Musulmanul în fața ispitelor și a tulburărilor

Această încercare privește, mai întâi, poftele: dorința sexuală, pofta gurii și dorințele trupului.

1. Dorința sexuală

Dorința sexuală este ispita femeilor. Profetul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a spus: „Nu am lăsat după mine, între oameni, o ispită mai vătămătoare pentru bărbați decât femeile.”² Și a spus: „Prima ispită a fiilor lui Israel a fost în privința femeilor.”³ Această ispită are cauze și lucruri care o provoacă. Cu cât cauzele și îndemnurile ei se înmulțesc și piedicile împotriva ei dispar, cu atât ea este mai puternică și mai mare.

Printre aceste cauze se află, de pildă, ieșirea femeilor cu fețele descoperite, în haine împodobite și parfumate, în piețe și în locurile unde se adună bărbații. Aceasta este una dintre cauzele răului și ale ispitei. De aceea, Profetul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a spus despre femeile care ies la moschee pentru adorare și rugăciune: „Să iasă neparfumate”⁴, adică fără parfum și fără să-și arate podoabele.

El — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a spus: „Femeia care a folosit tămâie parfumată să nu participe cu noi la rugăciunea de ʿishāʾ.”⁵ A pomenit anume această rugăciune ținând seama de situația întâlnită în fapt; altfel, toate rugăciunile au aceeași hotărâre ca rugăciunea de ʿishāʾ.

Prin urmare, femeia care a folosit tămâie parfumată nu trebuie să iasă din casă nici la moschee, nici la școală și nici pentru a-și rezolva treburile. Să iasă neparfumată și fără să-și arate podoabele, fiindcă ieșirea parfumată sau cu podoabele la vedere face parte din cauzele și îndemnurile răului și ale ispitei.

Să nu nesocotească nimic din toate acestea, gândindu-se despre sine că este în siguranță. Poate va spune: „Oamenii sunt buni și drepți.” Acestea sunt însă dorințe deșarte: „Neputinciosul este cel care își urmează pofta sufletului și își pune nădejdi deșarte în Allah”⁶, adică își închipuie că Allah îi va împlini dorințele.

De aceea, textele au venit să închidă toate căile care duc la această ispită. Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a oprit ca femeia să călătorească fără maḥram și ca bărbatul să rămână singur cu o femeie fără maḥram, fiindcă în călătorie există prilej de nenorocire, rău și ispită. Femeia trebuie, așadar, să aibă un maḥram când călătorește, fie pentru o adorare, precum ḥajj sau ʿumrah, fie ca să viziteze o rudă, să cerceteze un bolnav sau pentru oricare alt scop. Ea nu călătorește decât cu un maḥram, de teama ispitei.

Femeile din zilele noastre au devenit îngăduitoare în această privință. Unele călătoresc fără maḥram, întemeindu-se pe încrederea în ele însele și în cei care le însoțesc. Această încredere, chiar dacă ar putea asigura protecția în călătoria de acum, nu poate asigura protecția în orice călătorie viitoare. De aceea, Profetul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — ne-a ținut o predică și a spus: „Femeia să nu călătorească decât cu un maḥram.”⁷ Atunci s-a ridicat un om și a spus: „Trimis al lui Allah, soția mea a plecat la ḥajj, iar eu am fost înscris în cutare și cutare expediție.” El i-a spus: „Mergi și împlinește ḥajj alături de soția ta!”⁸

Nu l-a întrebat: „Este femeia tânără sau în vârstă? Este frumoasă sau urâtă? Sunt alte femei cu ea sau nu sunt? Este în siguranță sau se teme?” Dimpotrivă, i-a spus: „Lasă expediția, mergi și împlinește ḥajj alături de soția ta!”

La fel stau lucrurile cu rămânerea singur cu o femeie. Unii oameni s-au arătat foarte îngăduitori în această privință, până într-acolo încât tânăra este lăsată singură cu un șofer străin de familie, despre care nu se poate ști în ce măsură se păzește de desfrâu și dacă este un om cast și demn de încredere sau dimpotrivă.

Acestea sunt dintre ispitele pe care musulmanul trebuie să le evite și de care trebuie să stea departe, ferindu-se de ceea ce l-a avertizat Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace.

