmitea de la Luqmān cel înțelept că i-a spus fiului său: «Ți-am adunat înțelepciunea mea în șase îndemnuri: lucrează pentru această lume pe măsura șederii tale în ea; lucrează pentru Viața de Apoi pe măsura șederii tale în ea; lucrează pentru Allah pe măsura nevoii tale de El; săvârșește din păcat pe măsura pedepsei pe care o poți îndura; nu cere decât Celui care nu are nevoie de nimeni; iar dacă vrei să nu-L asculți pe Allah, fă-o într-un loc în care El nu te vede.»”⁹

Ibrāhīm al-Khawwāṣ — Allah să aibă milă de el — a spus: „Leacul inimilor se află în cinci lucruri: recitarea Coranului cu cugetare, ținerea pântecelui gol, rugăciunea de noapte, implorarea smerită înaintea zorilor și șederea alături de cei evlavioși.”¹⁰

Ibrāhīm ibn Adham — Allah să aibă milă de el — le-a dat un îndemn atunci când l-au întrebat despre cuvintele Celui Preaînalt:

Chemați-Mă și vă voi răspunde!

„Noi Îl chemăm, dar nu ni se răspunde.” Le-a spus: „L-ați cunoscut pe Allah, dar nu L-ați ascultat. Ați citit Coranul, dar nu ați lucrat potrivit lui. L-ați cunoscut pe Șeitan, dar i-ați dat ascultare. Ați pretins că-L iubiți pe Trimisul lui Allah ﷺ, dar ați părăsit Sunnah sa. Ați pretins că iubiți Paradisul, dar nu ați lucrat pentru el. Ați pretins că vă temeți de Foc, dar nu v-ați oprit de la păcate. Ați spus că moartea este adevărată, dar nu v-ați pregătit pentru ea. V-ați ocupat de defectele altora și nu ați privit la defectele voastre. Mâncați din cele cu care vă înzestrează Allah, dar nu mulțumiți. Vă îngropați morții, dar nu luați învățătură.”¹¹

Îi cerem lui Allah Preaînaltul ca, prin îndurarea Sa, să ne călăuzească spre ceea ce-L mulțumește de noi și să ne dăruiască un sfârșit bun. Āmīn! El este Cel mai Îndurător dintre cei îndurători, Stăpânul lumilor. Allah Preaînaltul să-l binecuvânteze pe Pecetea Profeților, stăpânul nostru Muḥammad, precum și întreaga sa familie și toți companionii săi. Allah îmi este de ajuns; în El mi-am pus încrederea și ce bun Ocrotitor este El!