Întrebări pentru familia musulmană

Întrebare: Există multe jocuri și programe educative folositoare pentru copii, dar de obicei sunt precedate de muzică ori de sunete asemănătoare muzicii. Avem aici un exemplu: cartea vorbitoare. Am dori să ascultați această melodie și să ne spuneți părerea dumneavoastră.

Ceea ce am auzit este precedat de muzică. Muzica face parte dintre instrumentele muzicale interzise. Interdicția lor este dovedită prin ceea ce al-Bukhārī a relatat în „Ṣaḥīḥ”, de la Abū Mālik al-Ashʿarī — Allah să fie mulțumit de el —, că Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus:

Vor fi din comunitatea mea oameni care vor socoti îngăduite desfrâul, mătasea, vinul și instrumentele muzicale.⁵⁰

Prin urmare, nu pot fi folosite decât dacă muzica este înlăturată. În plus, imitările vocilor animalelor pe care le-am auzit nu corespund glasurilor lor reale și nu oferă o închipuire deplină a acestora. De aceea, consider să nu fie folosite: folosirea lor este interzisă dacă rămâne muzica, iar dacă muzica este înlăturată, folosul lor este mic.

Întrebare: Multe jucării cuprind imagini desenate de mână ale ființelor însuflețite. De obicei au un scop educativ, precum cele din cartea vorbitoare. Care este hotărârea?

Dacă sunt pentru distracția celor mici, aceia care îngăduie jucăriile pentru copii îngăduie și asemenea imagini. Cei care le interzic spun că sunt oprite. Mai mult, aceste imagini nu corespund nici ele înfățișării pe care Allah a dat-o făpturilor reprezentate, după cum se vede în ceea ce am înaintea mea. Chestiunea este ușoară.

Întrebare: Așadar, domnule șeic, dacă sunt pentru copii nu există impediment. Atunci de ce nu spunem și despre muzica din jocurile și programele educative pentru copii, precum cartea vorbitoare, că este pentru cei mici și putem fi îngăduitori cu ea?

Nu suntem îngăduitori în privința ei, fiindcă nu s-a transmis în Sunna ceva asemănător care să o îngăduie. Interdicția transmisă a instrumentelor muzicale este generală și nu există o dovadă care să îi excepteze pe copii. Dacă un copil se obișnuiește cu distracția și cu muzica, acestea îi devin deprindere și fire.

Întrebare: Există multe feluri de păpuși, pe care ʿĀʾisha — Allah să fie mulțumit de ea — le numea „fetițe”. Unele sunt din bumbac, ca un săculeț de care sunt despărțite capul, două mâini și două picioare. Altele seamănă întru totul cu omul și se vând în piețe. Unele vorbesc, plâng, merg ori se târăsc. Care este hotărârea asupra confecționării sau cumpărării unor asemenea păpuși pentru fetițe, în scop de învățare și distracție?

În cazul celor care nu au o înfățișare complet conturată, ci doar unele membre și un cap, fără trăsături bine definite ale creației, nu există îndoială că sunt îngăduite. Sunt de felul păpușilor cu care se juca ʿĀʾisha — Allah să fie mulțumit de ea.

Dacă însă înfățișarea este deplină, de parcă ai vedea un om, mai ales dacă se mișcă ori are voce, am o reținere în privința îngăduinței. Ea imită în întregime creația lui Allah și se pare că jucăriile cu care se juca ʿĀʾisha nu erau astfel. Este mai potrivit să fie evitate. Nu afirm însă categoric interdicția, fiindcă celor mici li se îngăduie în asemenea lucruri ceea ce nu li se îngăduie adulților.

Copilul are în fire joaca și distracția și nu are încă obligația actelor de adorare, ca să spunem că își pierde timpul în joc și zădărnicie. Cine vrea să fie precaut în asemenea chestiuni poate să desprindă capul păpușii ori să-l încălzească la foc până se înmoaie, apoi să-l apese până când îi dispar trăsăturile.

Întrebare: Există o deosebire între a le confecționa copiii înșiși, a le confecționa noi pentru ei, a le cumpăra sau a le primi în dar?

Consider că a le confecționa într-un fel care imită creația lui Allah este interzis. Aceasta este făurirea de imagini a cărei interdicție nu lasă loc de îndoială. Dacă însă ne vin de la creștini ori de la alți nemusulmani, păstrarea lor are hotărârea pe care am arătat-o la început. Cât despre cumpărare, ar trebui să cumpărăm alte lucruri, fără imagini de ființe, precum biciclete, mașini, macarale și altele asemenea.

În privința păpușii de bumbac fără trăsături limpede conturate, chiar dacă are membre, cap și gât, dar nu are ochi și nas, nu este nicio problemă, fiindcă nu imită creația lui Allah.

Întrebare: Care este hotărârea asupra modelării unor asemenea păpuși din lut, dacă lutul este frământat din nou imediat după aceea?

Oricine face ceva care imită creația lui Allah intră sub incidența hadithului:

Profetul — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — i-a blestemat pe făuritorii de imagini.⁵¹

Cei mai aspru pedepsiți oameni în Ziua Învierii vor fi făuritorii de imagini.⁵²

Însă, după cum am spus, dacă înfățișarea nu este limpede — nu are ochi, nas, gură ori degete —, nu este o reprezentare completă și nu imită creația lui Allah, Cel Atotputernic și Măreț.

