Îndrumarul pelerinului: Hajj și ʿUmrah

1. Cel care împlinește tamattuʿ

Dacă ajungi în Mecca și împlinești tamattuʿ, săvârșești riturile ʿUmrah: înconjori Casa de șapte ori în ṭawāful pentru ʿUmrah, începând și încheind fiecare înconjur la Piatra Neagră. După al șaptelea înconjur, ieși din zona ṭawāfului și te rogi două rakʿah. Cel mai bine este să le faci lângă Maqām Ibrāhīm, dacă se poate; altfel, în orice loc din moschee. Este recomandat să bei apă Zamzam. Apoi mergi la aṣ-Ṣafā și parcurgi de șapte ori distanța dintre ea și al-Marwah, împlinind saʿy pentru ʿUmrah. Prima parcurgere începe la aṣ-Ṣafā și se încheie la al-Marwah, iar a doua începe la al-Marwah și se încheie la aṣ-Ṣafā. Continui astfel până la șapte parcurgeri. Drumul de la aṣ-Ṣafā la al-Marwah se socotește o parcurgere, iar întoarcerea de la al-Marwah la aṣ-Ṣafā se socotește o altă parcurgere.

După aceea, bărbatul își scurtează părul de pe întregul cap. Femeia taie din vârfurile părului care îi atârnă lungimea unei falange, fie că părul este desfăcut, fie că este împletit. Astfel se încheie ʿUmrah: ieși din iḥrām și îți devin îngăduite lucrurile care îți fuseseră interzise din pricina lui.

Stâlpii și îndatoririle ʿUmrah

ʿUmrah are trei stâlpi: intrarea în iḥrām, ṭawāful și saʿy. Are două îndatoriri: intrarea în iḥrām de la mīqātul corespunzător, așa cum s-a explicat, și raderea ori scurtarea părului.

2. Cel care împlinește qirān sau ifrād

Dacă ajungi în Mecca împlinind qirān ori ifrād, îți este recomandat să faci ṭawāful de sosire, în șapte înconjururi, după care te rogi cele două rakʿah ale ṭawāfului. Dacă dorești să faci mai devreme saʿy pentru qirān, atunci când împlinești qirān, sau saʿy pentru Hajj, atunci când împlinești ifrād, îți este îngăduit să îl faci după ṭawāful de sosire. Poți și să îl amâni până după ṭawāful al-ifāḍah. După ṭawāful de sosire rămâi în iḥrāmul în care ai intrat de la mīqāt, până la împlinirea riturilor din ziua Sărbătorii, potrivit explicațiilor care urmează.

Atenționări

Întâi: condițiile de validitate ale ṭawāfului

Pentru ca ṭawāful să fie valid, sunt necesare: intenția, al cărei loc este inima — rostirea ei nu este îngăduită, fiind o inovație —, puritatea rituală, acoperirea părților corpului ce trebuie acoperite și împlinirea a șapte înconjururi, fiecare începând și încheindu-se la Piatra Neagră. Casa trebuie să se afle în stânga ta, iar traseul să treacă pe dinafara Ḥijrului lui Ismāʿīl. Dacă treci prin interiorul lui, înconjurul nu este întreg, deoarece cea mai mare parte a acestui spațiu face parte din Kaʿbah. Ṭawāful trebuie să se desfășoare în incinta moscheii, la nivelul solului. Când este aglomerație la acel nivel, este îngăduit să îl faci pe acoperișul moscheii. Înconjururile trebuie să se urmeze fără întrerupere; nu strică însă o scurtă întrerupere sau întreruperea pentru rugăciune.

Al doilea: iḍṭibāʿ și ramal

La ṭawāful pentru ʿUmrah și la ṭawāful de sosire este recomandat ca bărbatul să își descopere umărul drept, ceea ce se numește iḍṭibāʿ. De asemenea, dacă poate, face primele trei înconjururi în pas de ramal: merge mai repede, cu pași apropiați.

Al treilea: pomenirile, invocațiile și atingerea colțurilor

Nici pentru ṭawāf, nici pentru saʿy nu este stabilită o invocație anume. În timpul lor, omul se roagă cu ce îi este la îndemână, Îl preamărește pe Allah, rostește tahlīl și takbīr ori citește ceva din Coran. Nu se înghesuie pentru a ajunge la Piatra Neagră. Dacă poate, o atinge cu mâna și o sărută; dacă nu, face un semn spre ea când ajunge în dreptul ei, iar aceasta este de ajuns. Dacă poate, atinge Colțul Yemenit, fără să îl sărute. Dacă nu îl poate atinge, merge mai departe, fără a face semn spre el.

