Text integral · Pasaje · 85
Semnificațiile doctrinare
المبحث الثالث: دلائل لا حول ولا قوة إلا بالله العقدية
Această expresie măreață, ale cărei virtuți au fost amintite și ale cărei însușiri și frumuseți au fost arătate în parte, are semnificații adânci și înțelesuri înalte, care îi mărturisesc frumusețea, arată desăvârșirea și însemnătatea ei, precum și mulțimea roadelor și foloaselor sale.
Unul dintre cele mai bune ajutoare pentru înțelegerea semnificațiilor, sensurilor și țintelor ei este cuvântul Profetului adresat lui Abū Hurayrah, Allah să fie mulțumit de el:
ألا أدلك على كلمة من تحت العرش من كنز الجنة؟ تقول: لا حول ولا قوة إلا بالله، فيقول الله عز وجل: أسلم عبدي واستسلم.
„Să-ți arăt o expresie de sub Tron, din comoara Paradisului? Spui: «Nu există putere și nici forță decât prin Allah», iar Allah, Atotputernicul și Mărețul, spune: «Robul Meu s-a supus și s-a încredințat.»”48
Ibn ʿAbd al-Hādī a relatat în cartea sa Faḍl lā ḥawla wa-lā quwwata illā bi-Llāh, cu lanțul său, de la Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, care a spus:
من قال بسم الله فقد ذكر الله، ومن قال الحمد لله فقد شكر الله، ومن قال: الله أكبر فقد عظم الله، ومن قال: لا إله إلا الله فقد وحد الله، ومن قال: لا حول ولا قوة إلا بالله فقد أسلم واستسلم وكان له بها كنز من كنوز الجنة.
„Cel care spune «În Numele lui Allah» L-a pomenit pe Allah; cel care spune «Laudă lui Allah» I-a mulțumit lui Allah; cel care spune «Allah este mai mare» L-a mărit pe Allah; cel care spune «Nu există alt dumnezeu [vrednic de adorare] în afară de Allah» a afirmat unicitatea lui Allah; iar cel care spune «Nu există putere și nici forță decât prin Allah» s-a supus și s-a încredințat și are prin aceasta o comoară dintre comorile Paradisului.”49
Ibn ʿAbbās
S-a relatat că Ibn ʿUmar a spus:
سبحان الله هي صلاة الخلائق، والحمد لله كلمة الشكر، ولا إله إلا الله كلمة الإخلاص، والله أكبر تملأ ما بين السماء والأرض، وإذا قال: لا حول ولا قوة إلا بالله، قال الله تعالى: أسلم واستسلم.
„«Slavă lui Allah» este rugăciunea făpturilor; «Laudă lui Allah» este expresia mulțumirii; «Nu există alt dumnezeu [vrednic de adorare] în afară de Allah» este expresia sincerității; «Allah este mai mare» umple ceea ce se află între cer și pământ. Iar când spune «Nu există putere și nici forță decât prin Allah», Allah, Preaînaltul, spune: «S-a supus și s-a încredințat.»”50
Ibn ʿUmar
Este, așadar, o expresie a supunerii și a încredințării, a lăsării treburilor în seama lui Allah și a lepădării de orice putere și forță, în afară de ceea ce vine prin El. Robul nu stăpânește nimic din propria sa stare; nu are mijloc de a îndepărta un rău și nici forță de a atrage un bine decât prin voința lui Allah, Preaînaltul. Nu trece de la neascultare la ascultare, de la boală la sănătate, de la slăbiciune la forță ori de la lipsă la deplinătate și spor decât prin Allah. Nu are putere să se îngrijească de vreuna dintre treburile sale ori să-și atingă vreun țel sau scop decât prin Allah, Mărețul.
Ceea ce Allah voiește se petrece, iar ceea ce El nu voiește nu se petrece. Frâiele tuturor lucrurilor se află în Mâna Lui, Preaslăvitul, iar treburile făpturilor sunt legate de hotărârea și predestinarea Lui. Le rânduiește cum voiește și hotărăște în privința lor ceea ce dorește. Nimeni nu-I poate respinge hotărârea și nimeni nu-I poate revizui judecata. Ceea ce voiește se petrece așa cum voiește, la timpul pe care îl voiește și în felul pe care îl voiește, fără adaos sau scădere, fără devansare sau întârziere. Ale Lui sunt creația și porunca, ale Lui sunt stăpânirea și lauda, ale Lui sunt această lume și Viața de Apoi, ale Lui sunt binefacerea și harul și Lui I se cuvine frumoasa laudă. Puterea Lui cuprinde orice lucru.
