Metodologia Ahl al-Sunna pentru unitatea comunității

Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, spune:

Aceste versete avertizează cu asprime împotriva dezbinării și arată că ea este calea asociatorilor care au părăsit religia, și-au luat idoli drept divinități, au adorat pe altcineva alături de Allah și și-au luat patimile drept stăpâni în locul Lui. Totodată, ele cuprind soluții eficiente și foarte folositoare pentru problema dezbinării. Ba chiar cuprind cele mai mărețe și mai drepte soluții pentru ea.

Prima soluție: supunerea deplină față de religie

Allah Preaînaltul spune:

A-ți îndrepta fața spre religie înseamnă ca robul să se supună pe deplin și să asculte în întregime de porunca lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, și de porunca Trimisului Său — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace. Allah, Cel Slăvit și Preaînalt, spune:

El mai spune:

Dacă oamenii împlinesc religia lui Allah în întregime și în chip deplin, fără lipsuri și fără a pune înainte patimile, dorințele, opiniile, rațiunile ori altceva, au împlinit una dintre cele mai mari cauze ale unirii musulmanilor și ale strângerii rândurilor lor.

A doua soluție: cunoașterea și înțelegerea limpede a Cărții și a Sunnei

Un alt leac din acest verset nobil se află în cuvintele:

Ele îndrumă spre însemnătatea științei și a înțelegerii limpezi a religiei lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul. Cunoașterea Cărții și a Sunnei, înțelegerea lor limpede și sprijinirea pe ele se numără printre cele mai importante lucruri prin care se rezolvă problema dezbinării dintre musulmani ori dintre cei care se declară musulmani.

Întoarcerea la Carte și la Sunna și încredințarea punctelor de dispută și neînțelegere lor sunt soluția cea mai sănătoasă și leacul cel mai bun. Ibn Abī al-ʿIzz — Allah să aibă milă de el — spune:

Dacă problemele asupra cărora comunitatea s-a disputat, în principii și în ramuri, nu sunt întoarse la Allah și la Trimis — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace —, adevărul din ele nu devine limpede. Cei care se ceartă ajung să nu aibă o dovadă clară în privința lor.

Prin știință se înțelege cunoașterea Cărții și a Sunnei, nimic altceva. Cunoașterea Cărții lui Allah și a Sunnei Trimisului Său și înțelegerea lor corectă și dreaptă, potrivit călăuzirii și căii înaintașilor drepți — Allah să aibă milă de ei —, cuprind leacul, ba chiar cel mai mare leac pentru neînțelegerea și dezbinarea dintre musulmani. Allah Preaînaltul spune:

Cunoașterea Cărții și a Sunnei este neapărat necesară pentru rezolvarea acestei probleme grele. Dacă între musulmani, în rândurile lor și printre cei care se socotesc parte a comunității lor există cineva care nu acordă greutate științei Cărții și a Sunnei, care combate Cartea lui Allah și contrazice textele explicite, clare, vădite și luminoase prin rațiunea și opinia sa, care aduce multe opinii de la sine și le pune înaintea Cărții lui Allah și a Sunnei Trimisului Său, cum vor fi adunați cei împrăștiați? Cum se va uni cuvântul? Cum se vor strânge rândurile? Cum se poate aceasta dacă există cineva care disprețuiește Sunna, îi micșorează însemnătatea, o atacă, avertizează împotriva ei, înlătură cu totul multe hadithuri autentice și își pune opinia și rațiunea înaintea lor?

Cum vor fi adunați cei împrăștiați dacă există cineva care pune vedeniile și visele înaintea hadithului Trimisului lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace? Unii dintre sufiți ori dintre extremiștii lor îi critică pe Ahl al-Sunna, oamenii hadithului, spunând:

Cum se va uni cuvântul dacă între ei există cineva care își pune rațiunea înaintea Cărții și a Sunnei, argumentând astfel:

Așa spun ei, deși transmiterea autentică și rațiunea sănătoasă nu se contrazic. Shaykh al-Islām Ibn Taymiyya — Allah să aibă milă de el — a lămurit aceasta în marea sa lucrare Darʾ taʿāruḍ al-ʿaql wa-l-naql. Rațiunea sănătoasă nu contrazice transmiterea autentică. Dacă apare o contradicție între rațiune și transmitere, fie rațiunea nu este sănătoasă, fie transmiterea nu este autentică. Dacă rațiunea este sănătoasă și transmiterea este autentică, ele nu se contrazic niciodată.

