Sinteza crezului înaintașilor dreptcredincioși

Cele patru trepte ale credinței în destin

De asemenea, credem în destin, cu binele și răul său. Credința în destin cuprinde patru trepte:

**Prima treaptă:** credința că Allah știe tot ceea ce a fost și tot ceea ce va fi. Nimic de pe pământ sau din cer nu-I este ascuns. Nimic din cele nevăzute, trecute sau viitoare, nu-I este ascuns. Toate se află în aceeași măsură în știința lui Allah, Măreț și Preaînalt.

**A doua treaptă:** credința că Allah a scris toate acestea în Tabla Păstrată, în care a înscris destinele tuturor lucrurilor, așa cum se spune în hadith:

Îndată ce Allah a creat condeiul, i-a spus: „Scrie!” El a întrebat: „Ce să scriu?” A spus: „Scrie tot ceea ce se va petrece până în Ziua Învierii!”²²

Credem, așadar, că Allah știe tot ceea ce se petrece și tot ceea ce are loc și că El — Slavă Lui, Preaînaltul — a scris acestea în Tabla Păstrată, potrivit cuvintelor Sale:

„Nicio nenorocire nu lovește pământul și nici pe voi înșivă fără să fie scrisă într-o Carte înainte să o aducem la existență. Aceasta este ușor pentru Allah.”²³

Nimic din ceea ce este scris în Tabla Păstrată nu se schimbă dintre destinele făpturilor. Scrierea destinului în Tabla Păstrată a avut loc cu cincizeci de mii de ani înainte de crearea cerurilor și a pământului, după cum se arată în hadithul autentic de la Profet ﷺ. Nu există nimic care să nu fie înscris în Tabla Păstrată, potrivit cuvintelor Preaînaltului:

„La Noi se află o Carte care păstrează totul.”²⁴

**A treia treaptă:** să credem în voia atotcuprinzătoare a lui Allah și în voința Sa privitoare la toate lucrurile. Când Allah voiește un lucru prin voința Sa creatoare și hotărăște să fie, acela se petrece negreșit. Nimic din univers nu are loc decât prin voința, voia și cârmuirea lui Allah — Slavă Lui, Preaînaltul.

**A patra treaptă, ultima:** să credem că orice lucru este creat de Allah — Slavă Lui, Preaînaltul:

„Allah este Creatorul tuturor lucrurilor și El este Ocrotitorul tuturor lucrurilor.”²⁵

Tot ceea ce este și tot ceea ce va fi în univers este din creația lui Allah — Slavă Lui, Preaînaltul — și El i-a dat existență. Nimeni altcineva nu poate aduce la existență vreun lucru în univers și nimeni nu poate crea nimic în acest univers în afară de Allah.

Voința omului nu iese de sub voința lui Allah

Aceasta nu împiedică robul să aibă voință și alegere, să acționeze și să aibă puterea de a face sau de a lăsa un lucru, precum și puterea de a alege ceea ce îi dăunează sau ceea ce îi folosește.

Omul împlinește prin voința sa binele, faptele bune și ascultarea. Prin voința sa părăsește ascultarea și îndatoririle și, tot prin voința sa, săvârșește păcatele, relele și încălcările. Va fi tras la răspundere pentru voința și pentru faptele sale. Însă voința și alegerea sa nu ies de sub voia lui Allah, Măreț și Preaînalt, după cum a spus El:

„Voi nu puteți voi decât dacă voiește Allah, Stăpânul lumilor.”²⁶

A afirmat astfel că robul are voință, dar a legat-o de voința Sa — Slavă Lui, Preaînaltul.

Un om i-a spus Profetului ﷺ: „Ceea ce voiește Allah și ceea ce voiești tu”. El a spus: „M-ai făcut egal cu Allah? Spune: «Ceea ce voiește Allah, apoi ceea ce voiești tu», sau spune: «Ceea ce voiește numai Allah»”.²⁷

Abaterile unor grupări în înțelegerea destinului

Mai multe grupări s-au abătut de la înțelesul destinului. Dintre ele:

**Prima grupare: Jahmiyya și Jabriyya.** Ei spun că robul este constrâns în faptele sale: nu are alegere, putere și nici voință. El ar fi asemenea unei pene purtate de vânt sau asemenea unei frunze de copac mișcate de vânt, fără să aibă voință ori alegere. Acestea sunt cuvintele grupării Jabriyya dintre Jahmiyya și ale altora.