إِنَّمَآ أَمْرُهُۥٓ إِذَآ أَرَادَ شَيْـًٔا أَن يَقُولَ لَهُۥ كُن فَيَكُونُ
„Porunca Lui, când voiește un lucru, este numai să-i spună: «Fii!», iar el este.”51
Coranul 36:82
مَّا يَفْتَحِ ٱللَّهُ لِلنَّاسِ مِن رَّحْمَةٍ فَلَا مُمْسِكَ لَهَا ۖ وَمَا يُمْسِكْ فَلَا مُرْسِلَ لَهُۥ مِنۢ بَعْدِهِۦ
„Îndurarea pe care Allah o deschide oamenilor nu o poate opri nimeni, iar ceea ce El oprește nu poate trimite nimeni după El.”52
Coranul 35:2
Față de Cel care are aceste însușiri, datoria este supunerea în adorare, încredințarea înaintea măreției Sale, lăsarea tuturor treburilor în seama Lui și lepădarea de orice putere și forță în afară de ceea ce vine prin El. De aceea Allah le-a rânduit robilor Săi să-L adore prin pomenirea acestei expresii mărețe, care este o mare poartă dintre porțile Paradisului și o comoară dintre comorile sale.
Este o expresie măreață, care înseamnă să-I consacrăm numai lui Allah cererea ajutorului, așa cum expresia unicității, lā ilāha illā Allāh, înseamnă să-I consacrăm Lui adorarea. Lā ilāha illā Allāh nu se împlinește decât prin consacrarea întregii adorări lui Allah, iar lā ḥawla wa-lā quwwata illā bi-Llāh nu se împlinește decât prin consacrarea întregii cereri de ajutor lui Allah. El le-a unit în Sūrat al-Fātiḥah, cea mai măreață sură a Coranului, în cuvintele:
إِيَّاكَ نَعْبُدُ وَإِيَّاكَ نَسْتَعِينُ
„Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor.”
Coranul 1:5
Prima parte este lepădarea de asociere, iar a doua este lepădarea de puterea și forța proprie și încredințarea în Allah, Atotputernicul și Mărețul. Adorarea ține de dumnezeirea lui Allah, Preaslăvitul, iar cererea ajutorului ține de stăpânirea Lui. Adorarea este ținta, iar cererea ajutorului este mijlocul. Nu există cale de a împlini această țintă măreață decât prin acest mijloc: cererea ajutorului lui Allah, fără de care nu există putere și nici forță.
Semnificațiile doctrinare ale acestei expresii mărețe pot fi cuprinse în punctele următoare.
Cererea ajutorului lui Allah
Ea este o expresie prin care se cere ajutorul lui Allah, Mărețul. Cel care o rostește și o păstrează se poate aștepta să dobândească ajutorul, izbânda și îndrumarea lui Allah. Shaykh al-Islām Ibn Taymiyyah, Allah să aibă milă de el, a spus:
وقول لا حول ولا قوة إلا بالله يوجب الإعانة؛ ولهذا سنها النبي إذا قال المؤذن: حي على الصلاة، فيقول المجيب: لا حول ولا قوة إلا بالله، فإذا قال: حي على الفلاح، قال المجيب: لا حول ولا قوة إلا بالله.
„Rostirea expresiei «Nu există putere și nici forță decât prin Allah» aduce ajutorul. De aceea Profetul a rânduit-o când cel care cheamă la rugăciune spune: «Veniți la rugăciune!» Cel care răspunde spune atunci: «Nu există putere și nici forță decât prin Allah.» Iar când el spune: «Veniți la izbândă!», cel care răspunde spune: «Nu există putere și nici forță decât prin Allah.»”
Ibn Taymiyyah
„Credinciosul i-a spus însoțitorului său:
وَلَوْلَآ إِذْ دَخَلْتَ جَنَّتَكَ قُلْتَ مَا شَآءَ ٱللَّهُ لَا قُوَّةَ إِلَّا بِٱللَّهِ
«De ce, atunci când ai intrat în grădina ta, nu ai spus: Ceea ce voiește Allah [se întâmplă]! Nu există forță decât prin Allah!»53
Coranul 18:39
ولهذا يؤمر بهذا من يخاف العين على شيء، فقوله: ما شاء الله، تقديره: ما شاء الله كان، فلا يأمن؛ بل يؤمن بالقدر ويقول: لا قوة إلا بالله، وفي حديث أبي موسى الأشعري المتفق عليه: أن النبي قال: هي كنز من كنوز الجنة، والكنز مال مجتمع لا يحتاج إلى جمع؛ وذلك أنها تتضمن التوكل والافتقار إلى الله تعالى.