Al patrulea: condițiile de validitate ale saʿy

Pentru ca saʿy să fie valid, sunt necesare intenția, săvârșirea lui după un ṭawāf conform rânduielii și împlinirea a șapte parcurgeri, fiecare acoperind întreaga distanță dintre aṣ-Ṣafā și al-Marwah. Este mai bine să urce pe aṣ-Ṣafā și pe al-Marwah la fiecare parcurgere.

Al cincilea: întreruperea pentru rugăciune

Dacă se anunță începutul rugăciunii în congregație în timp ce omul face ṭawāf sau saʿy, întrerupe parcurgerea și se roagă împreună cu ceilalți. După încheierea rugăciunii, reia de la început parcurgerea întreruptă, deoarece aceasta este mai prudent, socotind în continuare parcurgerile încheiate înaintea ei.

3. Ziua at-Tarwiyah

At-Tarwiyah este ziua a opta din Dhū al-Ḥijjah. În acea zi, celui care împlinește tamattuʿ și a ieșit din iḥrām după ʿUmrah îi este recomandat să intre în iḥrām pentru Hajj în cursul dimineții. La fel procedează locuitorul Meccăi care dorește să împlinească Hajj. Înainte de iḥrām, se pregătește prin curățire, spălare și parfumare, așa cum a făcut la mīqāt. Apoi intră în iḥrām pentru Hajj din locul unde este găzduit. În schimb, cei care împlinesc qirān sau ifrād se află încă în iḥrāmul început la mīqāt.

Toți pleacă spre Minā înainte de rugăciunea de Ẓuhr.

Nu merg la Moscheea cea Sacră pentru a înconjura Casa, ci merg la Minā direct din locurile unde sunt găzduiți.

La Minā împlinesc rugăciunile de Ẓuhr, ʿAṣr, Maghrib și ʿIshāʾ, fiecare la timpul ei, fără a le reuni. Rugăciunile de patru rakʿah sunt scurtate la două.

Petrec la Minā noaptea dinaintea zilei a noua și fac acolo rugăciunea de Fajr. Petrecerea acelei nopți la Minā este Sunnah; celui care o lasă deoparte nu îi revine nimic. Cel care era găzduit la Minā înainte de at-Tarwiyah intră acolo în iḥrām în dimineața acelei zile, asemenea celorlalți, și rămâne în locul său de la Minā.

4. Staționarea la ʿArafah și faptele săvârșite acolo

După răsăritul soarelui în ziua a noua, pelerinii pleacă din Minā spre ʿArafah, cu liniște și demnitate, rostind talbiyah. La sosire, se asigură că se află în hotarele ei și se așază în orice loc care le este la îndemână din interiorul lor. Nu sunt datori să meargă la munte, să îl privească sau să urce pe el. După ce soarele trece de zenit, începe timpul staționării. Împlinesc Ẓuhr și ʿAṣr reunite la timpul primei, scurtând fiecare rugăciune la două rakʿah, cu un singur adhān și două iqāmah. Apoi se consacră invocațiilor și rugilor smerite către Allah. Când se roagă, se îndreaptă spre Kaʿbah, nu spre munte.

După apusul soarelui pleacă spre Muzdalifah. Cel care a ieșit din ʿArafah înainte de apus este dator să se întoarcă și să rămână până la apus. Dacă nu se întoarce, păcătuiește și datorează o fidyah. Când pleacă din ʿArafah după apus, pelerinii trebuie să păstreze liniștea și demnitatea, îndeletnicindu-se pe drum cu talbiyah și cererea iertării.

Atenționare privind timpul staționării

Pelerinului care ajunge la ʿArafah abia după apus îi este de ajuns o prezență oricât de scurtă acolo, chiar și simpla trecere prin ea. Timpul staționării începe după trecerea soarelui de zenit în ziua de ʿArafah și se încheie la ivirea zorilor din noaptea dinaintea Sărbătorii. Staționarea este de două feluri: cea care constituie un stâlp al Hajjului — orice prezență, oricât de scurtă, noaptea sau ziua — și cea care constituie una dintre îndatoririle Hajjului, adică rămânerea până la apus pentru cel care a staționat ziua.

5. Petrecerea nopții la Muzdalifah

La sosirea în Muzdalifah, pelerinii împlinesc Maghrib și ʿIshāʾ reunite, cu un singur adhān și două iqāmah, scurtând ʿIshāʾ la două rakʿah. Apoi se așază și petrec noaptea acolo. După trecerea jumătății nopții, celor slabi — femeile, copiii și vârstnicii — și celor puternici de care au nevoie pentru a fi ajutați le este îngăduit să plece din Muzdalifah spre Minā.

