Moderația în Islam

Calea de mijloc a comunității

În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurător.

Laudă lui Allah, Domnul lumilor! Fie ca Allah să îl binecuvânteze și să îi dăruiască pace Profetului nostru Muḥammad, familiei sale și tuturor Companionilor săi. Acestea fiind spuse:

Nu am venit să adaug ceva peste cele aflate în programa voastră și peste cunoașterea pe care ați dobândit-o; am venit numai să vă reamintesc. Am venit și să vă vizitez, să vă întâlnesc și să vă văd, fiindcă această facultate este mama noastră și prima noastră casă, după cum a spus poetul:

Oricâte case ar îndrăgi omul pe pământ, dorul lui rămâne mereu pentru cea dintâi.

Tema cuvântării este „Moderația în islam”. Ea este luată din cuvintele Celui Preaînalt:

„Astfel v-am făcut o comunitate dreaptă și aleasă, ca să fiți martori asupra oamenilor, iar Trimisul să fie martor asupra voastră.”¹

Comentatorii Coranului au spus că „mijlocul” înseamnă ceea ce este drept și ales.² Această comunitate este, laudă lui Allah, dreaptă și aleasă, după cum Allah Însuși a mărturisit despre ea. Ea va fi martoră asupra comunităților în Ziua Învierii, iar unui martor i se cere să fie drept. Comunitatea aceasta a devenit vrednică de această mărturie prin binefacerea trimiterii lui Muḥammad (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui), care îi curăță și îi învață Cartea și înțelepciunea, deși înainte se aflau într-o rătăcire vădită.

După cum a spus Cel Preaînalt:

„El le recită versetele Sale, îi curăță și îi învață Cartea și înțelepciunea, deși înainte se aflau într-o rătăcire vădită.”³

Ea va depune mărturie asupra comunităților în Ziua Învierii, când Allah Atotputernicul și Preaînaltul va aduce comunitățile și Profeții lor. El îi va întreba pe Profeți dacă au transmis. Ei vor spune:

„Domnul nostru, am transmis ceea cu care ne-ai trimis la ei.”

Apoi va întreba comunitățile dacă li s-a transmis, iar ele vor spune: „Nu.” Cel Preaînalt a spus:

„Îi vom întreba negreșit pe cei la care au fost trimiși [Mesageri] și îi vom întreba negreșit pe Trimiși.”⁴

Allah Atotputernicul și Preaînaltul le va spune Trimișilor:

„Cine mărturisește pentru voi că ați transmis?”

Ei vor spune:

„Muḥammad (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui) și comunitatea sa vor mărturisi pentru noi.”

Allah Atotputernicul și Preaînaltul va întreba comunitatea lui Muḥammad (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui), iar ei vor mărturisi că Trimișii au transmis comunităților lor. Cum știu aceasta? Din ceea ce Allah le-a pogorât în Carte, din istorisirile Profeților, de la Nūḥ și până la Muḥammad (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui).

Acestea se află în Coran, iar voi citiți tot ce s-a petrecut între Profeți și comunitățile lor ca și cum ați vedea, ca și cum ați fi de față. Ei depun mărturie potrivit celor învățate de la Allah: mărturisesc în cunoștință de cauză, fiindcă mărturia se întemeiază pe cunoaștere. Cel Preaînalt a spus:

„Afară de cei care mărturisesc adevărul în cunoștință de cauză.”⁵

Echilibrul credinței și al practicii

Ei mărturisesc în cunoștință de cauză, iar Allah le-a dat această cunoaștere în mărețul Coran, la care nu vine deșertăciunea nici dinainte, nici din urmă: pogorâre de la Cel Înțelept, Vrednic de Laudă. Această comunitate este dreaptă și aleasă și mărturisește asupra comunităților. Apoi Trimisul (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui) mărturisește pentru comunitatea sa și îi adeverește mărturia, după cum a spus Cel Preaînalt:

„Cum va fi atunci când vom aduce din fiecare comunitate un martor și te vom aduce pe tine martor asupra acestora?”⁶

Comunitatea aceasta este așadar una a căii de mijloc. Moderația vine de la „mijloc”, ceea ce se află între două capete, după cum a spus poetul:

Ea se afla în mijlocul ocrotit; nenorocirile au împresurat-o, până când a ajuns la margine.