De aceea i se poruncește aceasta celui care se teme de deochi pentru vreun lucru. «Ceea ce voiește Allah» înseamnă: «Ceea ce voiește Allah se întâmplă.» Astfel, nu se crede la adăpost, ci crede în predestinare și spune: «Nu există forță decât prin Allah.» În hadithul lui Abū Mūsā al-Ashʿarī, primit de al-Bukhārī și Muslim, Profetul a spus: «Ea este o comoară dintre comorile Paradisului.» Comoara este o avere adunată, care nu mai trebuie strânsă. Aceasta pentru că expresia cuprinde încrederea în Allah, Preaînaltul, și recunoașterea nevoii de El.
Ibn Taymiyyah
ومعلوم أنه لا يكون شيء إلا بمشيئة الله وقدرته، وأن الخلق ليس منهم شيء إلا ما أحدثه الله فيهم، فإذا انقطع طلب القلب للمعونة منهم وطلبها من الله فقد طلبها من خالقها الذي لا يأتي بها إلا هو.
Este cunoscut că nimic nu se petrece decât prin voința și puterea lui Allah și că de la făpturi nu vine nimic în afara celor pe care Allah le-a creat în ele. Când inima încetează să caute ajutorul la ele și îl caută la Allah, ea îl cere Creatorului acestui ajutor, singurul care îl poate aduce. Preaînaltul a spus:
Ibn Taymiyyah
مَّا يَفْتَحِ ٱللَّهُ لِلنَّاسِ مِن رَّحْمَةٍ فَلَا مُمْسِكَ لَهَا ۖ وَمَا يُمْسِكْ فَلَا مُرْسِلَ لَهُۥ مِنۢ بَعْدِهِۦ
«Îndurarea pe care Allah o deschide oamenilor nu o poate opri nimeni, iar ceea ce El oprește nu poate trimite nimeni după El.»54
Coranul 35:2
Și Preaînaltul a spus:
وَإِن يَمْسَسْكَ ٱللَّهُ بِضُرٍّ فَلَا كَاشِفَ لَهُۥٓ إِلَّا هُوَ ۖ وَإِن يُرِدْكَ بِخَيْرٍ فَلَا رَآدَّ لِفَضْلِهِۦ
«Dacă Allah te atinge cu un rău, nimeni nu-l poate îndepărta în afară de El; iar dacă îți voiește un bine, nimeni nu-I poate respinge harul.»55
Coranul 10:107
Preaînaltul a mai spus:
وَإِن يَمْسَسْكَ بِخَيْرٍ فَهُوَ عَلَىٰ كُلِّ شَىْءٍ قَدِيرٌ
«Iar dacă te atinge cu un bine, El este cu putere peste orice lucru.»56
Coranul 6:17
Și Preaînaltul a spus:
قُلْ أَفَرَءَيْتُم مَّا تَدْعُونَ مِن دُونِ ٱللَّهِ إِنْ أَرَادَنِىَ ٱللَّهُ بِضُرٍّ هَلْ هُنَّ كَـٰشِفَـٰتُ ضُرِّهِۦٓ أَوْ أَرَادَنِى بِرَحْمَةٍ هَلْ هُنَّ مُمْسِكَـٰتُ رَحْمَتِهِۦ
«Spune: Vedeți voi ceea ce chemați în afară de Allah? Dacă Allah îmi voiește un rău, pot ele să îndepărteze răul Lui? Sau, dacă îmi voiește o îndurare, pot ele să oprească îndurarea Lui?»57
Coranul 39:38
Omul din [sura] Yā Sīn a spus:
ءَأَتَّخِذُ مِن دُونِهِۦٓ ءَالِهَةً إِن يُرِدْنِ ٱلرَّحْمَـٰنُ بِضُرٍّ لَّا تُغْنِ عَنِّى شَفَـٰعَتُهُمْ شَيْـًٔا وَلَا يُنقِذُونِ إِنِّىٓ إِذًا لَّفِى ضَلَـٰلٍ مُّبِينٍ
«Să iau în afară de El dumnezei? Dacă Cel Milostiv îmi voiește un rău, mijlocirea lor nu-mi va folosi cu nimic și ei nu mă vor putea salva. Atunci aș fi într-o rătăcire vădită.»58
Coran, 36:23–24
ولهذا يأمر الله بالتوكل عليه وحده في غير موضع، وفي الأثر: من سره أن يكون أقوى الناس فليتوكل على الله، ومن سره أن يكون أغنى الناس فليكن بما في يد الله أوثق منه بما في يده.