Unii învățați, arătând cât de gravă este fapta acestora, spun: din afirmația lor decurge ca unul dintre ei, în loc să spună „Mărturisesc că Muḥammad este Trimisul lui Allah”, să spună „Mărturisesc că rațiunea mea este trimisul lui Allah”, fiindcă rațiunea lui este pusă înainte și este argumentul hotărâtor.⁷

Răspunsurile imamilor către raționaliști

Pentru a arăta gravitatea și lipsa de temei a acestei afirmații, li se spune: a cui rațiune este pusă înainte? Pe a cui rațiune ne sprijinim? Dacă se spune, de pildă, rațiunea lui Zayd, ʿAmr poate avea o putere de dispută mai mare și o argumentare mai bogată. Și tot așa. Dacă oamenii sunt trimiși la rațiunile unor persoane, religia lor se pierde și se împrăștie, fiindcă rațiunile diferă în putere, iar opiniile sunt diferite.

De aceea, Muṭarrif ibn al-Shikhkhīr a spus:

Isḥāq ibn ʿĪsā a relatat despre Mālik — Allah să aibă milă de el:

Într-o altă relatare, Maʿn ibn ʿĪsā spune:

Cel care își face religia ținta disputelor schimbă des direcția: se ceartă cu unul și cu altul, se înfruntă în dezbatere cu unul și cu altul și îl urmează pe cel care câștigă. Înaintașii nu procedau astfel. Când venea la ei un om pentru dezbatere și îi cunoșteau intenția, îi spuneau: „Noi avem o dovadă limpede în privința noastră. Tu însă ești un om cu îndoieli; mergi la un alt om cu îndoieli, asemenea ție.”

Musulmanul care are o dovadă limpede în privința sa și deține argumentele și dovezile din Cartea lui Allah și din Sunna Trimisului Său nu dezbate cu cineva pe temeiul că adevărul ar fi de partea învingătorului dezbaterii. După adevăr nu este decât rătăcirea. Dacă are dovada și argumentul din Carte și din Sunna, nu-i este îngăduit să dezbată pe principiul că argumentul decisiv îi aparține învingătorului. Să se țină de Carte și de Sunna și să rămână statornic pe ele! Să nu-și expună religia stricăciunii ori patimilor oamenilor inovației. Excepție fac învățații temeinici, care stăpânesc religia lui Allah. Ei au un alt domeniu de acțiune: dezbat cu oamenii inovațiilor pentru a le stabili dovada și a arăta abaterea și coruperea credințelor lor și falsitatea căii pe care se află.

Cunoașterea Cărții și a Sunnei și sprijinirea pe ele sunt printre cele mai mari căi de rezolvare a dezbinării. Când privești aceste grupări diferite, constați că fiecare pretinde că urmează Cartea și Sunna. Poetul spune:

Toți pretind că se află pe adevăr. Niciun om al patimilor nu spune: „Noi suntem pe fals și în rătăcire.” Toți pretind că sunt oamenii adevărului și ai dreptății. Pretențiile nu au însă valoare dacă cei care le fac nu aduc dovezi. Pretenția nu schimbă nimic dacă nu este sprijinită de un argument: fapta, punerea în practică și împlinirea Cărții și a Sunnei. Cel care își pune rațiunea înaintea lor nu este dintre oamenii Cărții și ai Sunnei! Allah spune:

Ibn al-Qayyim — Allah să aibă milă de el — explică sensul versetului:

Cât de frumoase sunt aceste cuvinte! Acesta este sensul interdicției de a o lua înaintea lui Allah și a Trimisului Său: să nu adopți o credință și să nu urmezi o religie decât dacă ea se află în Cartea lui Allah și în Sunna Trimisului Său. Să nu aduci un act de adorare, de ascultare ori de apropiere de Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, fără o dovadă din Carte și din Sunna. „Să nu vă grăbiți cu un cuvânt” privește credința, iar „cu o faptă” privește adorarea. Cel care aduce credințe fără dovadă din Cartea lui Allah și din Sunna Trimisului Său o ia înaintea lui Allah și a Trimisului Său. La fel face cel care aduce acte de adorare care nu se află în Carte și în Sunna. El socotește cu rațiunea sa că anumite lucruri, credințe și practici de adorare sunt frumoase și le răspândește între musulmani. Răspândindu-le, le dezbină rândurile și le sfâșie unitatea prin patima pe care a sădit-o între ei.

De aceea, Mālik ibn Anas — Allah să aibă milă de el — a rostit un mare avertisment împotriva acestui fel de oameni:

Ei s-au îndreptat ținându-se de Carte și de Sunna, urmându-le urmele și mergând pe calea lor.

