Musulmanul în fața ispitelor și a tulburărilor

1. Cântecele, filmele și călătoria în țări nemusulmane

Întrebare: Care este hotărârea cu privire la ceea ce i-a lovit pe unii musulmani — Allah să ne călăuzească pe noi și pe ei —: îngăduința în ascultarea cântecelor, vizionarea filmelor și călătoria în țările necredincioșilor fără altă nevoie decât destinderea, mai ales în cazul femeilor? De îndată ce ies din țară, ele cad în arătarea podoabelor și în descoperire și se arată necredincioșilor. Vă rugăm să ne îndrumați în această privință. Fața și mâinile sunt ʿawrah? Care sunt dovezile Legii islamice pentru aceasta? Allah să vă răsplătească!

Răspuns: Vorbim despre ceea ce i-a lovit pe unii oameni; nu spunem „mulți oameni”. Cu câțiva ani în urmă, mulți oameni ascultau cântece, mai ales tinerii. Laudă lui Allah, această practică a încetat însă la mulți dintre ei: cei mai mulți tineri nu ascultă cântece. Dacă zece la sută fac excepție, aceasta nu este ceva neobișnuit.

Cu toate acestea, le adresăm fraților noștri care au fost încercați prin ascultarea acestor cântece fără folos, care cheamă la ispită și rău, un sfat: temeți-vă de Allah în voi înșivă, evitați aceste lucruri mărunte și înlocuiți-le cu ceva folositor! Fie înregistrări ale Coranului cel Nobil, fie ale Sunnei profetice, fie ale cuvintelor învățaților, ale predicatorilor sau ale oamenilor cunoașterii și jurisprudenței, ori altele asemenea. Astfel, Allah Preaînaltul să vă dea în ascultarea voastră atât răsplata de mai târziu, cât și folosul de acum.

La fel, îi sfătuim pe frații noștri să evite vizionarea la televizor a ceea ce nu este îngăduit. Nu este în aceasta decât vătămare, fie pentru purtări, fie pentru religie și credință.

Dacă se arată ceva folositor, aceasta se face pentru destindere și nu se repetă decât o singură dată. Pot arăta lucruri folositoare, dar o fac ca să le treacă pe lângă oameni și pe celelalte. Sufletele nu pot primi falsul dacă este în întregime fals; dacă însă este trecut alături de un lucru folositor, îl pot primi. Feriți-vă, așadar, de aceasta!

Tot astfel, în privința călătoriei în țările necredinței, mai ales în vacanțe, avertizăm împotriva ei din pricina relelor pe care le cuprinde.

În primul rând: ea risipește averea musulmanului. Pentru călătoria în acele țări se cheltuiesc sume mari, iar Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a oprit risipirea averii.

În al doilea rând: ea îmbogățește acele state. Când oamenii vin în număr mare într-o țară, aceasta îi dezvoltă economia, îi aduce multă valută și altele asemenea. Prin urmare, ea ne aduce nouă vătămare, iar acelor necredincioși un folos.

În al treilea rând: omul nu este ferit de primejdie, fie pentru credința sa, fie pentru purtările sale. Fără îndoială, aceasta cere interzicerea călătoriei în țările necredinței atunci când omul se teme pentru religia ori purtările sale.

În al patrulea rând: dacă omul se întoarce din acele țări, cel mai adesea se întoarce cu o altă inimă decât cea cu care a plecat: cu inima schimbată și purtările schimbate, mai ales femeile și copiii. Femeia este slabă și lipsită de stăpânire asupra situației sale, în afara celei pentru care Allah voiește altfel; la fel și copilul. De aceea îi sfătuim pe frații noștri să evite călătoria în țările necredinței.

Părerea mea este că această călătorie este interzisă dacă nu sunt întrunite trei condiții. Prima: omul să aibă o cunoaștere prin care să înlăture îndoielile. A doua: să aibă o religiozitate care să-l oprească de la pofte. A treia: să aibă nevoie de călătorie. Dacă aceste trei condiții sunt întrunite, călătoria este îngăduită; altfel, este interzisă, din pricina înrâuririi puternice pe care o vedeți asupra purtărilor și credinței.

Pe Allah, musulmanilor, păstrați-vă religia! Nu ați fost creați decât pentru adorarea lui Allah și nu ați fost creați ca să rămâneți în această lume. Câți oameni au călătorit în țările necredinței ca să se bucure împreună cu familiile lor, apoi nu au mai ajuns, au murit înainte de sosire sau s-au întors purtați pe năsălie!

2. Fotografiile sportivilor și aparatul de fotografiat

Întrebare: Eminente șeic, profesorul nostru este un om bun și iubește binele, dar afișează fotografii ale sportivilor pe foi tipărite și le îngăduie elevilor să aducă aparate de fotografiat la reuniunile școlare. Când vorbim cu el despre aceasta, spune: „Șeicul Ibn ʿUthaymīn nu a interzis aceste lucruri.” Vă rog să ne dați un sfat, Allah să ne ierte, pe noi și pe voi!