De aceea, în mai multe locuri Allah poruncește încrederea numai în El. Într-o relatare se spune: «Cel care dorește să fie cel mai puternic dintre oameni să se încreadă în Allah, iar cel care dorește să fie cel mai bogat dintre oameni să aibă mai multă încredere în ceea ce se află în Mâna lui Allah decât în ceea ce se află în mâna sa.»”59
Ibn Taymiyyah
De aceea Sunnah a statornicit rostirea acestei expresii atunci când musulmanul iese din casă pentru a se îngriji de treburile sale religioase ori lumești, cerând ajutorul lui Allah și sprijinindu-se pe El. Anas, Allah să fie mulțumit de el, a relatat că Trimisul lui Allah a spus:
من قال ـ يعني إذا خرج من بيته ـ بسم الله، توكلت على الله لا حول ولا قوة إلا بالله تعالى، يقال له: كفيت، ووقيت، وهديت، وتنحى عنه الشيطان، فيقول لشيطان آخر: كيف لك برجل قد هدي وكفي ووقي.
„Celui care spune — adică atunci când iese din casă —: «În Numele lui Allah! Mă încred în Allah! Nu există putere și nici forță decât prin Allah, Preaînaltul!», i se spune: «Ți s-a dat de ajuns, ai fost ocrotit și ai fost călăuzit.» Diavolul se îndepărtează de el și îi spune altui diavol: «Cum să te apropii de un om care a fost călăuzit, căruia i s-a dat de ajuns și care a fost ocrotit?»”60
Anas
Tot de aceea, unii oameni ai științei au așezat această expresie la începutul lucrărilor lor, cerând ajutorul lui Allah, Atotputernicul și Mărețul: de pildă, în introducerea la Ṣarīḥ as-Sunnah de aṭ-Ṭabarī, Al-Arbaʿīn fī dalāʾil at-tawḥīd de al-Harawī, Aṣ-Ṣifāt de ad-Dāraquṭnī și altele.
Recunoașterea stăpânirii lui Allah
Expresia cuprinde recunoașterea stăpânirii lui Allah: numai El este Creatorul acestei lumi, Cel care îi rânduiește treburile și dispune de ea potrivit înțelepciunii și voinței Sale. În această lume nu se petrece nicio mișcare sau nemișcare, nicio coborâre sau înălțare, cinstire sau umilire, dăruire sau oprire decât cu îngăduința Lui. El face ceea ce voiește și nimeni nu-L poate împiedica ori birui. Dimpotrivă, El a supus orice lucru și totul I se pleacă, după cum a spus Preaînaltul:
أَلَا لَهُ ٱلْخَلْقُ وَٱلْأَمْرُ ۗ تَبَارَكَ ٱللَّهُ رَبُّ ٱلْعَـٰلَمِينَ
„Ale Lui sunt creația și porunca! Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor!”61
Coranul 7:54
Și Preaînaltul a spus:
مَّا يَفْتَحِ ٱللَّهُ لِلنَّاسِ مِن رَّحْمَةٍ فَلَا مُمْسِكَ لَهَا ۖ وَمَا يُمْسِكْ فَلَا مُرْسِلَ لَهُۥ مِنۢ بَعْدِهِۦ
„Îndurarea pe care Allah o deschide oamenilor nu o poate opri nimeni, iar ceea ce El oprește nu poate trimite nimeni după El.”62
Coranul 35:2
Și Preaînaltul a spus:
يُدَبِّرُ ٱلْأَمْرَ ۖ مَا مِن شَفِيعٍ إِلَّا مِنۢ بَعْدِ إِذْنِهِۦ
„El rânduiește treburile. Nu există mijlocitor decât după îngăduința Lui.”63
Coranul 10:3
Cel care rostește această expresie recunoaște aceste lucruri și li se supune, mărturisind că toate treburile sale se află în Mâna Domnului, Stăpânului și Creatorului său. Nu are putință pentru nimic și nici putere sau forță decât prin îngăduința Domnului și Ocrotitorului său și prin izbânda pe care i-o dă Stăpânul său. De aceea la El caută adăpost, de la El cere ajutor și pe El se sprijină în toate stările și în toate treburile sale.
