Text integral · Pasaje · 33
Înțelesul expresiei ḥawqalah
المبحث الأول: مفهوم الحوقلة
Ce desemnează termenul ḥawqalah
Ḥawqalah este un cuvânt format prin contragere din expresia lā ḥawla wa-lā quwwata illā bi-Llāh. Formele de acest fel sunt preluate din uzul limbii, iar verbul aparține rădăcinilor de patru litere fără adaosuri, după cum este statornicit în cărțile de morfologie.
النحت هو أن ينحت من كلمتين أو أكثر كلمة واحدة تدل على معنى الكلام الكثير، وذلك على النحو التالي: أ ـ النحت من كلمتين مركبتين تركيبا إضافيا مثلما نحتوا من عبد قيس: عبقسي. ب ـ النحت من جملة مثل: بسمل أي: قال بسم الله، حوقل، قال: لا حول ولا قوة إلا بالله.
„Contragerea constă în formarea unui singur cuvânt din două sau mai multe cuvinte, astfel încât acesta să exprime sensul unei formulări mai lungi. Ea se face după cum urmează: a) din două cuvinte unite într-o construcție de anexare, precum ʿabqasī, format din ʿAbd Qays; b) dintr-o propoziție, precum basmala, adică «a spus: În Numele lui Allah», și ḥawqala, adică «a spus: Nu există putere și nici forță decât prin Allah».”10
Expresia mai este numită și ḥawlaqah. An-Nawawī, Allah să aibă milă de el, a spus:
قال أهل اللغة: ويعبر عن هذه الكلمة بالحوقلة والحولقة...
„Învățații limbii au spus: această expresie este desemnată prin termenii ḥawqalah și ḥawlaqah…”11
An-Nawawī
În alt loc a spus:
ويقال في التعبير عن قولهم لا حول ولا قوة إلا بالله الحوقلة، هكذا قاله الأزهري والأكثرون، وقال الجوهري الحولقة، فعلى الأول وهو المشهور الحاء والواو من الحول، والقاف من القوة، واللام من اسم الله تعالى، وعلى الثاني الحاء واللام من الحول، والقاف من القوة، والأول أولى لئلا يفصل بين الحروف.
„Rostirea expresiei lā ḥawla wa-lā quwwata illā bi-Llāh este desemnată prin ḥawqalah, așa cum au spus al-Azharī și cei mai mulți. Al-Jawharī a spus ḥawlaqah. Potrivit primei forme, cea cunoscută, literele ḥāʾ și wāw provin din ḥawl, qāf din quwwah, iar lām din Numele lui Allah, Preaînaltul. Potrivit celei de-a doua, ḥāʾ și lām provin din ḥawl, iar qāf din quwwah. Prima este preferabilă, pentru a nu despărți literele.”12
An-Nawawī
Cu privire la aceasta trebuie observate două lucruri. Primul: forma pe care al-Azharī o menționează în Tahdhīb al-lughah, preluând-o de la unii învățați ai limbii, precum al-Farrāʾ și Ibn as-Sikkīt, este ḥawlaqah, nu ḥawqalah.13
Al doilea: motivarea preferinței pentru ḥawqala față de ḥawlaqa prin evitarea despărțirii literelor nu este limpede, fiindcă nici în ḥawlaqa literele nu sunt despărțite.
Sensul expresiei lā ḥawla wa-lā quwwata illā bi-Llāh
Ḥawl înseamnă mișcare. Se spune ḥāla ar-rajulu fī matni farasihi yaḥūlu ḥawlan wa-ḥuwūlan când omul sare pe spinarea calului său, iar ḥāla ash-shakhṣu când persoana se mișcă. La fel se spune despre orice lucru care trece dintr-o stare în alta.14
Quwwah înseamnă tărie și este opusul slăbiciunii. Se spune qawiya ar-rajulu, după tiparul raḍiya: omul a devenit puternic; despre el se spune qawiyy. Taqawwā și iqtawā înseamnă că a dobândit tărie. Qawwāhu Allāh înseamnă că Allah i-a dat forță, adică tărie și lipsa slăbiciunii.15
Așadar, înțelesul expresiei „Nu există putere și nici forță decât prin Allah” este că robul nu poate trece dintr-o stare în alta și nu poate dobândi forța de a împlini vreun lucru decât prin Allah: prin ajutorul, izbânda și îndrumarea Lui. De la înaintași și de la oamenii științei s-au transmis numeroase explicații ale acestei expresii și ale sensului ei, printre care cele ce urmează.