Mijlocul este ceea ce se află între două capete. Această comunitate se află între două extreme ale altor comunități: exagerarea creștinilor și îngăduința fără măsură a iudeilor. Comunitatea aceasta se află la mijloc între exagerarea creștinilor și delăsarea și lipsa de înfrânare a iudeilor.

La fel trebuie să fie fiecare om din această comunitate. După cum comunitatea în ansamblu urmează calea de mijloc, cumpătată între depășirea măsurii și neglijență, tot astfel fiecare dintre membrii ei, laudă lui Allah, se află la mijloc între exagerare și delăsare, între exces și neîmplinirea îndatoririlor în religia sa. El nu exagerează precum extremiștii și kharijiții și nu este nepăsător precum cei care își îngăduie orice și își pierd îndatoririle.

Între exagerare și neglijarea îndatoririlor

Când condamnăm extremismul și exagerarea, trebuie să condamnăm și delăsarea și neîmplinirea îndatoririlor. Nu trebuie să ne concentrăm asupra unei laturi, neglijând-o pe cealaltă, care poate fi mai primejdioasă. Acum văd că toate criticile sunt îndreptate împotriva exagerării și extremismului — și aceasta este corect. Da, condamnăm extremismul și exagerarea, dar nu trebuie să uităm delăsarea, neîndeplinirea îndatoririlor și abaterea de la adevăr.

Trebuie să privim ambele laturi și să avertizăm împotriva amândurora. Aceasta se află, laudă lui Allah, și în programa de studiu: ea avertizează asupra excesului și neglijenței și îndeamnă la cumpătare, împlinind cuvintele lui Allah Preaslăvitul și Preaînaltul:

„Și aceasta este calea Mea cea dreaptă: urmați-o și nu urmați căile care v-ar despărți de calea Lui.”⁷

Calea lui Allah este una și drumul Lui este unul. Celelalte doctrine și orientări sunt însă numeroase și nu pot fi cuprinse. «ولا تتبعوا السبل» — „Nu urmați căile”: acestea înseamnă fie exces, fie neglijență. Excesul se află în exagerare și depășirea măsurii, iar neglijența în delăsare. Căile împotriva cărora Allah ne-a avertizat se află de ambele părți: căile exagerării, extremismului și adăugirii, precum și căile delăsării și pierderii îndatoririlor. Allah Atotputernicul și Preaînaltul i-a spus Profetului Său (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui):

Calea dreaptă și limitele ei

„Rămâi drept, așa cum ți s-a poruncit, împreună cu cei care s-au întors către Allah alături de tine, și nu întreceți măsura.”⁸

Le-a poruncit să fie statornici și i-a oprit de la exagerare: «ولا تطغوا» — „Nu întreceți măsura”. Întrecerea măsurii este ieșirea peste limită prin adăugire. În alt verset a spus:

„Rămâneți drepți către El și cereți-I iertare.”⁹

Rămâneți drepți și cereți-I iertare pentru lipsurile voastre. Dacă s-a ivit o lipsă, îndreapt-o cerând iertare. Aceasta arată că omului îi poate lipsi ceva din dreapta împlinire, iar el îndreaptă acea lipsă prin cererea de iertare. Profetul (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui) a spus:

„Rămâneți drepți, deși nu veți putea cuprinde totul.”¹⁰

Adică nu veți putea cuprinde tot ceea ce Allah a poruncit. Și a spus:

„Țintiți drept și apropiați-vă cât puteți de țintă.”¹¹

A ținti drept înseamnă a atinge adevărul, iar a te apropia înseamnă să fii cât mai aproape de ținta dreaptă. Dacă greșeala este mică, această apropiere este îndreptată prin cererea de iertare și întoarcerea cu căință la Allah Atotputernicul și Mărețul. Religia noastră este una a ușurinței și a înlăturării greutății:

„Și nu v-a pus în religie nicio greutate.”¹²

Allah Atotputernicul și Preaînaltul a făcut această religie ușoară, nu a pus în ea strâmtorare și nu ne-a însărcinat cu ceea ce nu putem duce. De aceea, cel care părăsește acest drum — calea de mijloc — cade într-una dintre cele două extreme: fie în exces, fie în neglijență. Amândouă sunt condamnate și nu scapă decât cel care urmează calea de mijloc poruncită de Allah.