Recunoașterea Numelor și Atributelor lui Allah
Expresia cuprinde recunoașterea Numelor și Atributelor lui Allah. Cel care o rostește recunoaște negreșit că Acela pe care Îl cheamă, spre care se îndreaptă și la care caută adăpost prin această expresie Își este de ajuns prin Sine, în vreme ce tot ceea ce este în afara Lui are nevoie de El. El există prin Sine, iar tot ceea ce este în afara Lui nu dăinuie decât prin El. El este puternic prin Sine, iar tot ceea ce este în afara Lui este neputincios și nu are putere decât în măsura în care El i-o dă. Lui Îi aparțin toate atributele desăvârșirii și însușirile măreției și slavei, în vreme ce tot ceea ce este în afara Lui este însoțit de lipsuri. Desăvârșirea absolută nu-I aparține decât Lui, Preaslăvitul și Preaînaltul. Prin măreția Numelor Sale și desăvârșirea însușirilor și Atributelor Sale, numai El merită să fie căutat și numai la El trebuie căutat adăpostul.
Legătura dintre cunoașterea unicității și adorare
Aceasta arată legătura necesară dintre unicitatea lui Allah în cunoaștere, cu cele două părți ale ei — unicitatea stăpânirii Sale și unicitatea Numelor și Atributelor Sale — și unicitatea în faptă, adică unicitatea adorării. Când robul recunoaște stăpânirea lui Allah și desăvârșirea Numelor și Atributelor Sale, aceasta cere să nu caute adăpost decât la El și să nu se îndrepte spre altcineva. Dacă nu face aceasta, simpla recunoaștere a stăpânirii lui Allah și credința în Numele și Atributele Sale nu-l fac un mărturisitor al unicității. Chiar dacă ar recunoaște Atributele care I se cuvin Domnului, Preaînaltul, L-ar declara mai presus de tot ceea ce nu I se potrivește și ar recunoaște că numai El este Creatorul tuturor lucrurilor, tot nu ar fi dintre oamenii credinței și ai unicității până nu mărturisește că nu există alt dumnezeu [vrednic de adorare] în afară de Allah și nu lucrează potrivit acesteia: să nu adore decât pe El, să nu se încreadă decât în El și să nu lucreze decât pentru El.
Recunoașterea dreptului exclusiv al lui Allah la adorare
Ea cuprinde recunoașterea dumnezeirii lui Allah, a faptului că numai El este adorat pe drept și că nimeni altcineva nu este adorat pe drept. Aceasta se află în cuvintele illā bi-Llāh, „decât prin Allah”. Înțelesul Numelui Allah, după cum a spus Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, este:
ذو الألوهية والعبودية على خلقه أجمعين.
„Cel Căruia Îi aparțin dumnezeirea și adorarea din partea tuturor făpturilor Sale.”64
Ibn ʿAbbās
În această explicație el a unit dumnezeirea — însușirea legată de Allah pe care o arată acest Nume, căci El, Preaslăvitul, este Dumnezeul adorat, în care se nădăjduiește și de care se ascultă, nimeni altcineva nefiind vrednic de adorare — cu însușirea robului, anume robia. Robii lui Allah sunt aceia care Îl adoră, Îl iau drept Dumnezeu și împlinesc ascultarea numai de El, fără asociat.
Acest Nume implică toate Numele cele mai frumoase ale lui Allah și le indică în ansamblu, iar Numele cele mai frumoase îl explică și îl lămuresc în amănunt. De aceea, printre însușirile sale se află aceea că Allah, Mărețul și Preaînaltul, raportează toate celelalte Nume la el, precum în cuvintele:
وَلِلَّهِ ٱلْأَسْمَآءُ ٱلْحُسْنَىٰ فَٱدْعُوهُ بِهَا
„Ale lui Allah sunt Numele cele mai frumoase, așadar chemați-L prin ele.”65
Coranul 7:180
Se spune: „Cel Puternic, Cel Înțelept și Cel Îndurător sunt dintre Numele lui Allah”, însă nu se spune: „Allah este dintre Numele Celui Milostiv.” Acest Nume are, așadar, însemnătatea, rangul și însușirile sale deosebite. Ibn Mandah, Allah să aibă milă de el, a spus:
فاسم الله معرفة ذاته، منع الله عز وجل خلقه أن يتسمى به أحد من خلقه، أو يدعى باسمه إله من دونه، جعله أول الإيمان، وعمود الإسلام، وكلمة الحق والإخلاص ومخالفة الأضداد والإشراك فيه، يحتجز القائل من القتل، وبه تفتتح الفرائض وتنعقد الأيمان، ويستعاذ من الشيطان، وباسمه يفتتح ويختم الأشياء، تبارك اسمه ولا إله غيره.