**A doua grupare, aflată la polul opus, este Muʿtazila.** Ei spun că fiecare om își creează propria faptă și că Allah nu are nicio cârmuire și nicio voință în privința faptei robului. După ei, robul este cel care face lucrul prin alegerea și puterea sa, în mod cu totul independent, fără ca aceasta să aibă vreo legătură cu voia lui Allah. Unii dintre ei au ajuns chiar să spună că Allah nu cunoaște lucrurile înainte ca ele să existe, ci că robul le începe el însuși. Aceștia spun că lucrurile se petrec fără să fi fost cunoscute ori hotărâte mai înainte. Ei sunt cei extremiști dintre Muʿtazila și sunt numiți Qadariyya, cei care neagă destinul.

Prima grupare este numită Jabriyya, iar ceilalți sunt Qadariyya, cei care neagă destinul. Prima grupare a afirmat destinul, dar a mers la extrem în această privință și i-a răpit robului voința. A doua grupare, Muʿtazila, a mers la cealaltă extremă în privința voinței robului, până când a înlăturat voința și voia lui Allah. Ambele extreme sunt rătăcite și au săvârșit o greșeală gravă.

Calea de mijloc a Ahl as-Sunna wa-l-Jamāʿa

Ahl as-Sunna wa-l-Jamāʿa au urmat calea de mijloc. Ei au afirmat că robul are putere, alegere și voință, însă acestea se află sub voia, puterea și voința lui Allah, Măreț și Preaînalt, și că nimeni nu poate face nimic decât prin voința și voia Sa.

De ce sunt mustrați cei care neagă destinul

Qadariyya sunt numiți „mazdeenii acestei comunități”. De ce? Fiindcă au afirmat existența unor creatori alături de Allah. Ei spun că fiecare om își creează singur fapta, în mod independent. Astfel s-au rătăcit și, prin aceasta, au meritat mustrarea oamenilor adevărului, fiindcă au greșit în această temelie măreață: credința în destin.

Credința în destin este una dintre temeliile credinței

Credința în destin face parte dintre temeliile credinței, după cum se arată în hadithul lui Jibrīl:

El i-a spus Profetului ﷺ: „Spune-mi despre credință!” Iar el a răspuns: „Credința înseamnă să crezi în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale, în trimișii Săi, în Ziua de Apoi și să crezi în destin, cu binele și răul său.”²⁸

După cum a spus și Allah Preaînaltul:

„Noi am creat toate lucrurile după o hotărâre.”²⁹

Și după cum se spune în hadith:

Stăruie în ceea ce îți folosește și cere ajutorul lui Allah! Dacă ți se întâmplă ceva, nu spune: „Dacă aș fi făcut cutare, ar fi fost cutare și cutare”. Spune însă: „Allah a hotărât și a făcut ceea ce a voit”, fiindcă „dacă” deschide calea lucrării șeitanului.³⁰

Hadithurile și textele în această privință sunt numeroase. Aceasta este o temelie bine cunoscută, iar adevărul în privința ei este limpede, laudă lui Allah. Crezul Ahl as-Sunna wa-l-Jamāʿa despre ea este limpede și întemeiat pe cele cuprinse în Coran și în Sunna. Cel care se abate de la această temelie o face din pricina sa, a patimilor sale și a îndepărtării sale de Coran și de Sunna.

La fel, oricine încearcă să iasă de sub îndrumarea Coranului și a Sunnei ajunge în rătăcire, potrivit cuvintelor Preaînaltului:

„Aceasta este calea Mea cea dreaptă; urmați-o și nu urmați celelalte căi, care vă vor îndepărta de calea Lui!”³¹