لا حول بنا على العمل بالطاعة إلا بالله، ولا قوة لنا على ترك المعصية إلا بالله.
1. ʿAbd Allāh ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, a spus despre lā ḥawla wa-lā quwwata illā bi-Llāh: „Nu avem puterea de a împlini ascultarea decât prin Allah și nu avem forța de a părăsi neascultarea decât prin Allah.” Ibn Abī Ḥātim a transmis această explicație.16
Ibn ʿAbbās
لا حول عن معصية الله إلا بعصمته، ولا قوة على طاعته إلا بمعونته.
2. De la ʿAbd Allāh ibn Masʿūd, Allah să fie mulțumit de el, s-a relatat că a explicat-o astfel: „Nu există îndepărtare de neascultarea față de Allah decât prin ocrotirea Lui și nici forță pentru ascultarea de El decât prin ajutorul Lui.”17
Ibn Masʿūd
إنا لا نملك مع الله شيئا، ولا نملك من دونه، ولا نملك إلا ما ملكنا مما هو أملك به منا.
3. De la ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el, s-a relatat următoarea explicație: „Nu stăpânim nimic alături de Allah și nu stăpânim nimic fără El. Nu stăpânim decât ceea ce ne-a dat El în stăpânire dintre lucrurile asupra cărora El are o stăpânire mai deplină decât noi.”18
ʿAlī ibn Abī Ṭālib
لا تأخذ ما تحب إلا بالله، ولا تمتنع مما تكره إلا بعون الله.
4. Zuhayr ibn Muḥammad a fost întrebat despre înțelesul expresiei și a răspuns: „Nu dobândești ceea ce îți place decât prin Allah și nu te poți feri de ceea ce urăști decât prin ajutorul lui Allah.” Ibn Abī Ḥātim a transmis-o.19
Zuhayr ibn Muḥammad
الحول: الحركة، يقال حال الشخص إذا تحرك، فكأن القائل إذا قال: لا حول ولا قوة، يقول: لا حركة ولا استطاعة إلا بمشيئة الله.
5. Abū al-Haytham ar-Rāzī, mort în 276 h., un imam în știința limbii, a fost întrebat despre sensul ei și a răspuns: „Ḥawl înseamnă mișcare. Se spune ḥāla ash-shakhṣu când omul se mișcă. Așadar, cel care spune lā ḥawla wa-lā quwwah spune, parcă: «Nu există mișcare și nici putință decât prin voința lui Allah.»”20
Abū al-Haytham ar-Rāzī
لا حول في دفع شر، ولا قوة في تحصيل خير إلا بالله.
6. S-a mai explicat astfel: „Nu există putere de a îndepărta un rău și nici forță de a dobândi un bine decât prin Allah.”21
Toate aceste explicații sunt apropiate în ceea ce arată despre înțelesul urmărit prin această expresie măreață. De aceea, după ce a amintit câteva dintre ele, an-Nawawī, Allah să aibă milă de el, a spus: „Toate au sensuri apropiate.”22
Analiza gramaticală a expresiei
Lā este particula care neagă în întregime un gen. Ḥawl este numele ei, cu terminație fixă în fatḥah și cu funcție de acuzativ. Predicatul este omis, fiind subînțeles kāʾin sau mawjūd, „existent”. În wa-lā, wāw este conjuncție de coordonare, iar lā este din nou particula negației întregului gen. Quwwah este numele ei; predicatul este omis, fiind subînțeles kāʾinah sau mawjūdah, „existentă”. Illā este particula excepției. Bi-Llāh este o construcție din prepoziție și nume în genitiv, dependentă de predicatul omis.
Învățații limbii au menționat cinci modalități gramaticale admise pentru lā ḥawla wa-lā quwwata illā bi-Llāh.23 Ele sunt următoarele:
لا حولَ ولا قوةَ إلا بالله.
1. Lā ḥawla wa-lā quwwata illā bi-Llāh: ambele nume au fatḥah, fără tanwīn.
لا حولَ ولا قوةً إلا بالله.
2. Lā ḥawla wa-lā quwwatan illā bi-Llāh: primul nume are fatḥah, iar al doilea este la acuzativ, cu tanwīn.
لا حولٌ ولا قوةٌ إلا بالله.