„Numele Allah Îi desemnează Ființa. Allah, Atotputernicul și Mărețul, a oprit făpturile Sale să-i dea vreuneia dintre ele acest Nume ori să numească prin el un dumnezeu în afara Lui. L-a făcut începutul credinței, stâlpul Islamului, expresia adevărului și a sincerității, a împotrivirii față de rivali și față de asocierea cu El. Prin el, cel care îl rostește este ferit de ucidere; cu el încep îndatoririle, se încheie jurămintele și se caută adăpost de diavol. În Numele Lui încep și se încheie lucrurile. Binecuvântat fie Numele Său și nu există alt dumnezeu în afară de El!”66
Ibn Mandah
Credința în hotărârea și predestinarea lui Allah
Expresia cuprinde credința în hotărârea și predestinarea lui Allah. De aceea imamul al-Bukhārī a așezat în Cartea predestinării din Ṣaḥīḥ un capitol intitulat „Nu există putere și nici forță decât prin Allah”. Legătura ei cu credința în predestinare este limpede: ea cuprinde supunerea și încredințarea robului și lepădarea sa de orice putere și forță proprie, precum și recunoașterea faptului că lucrurile se petrec numai prin hotărârea și predestinarea lui Allah. Ibn Baṭṭāl a spus:
كان عليه الصلاة والسلام معلما لأمته فلا يراهم على حالة من الخير إلا أحب لهم الزيادة، فأحب للذين رفعوا أصواتهم بكلمة الإخلاص والتكبير أن يضيفوا إليها التبري من الحول والقوة فيجمعوا بين التوحيد والإيمان بالقدر.
„El, binecuvântarea și pacea fie asupra sa, era învățătorul comunității sale și, ori de câte ori îi vedea într-o stare de bine, dorea ca ei să sporească. Astfel, a dorit ca aceia care își ridicaseră glasurile rostind expresia sincerității și mărirea lui Allah să adauge lepădarea de orice putere și forță proprie, unind astfel unicitatea lui Allah cu credința în predestinare.”67
Ibn Baṭṭāl
Înțelesul rugii
În ea se află înțelesul rugii, care este sufletul și miezul adorării. Imamul al-Bukhārī, Allah să aibă milă de el, a așezat în Cartea rugilor din Ṣaḥīḥ un capitol intitulat „Rostirea expresiei: Nu există putere și nici forță decât prin Allah”. Ea se numără, așadar, printre rugile profetice folositoare, care cuprind sensurile binelui în cuvinte puține și cuprinzătoare.
Credința în voința de neîmpiedicat a lui Allah
În ea se află credința în voința lui Allah care se împlinește negreșit: ceea ce Allah voiește se petrece, iar ceea ce El nu voiește nu se petrece; voința robului se află sub voința lui Allah, după cum a spus Preaînaltul:
لِمَن شَآءَ مِنكُمْ أَن يَسْتَقِيمَ وَمَا تَشَآءُونَ إِلَّآ أَن يَشَآءَ ٱللَّهُ رَبُّ ٱلْعَـٰلَمِينَ
„Pentru acela dintre voi care voiește să urmeze calea dreaptă. Însă voi nu voiți decât dacă voiește Allah, Domnul lumilor.”68
Coran, 81:28–29
Robul nu are puterea de a împlini binele pe care îl voiește și foloasele pe care le dorește decât dacă Allah voiește. Allah, Preaînaltul, a spus:
وَلَوْلَآ إِذْ دَخَلْتَ جَنَّتَكَ قُلْتَ مَا شَآءَ ٱللَّهُ لَا قُوَّةَ إِلَّا بِٱللَّهِ
„De ce, atunci când ai intrat în grădina ta, nu ai spus: Ceea ce voiește Allah [se întâmplă]! Nu există forță decât prin Allah!”69
Coranul 18:39
Recunoașterea nevoii necontenite de Allah
Prin ea robul își recunoaște sărăcia și nevoia de Domnul său în toate stările și în toate treburile sale, după cum a spus Allah, Preaînaltul:
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلنَّاسُ أَنتُمُ ٱلْفُقَرَآءُ إِلَى ٱللَّهِ ۖ وَٱللَّهُ هُوَ ٱلْغَنِىُّ ٱلْحَمِيدُ
„Oameni, voi sunteți cei săraci, având nevoie de Allah, iar Allah este Cel Bogat, Vrednic de laudă!”70
Coranul 35:15
În acest verset nobil Allah, Preaslăvitul, a arătat că nevoia robilor de El le este proprie și nu se desparte de ei. Ea le aparține prin însăși ființa și realitatea lor, din toate punctele de vedere. Nu se pot lipsi de Domnul și Stăpânul lor nici cât o clipire de ochi și nici mai puțin. Ibn al-Qayyim, Allah să aibă milă de el, a spus:
اعلم أن كل حي ـ سوى الله ـ فهو فقير إلى جلب ما ينفعه ودفع ما يضره، والمنفعة للحي من جنس النعيم واللذة، والمضرة من جنس الألم والعذاب، فلا بد من أمرين: أحدهما هو المطلوب المقصود المحبوب الذي ينتفع به ويتلذذ به، والثاني هو المعين الموصل المحصل لذلك المقصود والمانع لحصول المكروه والدافع له بعد وقوعه.