După cum se află la sfârșitul surei Al-Fātiḥa, Allah ne-a poruncit să o recităm în fiecare unitate de rugăciune:

„Călăuzește-ne pe calea cea dreaptă, calea celor pe care i-ai binecuvântat.”¹³

Adică mijlocul drept și cumpătat. Aceștia sunt cei pe care Allah i-a amintit în cuvintele Sale:

„Cel care ascultă de Allah și de Trimis va fi împreună cu cei pe care Allah i-a binecuvântat: Profeții, cei cu totul sinceri, martirii și cei drepți. Ce tovarăși buni sunt aceștia!”¹⁴

Allah ne-a poruncit să fim cu ei și să mergem alături de ei. Dacă suntem împreună cu ei, nu ne vom simți niciodată singuri. «وحسن أولئك رفيقا» — „Ce tovarăși buni sunt aceștia!” Se simte singur numai cel care nu este cu ei: fie se află pe latura excesului împreună cu cei care exagerează, fie pe latura neglijenței împreună cu cei delăsători.

Toleranța și drepturile

Astăzi auzim adesea vorbindu-se despre toleranță, îndemnuri și încurajări la toleranță. Aici este nevoie de lămurire: dacă prin toleranță se înțelege să renunți la dreptul tău, iertându-l pe cel care te-a nedreptățit și făcându-i bine celui care ți-a făcut rău, aceasta este toleranța lăudată și cerută. Dar a renunța la vreunul dintre drepturile lui Allah nu este îngăduit.

Profetul (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui) era vătămat și se vorbea împotriva sa (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui), iar el ierta și trecea cu vederea. Dar când erau încălcate cele sfinte ale lui Allah, se mânia pentru Allah Atotputernicul și Mărețul și nu trecea cu vederea nimic din acestea.¹⁵

Toleranța nu privește drepturile lui Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, ci dreptul unei făpturi. Mulți dintre ei vor astăzi să nu treci cu vederea nimic din drepturile tale, dar să fii îngăduitor în privința drepturilor lui Allah! Aceasta se împotrivește poruncii lui Allah, Slavă Lui, Preaînaltul. Nu se cedează nimănui nimic din drepturile lui Allah, oricine ar fi, fiindcă aceasta înseamnă a face compromisuri în religie. Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, a spus:

„Ei ar dori să fii îngăduitor, ca să fie și ei îngăduitori.”¹⁶

„Ei au fost aproape să te abată de la ceea ce ți-am revelat, ca să născocești împotriva Noastră altceva. Atunci te-ar fi luat drept prieten apropiat. Dacă nu te-am fi întărit, ai fi fost aproape să te înclini puțin către ei. Atunci te-am fi făcut să guști îndoit în viață și îndoit la moarte, apoi nu ai fi găsit pe nimeni care să te ajute împotriva Noastră.”¹⁷

Allah i-a interzis Trimisului Său să renunțe la ceva din această religie pentru a-i mulțumi pe oameni și l-a amenințat pentru aceasta. Dacă ai renunța la ceva din religia ta sau la religia ta, oamenii ar fi mulțumiți de tine, însă Allah S-ar mânia pe tine. Așa se arată în relatarea ʿĀʾișei, în care Profetul (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui) spune:

„Cel care caută mulțumirea lui Allah cu prețul nemulțumirii oamenilor, Allah este mulțumit de el și îi face și pe oameni să fie mulțumiți de el. Iar cel care caută mulțumirea oamenilor cu prețul mâniei lui Allah, Allah Se mânie pe el și îi face și pe oameni să fie nemulțumiți de el.”¹⁸

Musulmanul nu renunță la niciunul dintre drepturile lui Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, ca să se spună despre el că este tolerant. De aceea Allah a legiuit lupta pe calea Sa, poruncirea binelui și oprirea răului, precum și pedepsele legale pentru infracțiuni; nu a poruncit să se treacă cu vederea acestea. Profetul (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui) a spus:

„Pe cei dinaintea voastră i-a nimicit faptul că, atunci când fura un om de vază dintre ei, îl lăsau, iar când fura un om slab, îi aplicau pedeapsa.”