Întrebare: Când copiii se joacă împreună, iar băiatul joacă rolul tatălui și fetița rolul mamei, sunt lăsați să facă aceasta sau sunt opriți? De ce?

Părerea mea este să fie opriți, fiindcă prin acest joc copilul poate ajunge treptat să doarmă împreună cu ea. Este mai potrivit să fie închisă această cale.

Întrebare: Unele povești au scopul de a-i învăța pe copii ori de a-i distra și iau diferite forme. Unele istorisesc întâmplări cu animale care vorbesc, pentru a-l învăța pe copil urmările rele ale minciunii. De pildă, o vulpe joacă rolul medicului, minte găina și o înșală, apoi vulpea cade într-o groapă din pricina minciunii sale. Care este părerea dumneavoastră despre asemenea povești?

În această privință îmi suspend judecata, fiindcă animalele sunt înfățișate altfel decât au fost create: vorbesc, tratează boli și pedepsesc. Se poate spune că scopul este să fie dată o pildă. Totuși, nu spun nimic hotărât în această privință.

Întrebare: Există și povești pe care o mamă i le spune copilului ei, care ar putea să se întâmple, chiar dacă nu s-au întâmplat. De pildă: „Un copil pe nume Ḥasan le-a făcut rău vecinilor, s-a cățărat pe zidul lor, a căzut și și-a rupt mâna.” Prin asemenea povești, copilul poate învăța unele virtuți și însușiri bune. Sunt ele minciună?

Se pare că nu este nicio problemă dacă sunt spuse ca exemple: „Există un copil” ori „un băiat”, fără să se dea un nume anume și fără să fie înfățișate ca întâmplări reale. Ele sunt pilde, nu întâmplări adevărate. În orice caz, nu este nicio problemă cu asemenea povești, fiindcă aduc folos și nu pricinuiesc rău.

Întrebare: În programele școlare, copilului i se cere să deseneze o ființă însuflețită ori i se dă, de pildă, o parte dintr-o găină și i se spune să o completeze. Uneori i se cere să decupeze imaginea și să o lipească pe hârtie ori i se dă o imagine ca să o coloreze. Care este părerea dumneavoastră?

Părerea mea este că acest lucru este interzis și trebuie oprit. Cei care răspund de învățământ trebuie să-și împlinească răspunderea în această privință și să oprească aceste lucruri. Dacă vor să arate priceperea elevului, îi pot cere să deseneze o mașină, un copac ori alte lucruri din cele pe care le cunoaște. Prin aceasta se vede cât de inteligent este, cât de atent și cât de bine aplică lucrurile. Acestea sunt dintre încercările cu care Satana i-a împovărat pe oameni. Altfel, nu există nicio deosebire, în privința priceperii la desen, între a contura un copac, o mașină, un palat ori un om.

Consider că cei răspunzători trebuie să oprească acestea. Dacă oamenii sunt totuși puși la încercare și nu pot evita desenul, să deseneze un animal fără cap.

Întrebare: Trebuie șterse imaginile din cărți? Separarea capului de trup printr-o linie înlătură interdicția?

Consider că nu trebuie șterse, fiindcă aceasta ar fi foarte greu. Scopul acestor cărți nu este imaginea, ci cunoașterea pe care o cuprind. Trasarea unei linii între gât și trup nu schimbă înfățișarea imaginii.

Întrebare: Copilul poate rămâne corigent dacă nu face desenul cerut la școală, adică poate să nu primească nota pentru desen și astfel să nu promoveze.

Dacă așa stau lucrurile, elevul poate fi constrâns să facă aceasta, iar păcatul cade asupra celui care i-a poruncit și l-a însărcinat cu ea. Sper însă ca cei răspunzători să nu ducă lucrurile până acolo încât să-i silească pe robii lui Allah la neascultare față de El.

Întrebare: În unele grădinițe, copiii învață până la cinci ori șase ani, fetițele împreună cu băieții. Care este vârsta până la care este îngăduit? În multe asemenea locuri, femeile îi învață atât pe băieți, cât și pe fete. Care este părerea dumneavoastră și până la ce vârstă îi este îngăduit femeii să-l învețe pe un copil?

Consider că această chestiune trebuie înaintată Consiliului Marilor Învățați spre cercetare, fiindcă poate deschide calea amestecului dintre sexe în viitor și pe termen lung. În principiu, simpla adunare a copiilor împreună nu constituie o problemă. Mă tem însă că acestea ar putea fi planuri menite să devină trepte spre lucruri mai mari, după cum mi se pare; Allah știe mai bine. De aceea, aceste școli trebuie aduse în atenția Consiliului Marilor Învățați ori a altor autorități răspunzătoare, care le pot opri după cercetare.

Întrebare: În unele școli, elevii și elevele sunt separați, dar cei care le predau atât băieților, cât și fetelor sunt femei. Până la ce vârstă îi este îngăduit femeii să-l învețe pe băiat?

Răspunsul este cel pe care l-am dat: trebuie oprit orice lucru care deschide calea amestecului, oricare ar fi situația sa.