„Să știi că orice ființă vie, în afară de Allah, are nevoie să atragă ceea ce îi este de folos și să îndepărteze ceea ce o vatămă. Folosul pentru ființa vie ține de desfătare și plăcere, iar vătămarea ține de durere și chin. Sunt necesare, așadar, două lucruri: unul este lucrul căutat, urmărit și iubit, de care ea beneficiază și se bucură; al doilea este ajutorul care o conduce la acel scop, i-l dobândește, împiedică apariția a ceea ce este nedorit și îl îndepărtează după ce s-a produs.
Ibn al-Qayyim
فهاهنا أربعة أشياء: أمر محبوب مطلوب الوجود، والثاني أمر مكروه مطلوب العدم، والثالث الوسيلة إلى حصول المحبوب، والرابع الوسيلة إلى دفع المكروه، فهذه الأمور الأربعة ضرورية للعبد، بل ولكل حي سوى الله، لا يقوم صلاحه إلا بها.
Aici sunt patru lucruri: un lucru iubit, a cărui existență este căutată; un lucru nedorit, a cărui absență este căutată; mijlocul dobândirii lucrului iubit; și mijlocul îndepărtării lucrului nedorit. Aceste patru lucruri îi sunt necesare robului și chiar oricărei ființe vii în afară de Allah. Bunăstarea ei nu se poate întemeia decât pe ele.
Ibn al-Qayyim
إذا عرف هذا فالله سبحانه هو المطلوب المعبود المحبوب وحده لا شريك له، وهو وحده المعين للعبد على حصول مطلوبه، فلا معبود سواه ولا معين على المطلوب غيره، وما سواه هو المكروه المطلوب بعده، وهو المعين على دفعه، فهو سبحانه الجامع للأمور الأربعة دون ما سواه، وهذا معنى قول العبد: إياك نعبد وإياك نستعين.
Odată înțeles acest lucru, Allah, Preaslăvitul, este singurul căutat, adorat și iubit, fără asociat. Numai El îl ajută pe rob să dobândească ceea ce caută. Nu există altul adorat în afară de El și nici alt ajutor pentru dobândirea țintei. Ceea ce este în afara Lui este lucrul nedorit de care se caută îndepărtarea, iar El este Cel care ajută la îndepărtarea lui. El, Preaslăvitul, le cuprinde pe toate patru, spre deosebire de oricine altcineva. Acesta este înțelesul cuvintelor robului:
Ibn al-Qayyim
إِيَّاكَ نَعْبُدُ وَإِيَّاكَ نَسْتَعِينُ
«Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor.»
Coranul 1:5
فإن هذه العبادة تتضمن المقصود المطلوب على أكمل الوجوه، والمستعان هو الذي يستعان به على حصول المطلوب ودفع المكروه، فالأول من مقتضى ألوهيته، والثاني من مقتضى ربوبيته.
Această adorare cuprinde scopul căutat în chipul cel mai desăvârșit. Iar Cel de la care se cere ajutor este Acela al Cărui ajutor se cere pentru dobândirea a ceea ce este căutat și pentru îndepărtarea a ceea ce este nedorit. Primul ține de dumnezeirea Lui, iar al doilea de stăpânirea Lui.”71
Ibn al-Qayyim
Legătura cu Allah în treburile religioase și lumești
Expresia arată însemnătatea legăturii cu Allah în toate treburile religioase și lumești. Când robul împlinește aceasta așa cum se cuvine, certitudinea i se întărește, sinceritatea îi sporește și încrederea în Allah îi crește. Pe credinciosul sincer această stare îl însoțește în orice împrejurare și în toate treburile sale. În rugăciune, post, pelerinaj, evlavie și în celelalte lucruri ale religiei sale, cere de la Allah, Preaînaltul, puterea și forța pentru a le împlini și desăvârși. Când caută mijloace de trai, lucruri îngăduite și celelalte bunuri ale acestei lumi, cere de la Allah, Binecuvântatul și Preaînaltul, puterea și forța pentru a le dobândi.