2. Pofta de mâncare și băutură

Printre încercările legate de pofta de mâncare și băutură se află ribā. Ribā este un câștig ușor, la îndemână, care poate fi și mare. Pofta sufletului este ispitită de el, fiindcă nu cere osteneală. Cel care practică ribā, de pildă, face acest lucru stând pe scaunul său și obține dobânda; ea poate fi mare. Apoi oamenii vin adesea la el, dacă le deschide ușa, și sunt ispitiți prin el.

De aceea, textele coranice și profetice au venit să avertizeze împotriva ei și să-i arate primejdia. Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, spune:

O, voi cei care credeți! Temeți-vă de Allah și renunțați la ceea ce a mai rămas din ribā, dacă sunteți credincioși! Dacă nu o faceți, atunci luați aminte la un război din partea lui Allah și a Trimisului Său! Iar dacă vă căiți, vă rămân sumele inițiale ale averilor voastre: nu nedreptățiți și nu sunteți nedreptățiți.

El a vestit că acela care revine la ribā după ce a aflat este dintre locuitorii Focului, spunând:

Cei care se întorc sunt locuitorii Focului, în care vor rămâne veșnic.

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — l-a blestemat pe cel care consumă ribā, pe cel care o plătește, pe cel care o consemnează și pe cei doi martori ai ei și a spus: „Sunt deopotrivă.”⁹ Blestemul înseamnă alungarea și îndepărtarea de îndurarea lui Allah.

Șeicul al-Islam Ibn Taymiyyah — Allah să aibă milă de el — a menționat în cartea sa Iqāmat ad-dalīl ʿalā ibṭāl at-taḥlīl că în privința ribā a venit o amenințare care nu a venit pentru alt păcat asemănător, în afară de asocierea altora cu Allah. Aceasta arată cât de mare este amenințarea și cât de gravă este ribā și că musulmanul trebuie să stea departe de ea.

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a închis fiecare ușă și fiecare cale care duce la ea. A făcut chiar din vânzarea de tip ʿīnah una dintre cauzele înjosirii comunității, spunând — binecuvântarea și pacea fie asupra lui: „Când veți face vânzări de tip ʿīnah, veți apuca cozile vitelor, vă veți mulțumi cu agricultura și veți părăsi lupta pe calea lui Allah, Allah va abate asupra voastră o înjosire pe care nu o va ridica până ce nu vă veți întoarce la religia voastră.”¹⁰ Vânzarea de tip ʿīnah este o stratagemă pentru ribā; în aparență este îngăduită, dar în realitate este interzisă.

Un exemplu: îi vinzi unui om o marfă în valoare de o sută de mii, cu plata amânată un an sau doi, apoi o cumperi de la el cu optzeci de mii, plătite pe loc. În aparență, această tranzacție este îngăduită: ai vândut-o cu o sută de mii, cu plata peste un an sau doi, apoi ai cumpărat-o cu optzeci de mii, plătite pe loc. Este, așadar, o vânzare și o cumpărare. În realitate însă i-ai dat optzeci pentru o sută și ai introdus între ele acest contract formal, făcându-l să pară valabil, deși în realitate este nul. Nicio stratagemă prin care omul caută să practice ribā nu-l ferește de păcatul ei.

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a închis și în acest fel calea către ribā. Este consemnat că i s-au adus curmale bune și a întrebat: „Toate curmalele din Khaybar sunt așa?”¹¹ Ei au spus: „Nu, dar luăm un ṣāʿ din acestea pentru doi ṣāʿ și doi ṣāʿ pentru trei.” El — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus că aceasta este ribā însăși, deși în realitate nu exista vătămare: un ṣāʿ de curmale bune valora zece, iar cei doi ṣāʿ de curmale slabe valorau tot zece; nu exista nedreptate. Cu toate acestea, Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus: „Aceasta este ribā însăși!” și a poruncit desfacerea tranzacției.

Toate acestea închid căile care duc la ribā, care este o ispită, fiind ușor de obținut, fără osteneală.

Printre încercările legate de mâncare și băutură se află și faptul că omului îi este înlesnit și ușurat consumul celor interzise. Aceasta face parte din încercare: Allah îți poate înlesni ceea ce este interzis pentru a afla dacă Îl trădezi sau nu.