Pentru cei puternici care nu sunt însoțiți de persoane slabe, este mai prudent să rămână până la Fajr. Fac acolo rugăciunea de Fajr la începutul timpului ei, apoi se îndeletnicesc cu invocații și rugi smerite către Allah, până aproape de răsărit. Pelerinii pleacă spre Minā înainte de răsăritul soarelui.

Nu este îngăduit să se plece din Muzdalifah înainte de jumătatea nopții. Cel care pleacă mai devreme păcătuiește și, dacă nu se întoarce, datorează o fidyah. Petrecerea nopții acolo este una dintre îndatoririle Hajjului, iar limita ei minimă este rămânerea până la jumătatea nopții. Celui care ajunge în Muzdalifah după jumătatea nopții îi este de ajuns să rămână până face rugăciunea de Fajr.

6. Faptele Hajjului săvârșite în ziua Sărbătorii

Când pelerinii pleacă din Muzdalifah spre Minā, iau șapte pietricele pentru aruncarea la jamrah, din Muzdalifah sau de pe drum. Fiecare pietricică este puțin mai mare decât un bob de năut. La sosirea în Minā, le este recomandat să înceapă cu aruncarea la Jamrah cea Mare. Aruncă succesiv cele șapte pietricele, ridicând mâna la fiecare și spunând:

„Allah este Cel mai Mare!”

Fiecare pietricică trebuie să cadă în bazinul jamrahului, fie că rămâne acolo, fie că se rostogolește și iese ulterior. Timpul aruncării la Jamrat al-ʿAqabah începe la jumătatea nopții dinaintea zilei a zecea și continuă până la apusul soarelui în ziua a zecea. Cel care nu a reușit să arunce înainte de apus poate arunca după apus, în noaptea dinaintea zilei a unsprezecea. Pentru cei puternici este mai bine să arunce după răsăritul soarelui în acea zi.

După aruncarea la Jamrat al-ʿAqabah își sacrifică hady cel care îl datorează, adică pelerinul care împlinește tamattuʿ sau qirān. Tot atunci se poate sacrifica și hady oferit de bunăvoie. Timpul sacrificiului începe după răsăritul soarelui în ziua Sărbătorii și continuă până la apusul zilei a treisprezecea: ziua Sărbătorii și încă trei zile după ea. Este recomandat să mănânce din hady-ul său, să ofere din el în dar și să dea milostenie.

După sacrificarea hady-ului, bărbatul își rade capul sau scurtează părul de pe întregul cap. Femeia trebuie numai să își scurteze părul: ia din fiecare împletitură lungimea unei falange. Dacă nu are împletituri, își strânge părul și taie din vârfuri lungimea unei falange.

Dacă în acea zi pelerinul a aruncat la Jamrat al-ʿAqabah și și-a ras capul sau și-a scurtat părul, iese parțial din iḥrām. Îi devin îngăduite hainele obișnuite, parfumul și toate celelalte lucruri care îi erau interzise din pricina iḥrāmului, în afară de relațiile cu soția sa: acestea nu îi sunt îngăduite până nu face ṭawāful al-ifāḍah.

După aruncare, sacrificarea hady-ului și raderea sau scurtarea părului, dacă îi este la îndemână, merge în Mecca în ziua Sărbătorii și face ṭawāful al-ifāḍah. După el face saʿy, dacă împlinește tamattuʿ ori dacă împlinește qirān sau ifrād și nu a făcut saʿy după ṭawāful de sosire. Este mai bine să împlinească ṭawāful al-ifāḍah și saʿy în această zi, însă le poate și amâna. Timpul lor începe la jumătatea nopții dinaintea zilei a zecea și nu are o limită finală; este totuși mai bine să nu le amâne dincolo de zilele at-Tashrīq.

Atenționări

1. Ordinea faptelor din ziua Sărbătorii

Cea mai bună ordine a acestor patru fapte din ziua Sărbătorii este: aruncarea pietricelelor, apoi sacrificiul, apoi raderea sau scurtarea părului, apoi ṭawāful al-ifāḍah, urmat de saʿy. Nu este însă nicio opreliște dacă le schimbă ordinea, de pildă făcând ṭawāful înainte de aruncare ori tunzându-se înaintea ei.