El se sprijină pe Allah pentru dobândirea nevoilor și părților sale lumești și pentru îndepărtarea neplăcerilor și nenorocirilor sale. Se sprijină pe Allah și pentru dobândirea celor pe care El le iubește și de care este mulțumit: credință, certitudine, rugăciune, post, pelerinaj, luptă, chemare și celelalte.
Răspunsul dat negatorilor predestinării
În ea se află un răspuns dat qadariților negatori, care neagă puterea lui Allah și îl socotesc pe rob creatorul propriei fapte, fără ca Allah să aibă putere asupra ei. Rostirea expresiei „Nu există putere și nici forță decât prin Allah” afirmă puterea și voința lui Allah și faptul că puterea și forța robului există numai prin Allah. De aceea expresia cuprinde un răspuns dat qadariților care neagă aceasta. Ibn Baṭṭāl a spus:
هذا باب جليل في الرد على القدرية؛ وذلك أن معنى لا حول ولا قوة إلا بالله أي: يخلق الله له الحول والقوة وهي القدرة على فعله للطاعة أو المعصية كما ورد عنه عليه الصلاة والسلام أن الباري تعالى خالق لحول العبد وقدرته على مقدوره، وإذا كان خالقا للقدرة فلا شك أنه خالق للشيء المقدور.
„Acesta este un capitol însemnat în răspunsul dat qadariților. Sensul expresiei «Nu există putere și nici forță decât prin Allah» este că Allah îi creează [robului] puterea și forța, adică putința de a săvârși ascultarea ori neascultarea. Așa cum s-a transmis de la el, binecuvântarea și pacea fie asupra sa, Creatorul, Preaînaltul, creează puterea robului și capacitatea lui de a săvârși ceea ce îi stă în putință. Dacă El creează putința, fără îndoială creează și lucrul care este săvârșit prin ea.”72
Ibn Baṭṭāl
Răspunsul dat negatorilor voinței omului
În ea se află și un răspuns dat jabriților, care neagă voința și puterea robului și spun că omul este constrâns în propria faptă, asemenea unei frunze în bătaia vântului, fără putere și fără putință. Expresia „Nu există putere și nici forță decât prin Allah” cuprinde anularea și respingerea acestui lucru, fiindcă afirmă puterea și forța robului și faptul că acestea îi sunt date prin voința și puterea lui Allah.
لِمَن شَآءَ مِنكُمْ أَن يَسْتَقِيمَ وَمَا تَشَآءُونَ إِلَّآ أَن يَشَآءَ ٱللَّهُ رَبُّ ٱلْعَـٰلَمِينَ
„Pentru acela dintre voi care voiește să urmeze calea dreaptă. Însă voi nu voiți decât dacă voiește Allah, Domnul lumilor.”73
Coran, 81:28–29
Acestea sunt câteva dintre semnificațiile acestei expresii mărețe și dintre înțelesurile sale înalte, care arată rangul său, marea ei însemnătate și mulțimea foloaselor și roadelor sale. Allah, Preaînaltul, știe cel mai bine.
Notele originale
Sursele acestui hadith au fost menționate în secțiunea despre virtuți.
Ibn ʿAbd al-Hādī, Faḍl lā ḥawla wa-lā quwwata illā bi-Llāh, p. 35.
Razīn a relatat-o, după cum se arată în Mishkāt al-maṣābīḥ al lui at-Tabrīzī, 2/718.
Coranul 36:82.
Coranul 35:2.
Coranul 18:39.
Coranul 35:2.
Coranul 10:107.
Coranul 6:17.
Coranul 39:38.
Coranul 36:23–36:24.
Majmūʿ al-fatāwā, 13/321–322.
Abū Dāwūd, nr. 5095; at-Tirmidhī, nr. 3426, care a spus: „Hadith bun și autentic.” Al-Albānī l-a declarat autentic în ediția sa a lucrării Al-Kalim aṭ-ṭayyib de Ibn Taymiyyah, p. 49.
Coranul 7:54.
Coranul 35:2.
Coranul 10:3.
Ibn Jarīr a relatat-o în Tafsīr, 1/54.
Coranul 7:180.
At-Tawḥīd, 2/21.
Fatḥ al-Bārī, 11/501.
Coranul 81:28–81:29.
Coranul 18:39.
Coranul 35:15.
Ṭarīq al-hijratayn, p. 35.
Ibn ʿAllān l-a citat în Al-Futūḥāt ar-rabbāniyyah, 1/242–243.
Coranul 81:28–81:29.