Voi da ca exemplu cuvintele Preaînaltului:

O, voi cei care credeți! Allah vă va încerca printr-un vânat la care vor ajunge mâinile și sulițele voastre, pentru ca Allah să știe cine se teme de El fără să-L vadă.

Sensul versetului este că celui aflat în starea de iḥrām îi este interzis vânatul, după cuvintele Preaînaltului:

O, voi cei care credeți! Nu ucideți vânatul când sunteți în starea de iḥrām!

Allah Preaînaltul a voit să-i încerce pe companioni printr-un vânat la care să ajungă mâinile și sulițele lor. Mâinile ajung la el dacă este dintre animalele de uscat, iar sulițele ajung la el dacă este o pasăre, deși, în mod obișnuit, sulița nu ajunge la pasăre; la ea nu ajunge decât săgeata. Allah a înlesnit însă prinderea acelui vânat, pentru a ști cine se teme de El fără să-L vadă. Companionii — Allah să fie mulțumit de ei — nu au vânat nici pasăre și nici iepure, fiindcă se temeau de Allah fără să-L vadă. Cu toate că prinderea lor le era înlesnită, ei s-au temut de Allah Cel Puternic și Măreț și le-au lăsat. Ferește-te, așadar, dacă Allah îți înlesnește un lucru păcătos, să Îl nesocotești pe Allah!

3. Dorința sexuală

Omului i se poate înlesni să cadă în desfrânare — căutăm adăpost la Allah de aceasta — și pot dispărea piedicile. Să dăm ca exemplu ceea ce s-a întâmplat cu unii oameni slabi la suflet, slabi în religie și slabi în credință, în privința servitoarei. Servitorii sunt o mare primejdie. Un tânăr rămâne singur cu o servitoare; chiar dacă, după judecata unuia dintre voi, ea nu este frumoasă, poate fi frumoasă și blondă. Există, așadar, cauza desfrânării, adică pofta acelui tânăr, și lipsește piedica, adică teama de vreo făptură, atunci când el este singur cu ea în casă. Aceasta este o încercare.

Să nu crezi că, dacă ți s-a înlesnit să săvârșești desfrânarea cu această femeie, aceasta înseamnă că nu mai ai păcat. Dimpotrivă, păcatul tău poate fi mai mare.

Privește povestea lui Yūsuf — binecuvântarea și pacea fie asupra lui. Soția dregătorului l-a chemat la ea:

Cea în a cărei casă se afla a încercat să-l ademenească, a închis bine ușile și a spus: „Vino!”

Era o ispită: el se afla în casa ei, ea era stăpâna lui și era soția dregătorului. A închis bine ușile ca să dispară piedica. Ea a rămas cu el într-o singurătate deplină, a încercat să-l ademenească și i-a spus: „Vino!”

El a spus: „Caut adăpost la Allah!”

El a refuzat, deși îndemnul era puternic și piedica lipsea.

La fel, în hadithul autentic de la Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — despre cei șapte pe care Allah îi va umbri cu umbra Sa, în ziua în care nu va fi altă umbră decât umbra Sa, se află și acesta: „Un bărbat pe care l-a chemat o femeie de rang și frumusețe, iar el a spus: «Eu mă tem de Allah!»”¹² El nu a pomenit altă piedică decât teama de Allah Cel Puternic și Măreț. Femeia care l-a chemat pe acest bărbat l-a chemat într-un loc retras, unde nu se afla nimeni, după cum arată faptul că el a spus: „Mă tem de Allah!” și nu a spus: „Mă tem să nu ne vadă cineva.” În plus, femeia era de rang înalt, dintr-un neam nobil, nu dintre oamenii de rând, și era frumoasă, nu urâtă. Cauzele desfrânării existau, iar piedicile ei lipseau. Cu toate acestea, el a spus: „Eu mă tem de Allah!”

Ferește-te să te lași înșelat atunci când ți se înlesnesc cauzele nesupunerii! Aceasta este una dintre marile încercări care îl pun cu adevărat la probă pe om: este el credincios în mod autentic sau este credincios numai din fățărnicie? Îi cerem lui Allah ocrotire.