Apoi a spus (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui):

„Pe Allah! Dacă Fāṭima, fiica lui Muḥammad, ar fura, i-aș tăia mâna.”¹⁹

Nu se trece, așadar, cu vederea încălcarea rânduielilor și a drepturilor lui Allah, Slavă Lui, Preaînaltul. Toleranța cerută este aceea dintre oameni, în privința drepturilor lor, după cum am arătat. Așa cum sunt mustrați cei care exagerează, extremiștii și cei care înăspresc lucrurile, este mustrat și cel care se arată îngăduitor sau face compromisuri în privința poruncilor, a interdicțiilor și a Legii lui Allah. Sub pretextul toleranței, ei spun: „Religia este îngăduitoare!” Da, religia este îngăduitoare prin rânduielile sale, nu prin faptul că o părăsești ori lași ceva din ea.

Înlesnirile legiuite

Este îngăduitoare prin rânduielile sale: Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, ne-a legiuit cea mai bună și mai desăvârșită Lege, fără să ne pună în ea vreo strâmtorare. Ne-a legiuit înlesniri atunci când avem nevoie de ele. Ne-a îngăduit să nu postim în Ramadan în timpul călătoriei sau când o boală cere întreruperea postului, cu condiția să recuperăm în alte zile; obligația nu cade de la noi. Ne-a legiuit și scurtarea, în călătorie, a rugăciunii de patru unități la două unități.

Aceasta este ușurința și acestea sunt înlesnirile legiuite. Cât despre înlesnirile dorite astăzi de mulți neștiutori sau oameni cu intenții rele, ele ar însemna să părăsești poruncile și interdicțiile lui Allah și să-ți urmezi bunul plac și poftele ori să te iei după oameni, ca ei să nu se supere. Tocmai la aceasta se cheamă astăzi și asupra acestui lucru trebuie să fim atenți.

Noi nu suntem alături de cei care înăspresc lucrurile și nici de cei delăsători, ci de cei moderați, de calea dreaptă și de drumul drept. Aceasta este calea și metoda noastră. Aceasta învățăm și predăm în școlile, universitățile și moscheile noastre: învățăm calea moderației în fiecare dintre treburile religiei. Ea nu este de partea înăspririi și a greutății apăsătoare, dar nici de partea delăsării, a neglijării îndatoririlor și a lipsei de fermitate.

Trebuie să se știe că mustrarea nu se îndreaptă numai asupra celor care înăspresc lucrurile, lăsându-i în pace pe cei delăsători. Sunt mustrați și unii, și ceilalți; suntem avertizați împotriva tuturor acestora și ni se arată calea corectă, pentru ca oamenii să nu fie în încurcătură. Dacă unii vorbesc și cheamă la delăsare, la îngăduință fără temei și la neglijență, ori dacă cei care exagerează și înăspresc lucrurile cheamă la înăsprire și extremism, nu ne este îngăduit să tăcem. Învățaților nu le este îngăduit să tacă: ei trebuie să-i mustre pe cei din ambele părți și să arate comunității calea corectă, ca oamenii să nu se rătăcească. Cei care înăspresc lucrurile îi pot rătăci, abătându-i de pe cale; iar cei delăsători și lipsiți de fermitate îi pot rătăci, făcându-i să-și piardă religia.

Învățarea și transmiterea moderației

Învățații trebuie să lămurească acest lucru. Studenții la științele Legii islamice trebuie să-l lămurească — voi sunteți studenți ai Facultății de Șaria —, la fel și șeicii care predau la universitate. Fiecare musulman care predă, în orice domeniu, trebuie să arate acest lucru elevilor și studenților săi, mai ales în acest timp, când nevoia este mare și s-au înmulțit glasurile.

Satana, blestemul lui Allah să fie asupra lui, îl privește pe fiul lui Adam. Dacă vede la el iubire și dorință de bine, îl împinge la înăsprire și exagerare, ca să-l abată de la calea dreaptă și de la moderație. Iar dacă vede în el înclinare spre pofte și lene, îi sporește poftele, lenea și neglijarea obligațiilor, până când îl duce la pierzanie. El se străduiește să-i scoată pe credincioși de pe cale prin amândouă părțile: prin exagerare și înăsprire, ori prin delăsare și neglijență. Sunt cruțați numai cei de care Allah Se îndură și care se țin de Cartea lui Allah, de Sunna Trimisului Său (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui) și de calea înaintașilor acestei comunități. Aceasta îl pune în neputință pe Satana și îi zădărnicește uneltirea. «نسأل الله أن يجعلنا وإياكم من هؤلاء من أهل الوسط في دين الله عز وجل» — Îi cerem lui Allah să ne facă, pe noi și pe voi, dintre aceștia, dintre cei moderați în religia lui Allah Atotputernicul și Mărețul.

