Text integral · Pasaje · 19
Dovezi din Carte și din Sunna care avertizează împotriva dezbinării
أدلة التحذير من التفرق من الكتاب والسنة
Unirea cuvântului musulmanilor, strângerea rândurilor și avertizarea lor împotriva dezbinării și a neînțelegerii au fost lămurite în modul cel mai amănunțit, mai frumos și mai limpede în Cartea lui Allah și în Sunna Trimisului Său — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace. Ahl al-Sunna, oamenii adevărului și ai statorniciei, nu se abat de la ceea ce se află în Carte și în Sunna. Le urmează oriunde conduc ele, în negare și în afirmare. Imamul al-Awzāʿī — Allah să aibă milă de el — a spus:
نَدُورُ مَعَ السُّنَّةِ حَيْثُ دَارَتْ
Urmăm Sunna oriunde merge ea.1
Al-Awzāʿī
Aceștia sunt cu adevărat oamenii Sunnei și sprijinitorii ei sinceri. Urmează Sunna oriunde merge ea. Ceea ce se află în Cartea lui Allah și în Sunna Trimisului Său împlinesc în întregime și în chip deplin. Ceea ce nu se află în ele lasă și se feresc de el cu cea mai mare grijă. Aceasta este practica Ahl al-Sunna wa-l-Jamāʿa, oamenii adevărului, despre care Trimisul lui Allah — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a mărturisit că au parte de sprijin și de salvare.
Prin urmare, dacă vrem o soluție pentru această problemă grea — dezbinarea care se produce și s-a produs între musulmani —, nu trebuie să căutăm soluții în afara Cărții lui Allah și a Sunnei Trimisului Său — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace.
Apariția dezbinării și a neînțelegerii este un lucru pe care Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, l-a hotărât prin voința Sa privitoare la creație și prin destin, chiar dacă nu l-a aprobat ca lege și religie. Cel adevărat, a cărui veridicitate a fost confirmată — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a vestit înainte de producerea sa că acesta se va întâmpla. El a spus într-un hadith autentic și stabilit:
وَإِنَّ أُمَّتِي سَتَفْتَرِقُ عَلَى ثِنْتَيْنِ وَسَبْعِينَ فِرْقَةً، كُلُّهَا فِي النَّارِ إِلَّا وَاحِدَةً
Comunitatea mea se va împărți în șaptezeci și două de grupări; toate vor fi în Foc, în afară de una.2
Relatare de la Anas
Aceasta este o vestire de la cel adevărat, a cărui veridicitate a fost confirmată — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace —, cel care nu vorbește din capriciu: dezbinarea se va produce. Allah Preaînaltul a hotărât-o și a voit-o prin voința Sa privitoare la creație și prin destin. Ea se va produce negreșit, potrivit celor vestite de el — binecuvântarea și pacea fie asupra lui.
La fel, în relatarea lui al-ʿIrbāḍ ibn Sāriya — Allah să fie mulțumit de el —, Trimisul lui Allah a spus:
إِنَّهُ مَنْ يَعِشْ مِنْكُمْ فَسَيَرَى اخْتِلَافًا كَثِيرًا
Cine dintre voi va trăi va vedea multe neînțelegeri.3
Relatarea lui al-ʿIrbāḍ ibn Sāriya
Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, spune:
وَلَا يَزَالُونَ مُخْتَلِفِينَ
Ei vor continua să fie în neînțelegere.
Coran 11:118 · Fragment coranic
Această neînțelegere este un lucru pe care Allah l-a hotărât și l-a voit prin voința Sa privitoare la creație și prin destin, dar pe care nu l-a aprobat ca lege și religie.
Când citești Coranul cel Nobil, Cartea lui Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, și Sunna Trimisului Său — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace —, găsești multe texte și numeroase dovezi care avertizează împotriva conflictului, dezbinării, întoarcerii spatelui, încleștării, urii și celor asemenea lor. Dacă am aflat din vestirea Trimisului lui Allah și din ceea ce vedem în realitatea celor care se declară musulmani că dezbinarea, neînțelegerea și mulțimea opiniilor și doctrinelor se produc, aceasta ne cheamă stăruitor și sincer la întoarcerea cea bună către Cartea lui Allah și Sunna Trimisului Său. În ele se află, după cum s-a arătat, vindecarea și tot ceea ce este de ajuns pentru cel căruia Allah îi dă reușită și vedere limpede.
Dezbinarea în religia lui Allah și părăsirea ei sunt condamnabile. Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, le-a condamnat în Cartea Sa, iar Trimisul Său le-a condamnat în Sunna sa. Allah spune:
إِنَّ ٱلَّذِينَ فَرَّقُوا۟ دِينَهُمْ وَكَانُوا۟ شِيَعًا لَّسْتَ مِنْهُمْ فِى شَىْءٍ
Cu cei care și-au dezbinat religia și au devenit secte tu nu ai nicio legătură.
Coran 6:159 · Fragment coranic
Într-o altă citire coranică:
إِنَّ الَّذِينَ فَارَقُوا دِينَهُمْ وَكَانُوا شِيَعًا لَسْتَ مِنْهُمْ فِي شَيْءٍ
Cu cei care și-au părăsit religia și au devenit secte tu nu ai nicio legătură.4
Variantă de citire a versetului 6:159
Trimisul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — nu are nicio legătură cu ei, iar ei nu au nicio legătură cu el: cei care și-au dezbinat religia, au părăsit-o și au contrazis-o. Ei sunt cei care au urmat tulburările ce rătăcesc și patimile nimicitoare. De aceea, în comentariul acestui verset găsim că unii exegeți spun că prin cuvintele „cei care și-au dezbinat religia” sunt avuți în vedere oamenii inovațiilor și ai patimilor din această comunitate. Potrivit altei opinii, sunt avuți în vedere evreii și creștinii.5
Adevărul, după cum au arătat mai mulți învățați, este că versetul îi cuprinde și pe unii, și pe ceilalți. Evreii și creștinii și-au dezbinat religia și au părăsit-o: au lăsat-o, s-au îndepărtat de ea și nu au urmat-o. După ce religia fusese una singură, prin care Îl adorau pe Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, și în care credeau, au împărțit-o, luându-și religii felurite și doctrine diferite. Versetul îi cuprinde, așadar, și pe unii, și pe ceilalți. El conține o interdicție stăruitoare și o amenințare aspră pentru cel care își dezbină ori își părăsește religia. Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — nu are nicio legătură cu ei; el este dezlegat de ei, iar ei sunt dezlegați de el.
Notele originale
Ibn ʿAdī, al-Kāmil, 1/188; prin calea lui, al-Lālakāʾī, Sharḥ uṣūl al-iʿtiqād, nr. 47; Ibn ʿAsākir, Tārīkh Dimashq, 35/200.
Ibn Mājah, nr. 3993, de la Anas — Allah să fie mulțumit de el; al-Albānī l-a declarat autentic în Ṣaḥīḥ al-Jāmiʿ, nr. 2042.
Aḥmad, 4/127; Abū Dāwūd, nr. 4607; al-Tirmidhī, nr. 2676; Ibn Mājah, nr. 43; al-Albānī l-a declarat autentic în al-Ṣaḥīḥa, nr. 937.
Aceasta este citirea lui Ḥamza al-Zayyāt și a lui al-Kisāʾī. A se vedea Ibn Zanjala, Ḥujjat al-qirāʾāt, p. 278.
Aceste opinii și dovezile lor se găsesc în Tafsīr al-Ṭabarī, 10/29–33.