3. Lā ḥawlun wa-lā quwwatun illā bi-Llāh: ambele nume sunt la nominativ, cu tanwīn.
لا حولَ ولا قوةٌ إلا بالله.
4. Lā ḥawla wa-lā quwwatun illā bi-Llāh: primul nume are fatḥah, iar al doilea este la nominativ, cu tanwīn.
لا حولٌ ولا قوةَ إلا بالله.
5. Lā ḥawlun wa-lā quwwata illā bi-Llāh: primul nume este la nominativ, cu tanwīn, iar al doilea are fatḥah.
Ibn Mālik, Allah să aibă milă de el, arată aceste cinci forme în Alfiyyah, spunând:
عمل إن اجعل للا في نكرة مفردة جاءتك أو مكررة فانصب بها مضافا أو مضارعه وبعد ذاك الخبر اذكر رافعه وركب المفرد فاتحا كلا حول ولا قوة والثان اجعلا مرفوعا أو منصوبا أو مركبا وإن رفعت أولا لا تنصبا
„Dă-i lui lā regimul lui inna înaintea unui nume nehotărât, fie că vine o singură dată, fie că este repetată. Pune prin ea la acuzativ numele anexat sau pe cel asemănător lui, apoi amintește predicatul, punându-l la nominativ. Unește numele simplu [cu lā], dându-i fatḥah, precum în lā ḥawla wa-lā quwwata; iar pe al doilea pune-l la nominativ, la acuzativ ori în această construcție fixă. Dacă îl pui pe primul la nominativ, nu-l pune [pe al doilea] la acuzativ.”24
Ibn Mālik
În această expresie se află și una dintre formele restricției, anume illā, „decât”. As-Sakkākī a socotit-o chiar printre cele mai importante forme ale restricției.25
Al-Akhḍarī a spus în poemul său didactic, arătând mijloacele restricției:
وأدوات القصر إلا إنما عطف وتقديم كما تقدما
„Mijloacele restricției sunt illā, innamā, coordonarea și antepunerea, după cum s-a arătat.”26
Al-Akhḍarī
Notele originale
ʿAbduh ar-Rājiḥī, At-Taṭbīq aṣ-ṣarfī, p. 29. Pentru detalii, vezi și Abū Ḥayyān, Al-Mubdiʿ fī at-taṣrīf, p. 101; Muḥammad ʿAbd al-Khāliq ʿUḍaymah, Al-Mughnī fī taṣrīf al-afʿāl, p. 107; ʿAbd al-Ḥamīd ʿAntar, Taṣrīf al-afʿāl wa-muqaddimat aṣ-ṣarf, p. 127.
Sharḥ Ṣaḥīḥ Muslim, 17/27.
Aceeași lucrare, 4/87. Ash-Shawkānī a citat pasajul în Nayl al-awṭār, 2/38.
Vezi Tahdhīb al-lughah, 3/373 și 13/156.
Ibn Fāris, Muʿjam maqāyīs al-lughah, 2/121, și Mujmal al-lughah, 1/258.
Vezi Muʿjam maqāyīs al-lughah, 5/36; Mujmal al-lughah, 3/736; și al-Fīrūzābādī, Al-Qāmūs al-muḥīṭ, p. 171.
As-Suyūṭī a menționat-o în Ad-Durr al-manthūr, 5/393.
An-Nawawī a menționat-o în Sharḥ Ṣaḥīḥ Muslim, 17/26.
Ibn ʿAllān a menționat-o în Al-Futūḥāt ar-rabbāniyyah, 1/242.
As-Suyūṭī a menționat-o în Ad-Durr al-manthūr, 5/394.
Al-Azharī, Tahdhīb al-lughah, 5/243.
An-Nawawī a menționat-o în Sharḥ Ṣaḥīḥ Muslim, 17/26.
Aceeași lucrare, 17/27.
Vezi Sharḥ Ibn ʿAqīl ʿalā al-Alfiyyah, 1/395; Tafsīr al-Qurṭubī, 3/174; și an-Nawawī, Sharḥ Ṣaḥīḥ Muslim, 17/25 și 4/87.
Textul Alfiyyah, p. 21.
Vezi as-Sakkākī, Miftāḥ al-ʿulūm, p. 289.
Al-Jawhar al-maknūn fī ʿilm al-balāghah, p. 29.