Răspuns: Îl rog să nu-și sprijine argumentul pe vorbele mele, fiindcă sunt om: greșesc și nimeresc adevărul. Dar oricine dorește un lucru și îl poftește mi-l pune mie în seamă. Îi cerem lui Allah să ne ajute în această privință.

Eu nu încurajez atârnarea fotografiilor sportivilor, nici în școli și nici în alte locuri. Nu încurajez nici ca omul să le poarte în ceea ce se numește „album”, fiindcă unii oameni își iau un suport în care păstrează asemenea fotografii.

Apoi, sportivii ale căror fotografii le păstrează și le atârnă din cinstire pot fi nemusulmani, iar în inima omului se naște iubirea și preamărirea acelui necredincios venit de departe. Aceasta este o primejdie pentru om: inima celui care îi iubește pe vrăjmașii lui Allah este lipsită de o parte din iubirea pentru Allah. De aceea Ibn al-Qayyim — Allah să aibă milă de el — a spus în an-Nūniyyah:

Îi iubești pe vrăjmașii Celui Iubit și pretinzi că Îl iubești? Aceasta nu este cu putință.

Adică să iubești alături de Allah, apoi să spui: „Eu Îl iubesc pe Allah.” Aceasta nu se poate. Chiar și copiii, dacă unul vede că prietenul său iubește pe altcineva, îi spune: „Ești cu mine sau nu ești cu mine?” Dacă vede că îl iubește pe altul, îi spune: „Nu mai ești cu mine. Cât timp îi ești prieten dușmanului meu, tu ești dușmanul meu.” Concluzia este că nu am spus să fie atârnate fotografiile sportivilor. Dimpotrivă, nu văd aceasta ca fiind potrivit și socotesc că omul trebuie să se țină departe de asemenea lucruri.

Cât despre fotografiile instantanee, eu spun că ele nu intră în reprezentările pe care Trimisul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — le-a oprit. Omul nu a lucrat nimic în ele: nu a trasat ochiul, nasul sau buza. Se cercetează însă scopul pentru care le-a făcut. Poate fi un scop neîngăduit, păstrându-le ca amintire, ori poate fi fotografia unui tânăr frumos, fără barbă, de pildă, sau altceva asemănător, pe care o păstrează și spre care se duce să o privească ori de câte ori dorește să se desfete cu ea.

Pe scurt, socotesc că păstrarea fotografiilor este interzisă dacă nu există o nevoie. Dacă există o nevoie, precum actul de identitate, permisul și altele asemenea, nu este nicio problemă. Însă fotografierea în sine este un lucru diferit de păstrarea fotografiilor. Îl rog pe cel care aude că mi se atribuie ceva ce îl miră să ia legătura cu mine până se lămurește dacă este adevărat sau nu. Unii oameni au înțeles din cuvintele mele altceva decât ceea ce doresc eu să spun; cineva mă poate întreba despre un lucru, iar apoi întrebarea este prezentată altfel decât cea la care am răspuns și altele asemenea. Pe scurt, dacă auzi că i se atribuie cuiva un lucru care ți se pare de neacceptat, trebuie să iei legătura cu el înainte de a i-l pune în seamă.

3. Neglijarea rugăciunii de fajr

Întrebare: Ce sfat le dați celor care lasă rugăciunea de fajr? Mulți arată nepăsare față de această rugăciune măreață.

Răspuns: Îl sfătuiesc pe acela care arată nepăsare față de rugăciunea de fajr sau față de alta să se teamă de Allah Cel Puternic și Măreț și să știe că rugăciunea este stâlpul Islamului, după cum a spus Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace. Să știe că nu are religie cel care nu are rugăciune și să știe că rugăciunea oprește de la desfrânare și de la lucrul rău. Cu cât omul o împlinește în chipul care i se cere, cu atât în inima lui se naște ura față de desfrânare și de lucrul rău, fiindcă rugăciunea oprește de la desfrânare și de la lucrul rău.

Îl înștiințez că, dacă arată nepăsare față de rugăciunea de fajr, se aseamănă cu fățarnicii, după cuvintele Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace: „Cele mai grele rugăciuni pentru fățarnici sunt rugăciunea de ʿishāʾ și rugăciunea de fajr. Dacă ar ști ce răsplată se află în ele, ar veni la ele chiar și târându-se.”²⁹

În vremea noastră, oamenii au fost loviți de un lucru care îi face să doarmă și să nu împlinească fajr: statul îndelungat treji noaptea. Îl găsești pe om stând treaz până la douăsprezece sau unu, deși noaptea este scurtă; apoi, când adoarme, nu se mai poate ridica. Aceasta este o mare greșeală. Dacă Profetului — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — nu-i plăceau somnul înainte de ʿishāʾ și vorbitul după ea³⁰, cum sunt cei care veghează până la miezul nopții sau mai mult? Poate veghează pentru ceva nefolositor sau poate pentru ceva vătămător. Sfatul meu este să se culce devreme, ca să se trezească vioi și să împlinească fajr împreună cu musulmanii.