Acesta este un lucru însemnat și un domeniu de mare importanță. Studenților trebuie să li se sădească încă de mici acest principiu, principiul moderației în religia lor. Laudă lui Allah, programele și cărțile pe care le predăm poartă toate această cale, calea moderației. Totul depinde însă de cel care o înțelege, o duce la mintea studenților, le-o explică și îi îndeamnă să o urmeze.

Aceasta este menirea voastră în această facultate binecuvântată: să învățați calea de mijloc. Astăzi avem cea mai mare nevoie de ea, fiindcă sunt multe glasuri care cheamă la ieșirea din ea: fie la exagerare, extremism, vărsare de sânge și distrugere, fie la delăsare și pierzanie, la suspendarea pedepselor legale, a Legii islamice și a aplicării ei în cârmuire, la îndemnuri spre goliciune și dezvelire și la scoaterea femeii de pe calea sa dreaptă către drumurile rătăcirii și ale pierzaniei. Dacă femeia se strică, distruge societatea.

Ea trebuie protejată și trebuie să se țină de regulile Legii islamice, fiindcă în privința ei poate apărea o ispită. Ispitele sunt de două feluri: ispitele îndoielilor, care privesc credința, și ispitele poftelor, care privesc morala și purtarea. Satana și ajutoarele sale dintre diavolii oamenilor și ai djinnilor răspândesc aceste îndoieli printre oameni, fie în credința lor, prin îndoieli, punere la îndoială și negarea credinței, fie în morala și purtarea lor, prin urmarea poftelor.

„Allah dorește să vă primească întoarcerea cu căință, iar cei care urmează poftele doresc să vă abateți mult.”²⁰

Urmarea exemplului profetic

Aceste cuvinte țin de avertizarea împotriva oamenilor care urmează poftele și a celor care răspândesc îndoieli. Trebuie să fim cu băgare de seamă.

Au venit trei dintre companionii Trimisului lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui), mânați de evlavie și de iubirea binelui. Au venit la soțiile Profetului (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui), întrebându-le despre adorarea Trimisului (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui), ca să-l urmeze. Ele le-au povestit despre aceasta, iar ei parcă au socotit puțină adorarea Trimisului (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui). Apoi au spus: „Unde suntem noi față de Trimisul lui Allah (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui), căruia i s-au iertat păcatele de dinainte și de după?” Unul a spus: „Eu mă voi ruga și nu voi dormi.” Altul a spus: „Eu voi posti și nu voi întrerupe postul.” Al treilea a spus: „Eu nu mă voi căsători cu femei”, dorind celibatul pentru adorare. Un al patrulea a spus: „Eu nu voi mânca carne”, dorind să se supună unei vieți aspre. Când Trimisul (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui) a aflat de ei, s-a mâniat (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui).

Aceasta este o cale de abatere, deși ei o credeau corectă. A ținut o cuvântare (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui) și a spus (binecuvântarea și pacea fie asupra lui):

„Ce se întâmplă cu niște oameni care au spus cutare și cutare? Eu însă mă rog și dorm, postesc și întrerup postul și mă căsătoresc cu femei. Cel care se îndepărtează de Sunna mea nu este dintre ai mei.”²¹

Aceasta este latura exagerării, a adăugării la ceea ce urma Trimisul (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui). Cât despre delăsare, Trimisul (binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui) tăia mâna hoțului, aplica pedeapsa cu pietre celui vinovat de adulter și îl biciuia pe băutorul de vin; aplica pedepsele legale și cele discreționare celor neascultători, pentru a împiedica delăsarea. Poruncea binele și oprea răul, pentru a împiedica delăsarea.

Trebuie să cunoaștem, să păstrăm și să urmăm această cale și să o arătăm oamenilor, fiindcă astăzi ei au mai mare nevoie de ea. Oamenii sunt disputați de două curente: curentul exagerării și al înăspririi și curentul delăsării și al pierzaniei. Trebuie să cunoaștem acest lucru, să-l lămurim oamenilor și să-l împlinim mai întâi în noi înșine, ca să fim o comunitate de mijloc și să urmăm moderația, care este religia noastră.

Allah să-i călăuzească pe toți către ceea ce iubește și Îl mulțumește! Binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra Profetului nostru Muḥammad, a familiei și a companionilor săi!