A treia soluție: întoarcerea către Allah

Apoi Allah Preaînaltul spune:

Aceasta este a treia soluție pentru dezbinarea dintre oameni: întoarcerea către Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul. Toți cei dezbinați, cei care au părăsit calea și cei aflați în neînțelegere să fie chemați să se întoarcă la Allah. Li se spune: „Întoarceți-vă la Allah! Reveniți la Allah! Reveniți la religia lui Allah! Țineți-vă de Cartea lui Allah și de Sunna Trimisului Său!” Muḥammad ibn Shihāb al-Zuhrī — Allah să aibă milă de el — spune:

Acești oameni sunt chemați, așadar, la întoarcere și la revenirea la Cartea lui Allah și la Sunna Trimisului Său. Li se spune: „Lăsați împotrivirea față de Carte și de Sunna și reveniți la ele!” Aceasta este una dintre cele mai mari soluții pentru dezbinarea dintre musulmani.

A patra soluție: teama de Allah

Apoi a fost menționat un al patrulea leac: teama de Allah Preaînaltul.

Ea este începutul și temelia întregii chestiuni. Una dintre cele mai bune definiții ale temerii de Allah, menționată de Ibn Taymiyya, Ibn al-Qayyim, al-Dhahabī și alți învățați, este cea a lui Ṭalq ibn Ḥabīb — Allah să aibă milă de el:

Aceasta este teama de Allah: să pui între tine și ceea ce te înspăimântă din mânia și pedeapsa Lui o apărare care să te păzească. Aceasta nu se poate împlini decât prin îndeplinirea poruncilor și evitarea celor oprite. Celor dezbinați și aflați în neînțelegere li se spune: „Temeți-vă de Allah! Fiți conștienți de veghea Lui, în ascuns și la vedere! Vegheați asupra faptelor voastre așa cum o face cel care știe că Domnul său îl aude și îl vede.” Una dintre soluțiile importante pentru dezbinare este ca cei dezbinați să se teamă de Domnul lor, Binecuvântatul și Preaînaltul.

A cincea soluție: împlinirea rugăciunii

Aceasta este a cincea cauză: împlinirea rugăciunii. Ea se numără printre cele mai mari lucruri care unesc inimile și aduc înțelegere. De aceea, bărbaților li s-a poruncit să o împlinească în adunarea musulmanilor. Allah Preaînaltul spune:

În vremea companionilor — Allah să fie mulțumit de ei — nu lipsea de la rugăciunea în adunarea musulmanilor decât un ipocrit cu ipocrizie cunoscută. ʿAbd Allāh ibn Masʿūd — Allah să fie mulțumit de el — a spus, după cum se află în Ṣaḥīḥ Muslim:

Rugăciunea în casele pe care Allah a îngăduit să fie înălțate și în care să fie pomenit Numele Său este printre cele mai mari lucruri care unesc musulmanii. Când robul păstrează rugăciunea și o împlinește, simte apropiere de cei care se roagă și au grijă de ea. Cu cât omul are mai multă grijă de rugăciune, de actele voluntare, de ascultare și de pomenirea lui Allah în casele Sale, cu atât sporesc iubirea musulmanilor față de el și apropierea lor de el. Rugăciunea în adunare și păstrarea ei sunt printre cele mai mari soluții pentru dezbinarea dintre musulmani. Allah Preaînaltul spune:

Ea trebuie împlinită în adunare, după cum arată Cartea lui Allah și Sunna Trimisului Său. El — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — spune într-un hadith autentic:

Împlinirea rugăciunii în adunare este printre cele mai mari mijloace de unire a musulmanilor. Când o împlinesc împreună, își reamintesc și se îndeamnă unii pe alții. Rugăciunea lor de vineri le amintește oamenilor și îi cheamă să revină la Cartea lui Allah și la Sunna Trimisului Său — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace.

A șasea soluție: curățirea adorării de asociere

Adică să nu fiți dintre acești oameni, dintre asociatori. Asociatorii sunt adoratorii idolilor, cei care adoră pe altcineva alături de Allah. Sensul este că, printre leacurile importante și soluțiile mărețe și folositoare, neapărat necesare pentru a pune capăt dezbinării celor care se declară musulmani, se află faptul ca toți să-și dedice religia numai lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, unirea pe monoteismul Lui și reunirea tuturor în jurul mărturisirii „Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah”, prin știință, faptă și punere în practică. Astfel vor ajunge la înțelegere. Dacă însă între cei care se declară musulmani există cineva care nu înțelege corect această mărturisire, înțelege din ea ceea ce ea nu indică ori o folosește ca argument pentru ceva care o contrazice, cum se va uni cuvântul lor când s-au înțeles diferit asupra principiului principiilor și a temeliei temeliilor?

„Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah” este principiul principiilor și cea mai mare faptă bună prin care ne apropiem de Allah. Ea are însă reguli și condiții arătate în Cartea lui Allah și în Sunna Trimisului Său. A fi uniți în jurul ei nu înseamnă numai a o rosti, ci a fi uniți în cunoașterea ei și în lucrarea pentru împlinirea stâlpilor, regulilor și condițiilor sale arătate de Carte și de Sunna. De aceea, când Wahb ibn Munabbih — Allah să aibă milă de el — a fost întrebat: „Nu este «Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah» cheia Paradisului?”, el a răspuns:

Când al-Ḥasan al-Baṣrī a fost întrebat: „Nu intră în Paradis cel care spune «Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah»?”, el a răspuns:

El se referă la împlinirea stâlpilor și condițiilor ei arătate de Cartea lui Allah și de Sunna Trimisului Său — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace.

Când al-Farazdaq și-a îngropat soția, al-Ḥasan l-a întrebat: „Ce ai pregătit pentru această împrejurare?” El a răspuns: „Pregătesc pentru ea de șaptezeci de ani mărturisirea «Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah».” Al-Ḥasan i-a spus:

Reunirea în jurul mărturisirii „Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah”, cuvântul monoteismului, nu înseamnă numai reunirea asupra rostirii sale. Înseamnă unirea în cunoașterea și punerea în practică a acestei mărturisiri și în împlinirea regulilor și condițiilor sale arătate de Cartea lui Allah și de Sunna Trimisului Său.

Printre cei care se declară musulmani există mulți care explică această mărturisire altfel decât trebuie și îi dau alt sens. Ba chiar nu îi cunosc înțelesul adevărat pe care îl indică. Cunoașterea sensului său este cea mai importantă regulă pentru reunirea în jurul ei. Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, spune:

Exegeții spun: în afară de cei care mărturisesc „Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah” și îi cunosc sensul. Allah mai spune:

El — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a spus:

Prin urmare, sensul său trebuie cunoscut. Nu este de ajuns să se spună: „Cu toții rostim «Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah».” Ea trebuie împlinită prin știință, faptă, înțelegere și punere în practică, potrivit celor arătate în Cartea lui Allah și în Sunna Trimisului Său.

Explicarea și lămurirea acestei mărturisiri se află în Carte și în Sunna. După lămurirea lui Allah și a Trimisului Său, nu avem nevoie de lămurirea altcuiva, oricine ar fi el. Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, spune:

El mai spune:

Allah relatează despre Ibrāhīm:

El mai spune:

Acesta este sensul mărturisirii „Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah”. Allah Preaînaltul spune:

Adică s-a ținut de „Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah”. El mai spune:

Adică s-a ținut de „Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah”. Credința în Allah și respingerea lui ṭāghūt, adorarea lui Allah și lipsa oricărei asocieri cu El: acesta este sensul mărturisirii.

Dacă între musulmani ori între cei care se declară musulmani există cineva care spune că adorarea mormintelor ori invocarea mormintelor este o chestiune de gust, potrivit trăirii omului — adică, dacă îi place și o socotește bună, nu este nimic rău în ea —, cum se vor uni în jurul mărturisirii „Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah”?

Această măreață mărturisire trebuie înțeleasă. Dacă citești cărți de credință pe care unii autori ai lor le atribuie Sunnei, găsești explicații uimitoare și stranii ale sensului ei. De pildă, spun că „Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah” înseamnă „Nimeni nu poate crea din nimic în afară de Allah”, „Nimeni nu este independent prin sine de ceilalți în afară de Allah” ori „Nu există alt stăpân în afară de Allah”. Astfel, ei explică divinitatea prin stăpânire. Sau vorbele unei grupări de sufiți din vremea noastră: sensul ei ar fi „înlăturarea convingerii greșite din om și însușirea convingerii corecte despre Allah, fiindcă El este Creatorul, Dătătorul de provizii, Binefăcătorul și Rânduitorul”. Așa explică ei această mărturisire! Cum se va uni atunci cuvântul și cum se va uni comunitatea? Această măreață mărturisire trebuie înțeleasă, adorarea trebuie dedicată numai lui Allah, iar mărturisirea trebuie împlinită în întregime și în chip deplin, cu toate condițiile și regulile sale arătate în Cartea lui Allah și în Sunna Trimisului Său — binecuvântarea și pacea fie asupra lui.

Învățații Ahl al-Sunna — Allah să aibă milă de ei și să le sporească răsplata — s-au îngrijit foarte mult de unirea musulmanilor, de strângerea rândurilor și de adunarea celor împrăștiați, chemându-i sincer la religia lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul. Au scris multe cărți și numeroase lucrări care lămuresc credința corectă și răspund celor ce o contrazic. Găsești multe lucrări care expun credința, o explică, o lămuresc, îi stabilesc temeliile și îi amintesc dovezile din Cartea lui Allah și din Sunna Trimisului Său. Găsești și multe lucrări care răspund celor ce contrazic și infirmă această credință. Toate acestea sunt o chemare la unirea cuvântului și la strângerea rândurilor. Unii oameni însă îl socotesc pe cel care le răspunde oamenilor patimilor și ai abaterii, arătând coruperea credințelor și falsitatea căii lor, drept unul care dezbină musulmanii și îi împrăștie. De aceea, stabilesc reguli și principii prin care vor să-i unească pe musulmani oricum ar fi: cu credințe diferite, opinii divergente și doctrine multiple. Cât de departe este astfel unirea!

Unirea adevărată nu se poate realiza decât în jurul Cărții lui Allah și al Sunnei Trimisului Său. Observați că „adunarea” este alăturată „Sunnei”, iar „dezbinarea” este alăturată „inovației”. Se spune: oamenii Sunnei și ai adunării, oamenii inovației și ai dezbinării. Sunna unește, iar inovația dezbină. Sunna îi unește pe musulmani pe aceeași călăuzire, aceeași metodologie și aceeași cale. Abū al-Muẓaffar al-Samʿānī — Allah să aibă milă de el — spune:

Allah Preaînaltul spune:

El mai spune:

Cei care își iau ca sursă rațiunea, vedeniile, visele, povestirile, opinia, gustul lăuntric și cele asemenea lor se află la cea mai mare depărtare unii de alții și în cele mai mari neînțelegeri. Unii învățați au o explicație măreață a cuvintelor Profetului — binecuvântarea și pacea fie asupra lui —, transmise în Ṣaḥīḥ Muslim de la Abū Hurayra — Allah să fie mulțumit de el:

În legătură cu vorbele sale „Nu vă urâți”, acel învățat a spus că ele trimit la interzicerea inovațiilor, fiindcă acestea sunt o cauză a dezbinării și a urii. Cel care introduce o inovație ori răspândește un lucru nou în religie între musulmani le-a dezbinat astfel rândurile. Cel care îi răspunde, îi înlătură falsitatea și îi combate inovația nu este cel care a dezbinat rândurile musulmanilor. Găsim însă oameni care aruncă întreaga vină a dezbinării asupra Ahl al-Sunna, cei care îi cheamă pe oameni la Cartea lui Allah și la Sunna Trimisului Său și îi avertizează împotriva inovațiilor și a patimilor. Ei spun: „Aceștia dezbină rândurile.” Adevărul este că rândurile sunt dezbinate de cel care a adus inovația, a strecurat-o între musulmani și a răspândit-o printre ei.

Unirea se realizează prin sinceritatea religiei pentru Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, și prin împlinirea mărturisirii monoteismului, „Nu există nicio divinitate vrednică de adorare în afară de Allah”, potrivit regulilor sale arătate de Cartea lui Allah și de Sunna Trimisului Său. Unirea nu se poate realiza niciodată prin introducerea unor opinii, metodologii ori lucruri noi care nu se află în Carte și în Sunna.

Am arătat mai devreme că există oameni care stabilesc reguli și principii prin care încearcă să-i adune pe oameni și să le unească cuvântul. Aceasta însă nu se va împlini astfel, fiindcă unirea nu se poate realiza decât pe Sunna. Unirea este însoțitoarea Sunnei, iar dezbinarea este însoțitoarea inovației. Aceasta este o rânduială statornică. Strângerea rândurilor musulmanilor și unirea cuvântului lor nu se pot realiza decât prin întoarcerea lor sinceră la Cartea Domnului lor și la Sunna Trimisului lor.

Urmează cuvinte ale lui Shaykh al-Islām Ibn Taymiyya — Allah să aibă milă de el —, în care a formulat o regulă cuprinzătoare, trainică și folositoare pentru unirea musulmanilor. El a adus dovezi și argumente din Cartea lui Allah pentru a arăta cum se realizează această unire. După o discuție lungă și folositoare, la începutul primului volum din al-Fatāwā, el spune:

Aici se încheie cuvintele sale — Allah să aibă milă de el.