2. Ieșirea din iḥrām

Trei fapte, atunci când sunt împlinite toate, îi fac îngăduit tot ceea ce îi era interzis din pricina iḥrāmului, inclusiv relațiile cu soția: aruncarea pietricelelor, raderea capului și ṭawāful al-ifāḍah, urmat de saʿy dacă îl datorează. Dacă a săvârșit două dintre ele, îi devine îngăduit tot ceea ce îi fusese interzis din pricina iḥrāmului, în afară de relațiile cu soția.

3. Condițiile pentru hady și folosirea cărnii lui

Pentru hady este suficient numai un animal care îndeplinește și condițiile pentru uḍḥiyah. El trebuie să fi ajuns la vârsta stabilită de Lege: șase luni pentru oaie, un an pentru capră, doi ani pentru bovine și cinci ani pentru cămile. O oaie sau o capră este suficientă pentru o singură persoană, iar o bovină sau o cămilă pentru șapte persoane. Animalul trebuie să fie lipsit de defecte precum boala, bătrânețea neputincioasă, slăbirea excesivă, lipsa vederii la un ochi, orbirea, șchiopătarea ori pierderea unei părți mari din ureche sau din corn.

Pelerinului nu îi este îngăduit să își sacrifice hady-ul și să îl arunce. Trebuie ca acesta să fie folosit: să mănânce din el și să împartă celor îndreptățiți, să îl sacrifice și să li-l predea ori să împuternicească pe cineva care să facă aceasta. Dacă îl sacrifică într-un loc unde nu se află nimeni și îl abandonează, sacrificiul nu îi este suficient. Locul sacrificării trebuie să se afle în hotarele teritoriului sacru.

4. Cel care nu își poate procura hady

Cel care nu își poate procura hady postește zece zile: trei în timpul Hajjului, de preferat înainte de ziua de ʿArafah. Îi este îngăduit să le postească și în zilele at-Tashrīq, adică a unsprezecea, a douăsprezecea și a treisprezecea. Celelalte șapte zile le postește după ce se întoarce la familia sa.

8. Zilele at-Tashrīq și faptele Hajjului împlinite în ele

Zilele at-Tashrīq sunt a unsprezecea, a douăsprezecea și a treisprezecea din Dhū al-Ḥijjah. În aceste zile pelerinul este dator să facă două lucruri:

1. Petrecerea nopții la Minā. Cel care nu se grăbește să plece petrece acolo nopțile acestor zile, iar cel care pleacă mai devreme petrece două nopți. Rămâne acolo cea mai mare parte a nopții, dacă poate, deoarece aceasta este una dintre îndatoririle Hajjului. Dacă nu petrece noaptea acolo fără o scuză întemeiată, păcătuiește și datorează o fidyah.

2. Aruncarea la cele trei jamrah. În fiecare dintre acele zile, aruncarea se face după trecerea soarelui de zenit. Este recomandat să împlinească fiecare rugăciune la timpul ei, scurtând rugăciunile de patru rakʿah la două, fără a le reuni. Este de asemenea recomandat să rămână la Minā în timpul zilelor at-Tashrīq, așa cum a făcut Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra sa.

9. Felul aruncării pietricelelor

În ziua a unsprezecea, după ce soarele trece de zenit, pelerinul ia douăzeci și una de pietricele din locul unde este găzduit ori de pe drum, fiecare fiind puțin mai mare decât un bob de năut. Merge mai întâi la Jamrah cea Mică, cea dinspre Minā, și aruncă succesiv șapte pietricele, ridicând mâna și rostind takbīr la fiecare. Se asigură că pietricelele cad în bazinul jamrahului. Apoi înaintează puțin spre Jamrah cea Mijlocie, se oprește și face invocații cu mâinile ridicate, îndreptându-se spre qiblah. Merge apoi la Jamrah cea Mijlocie, aruncă și acolo șapte pietricele în același fel și se roagă după aceea. În cele din urmă merge la Jamrah cea Mare și aruncă tot șapte pietricele, însă după ea nu se oprește pentru invocații, ci pleacă îndată.

În ziua a douăsprezecea procedează la fel, după trecerea soarelui de zenit. Dacă după aruncarea din acea zi dorește să plece mai devreme, îi este îngăduit să părăsească Minā înainte de apus. Dacă însă soarele apune înainte ca el să plece, este dator să mai petreacă acolo noaptea dinaintea zilei a treisprezecea și să arunce la cele trei jamrah după trecerea soarelui de zenit în ziua a treisprezecea. Aceasta se numește plecarea amânată și este mai bună decât plecarea mai devreme.

Celui care nu poate arunca — precum bolnavul, femeia însărcinată, copilul sau vârstnicul — îi este îngăduit să împuternicească pe altcineva să arunce în locul său. La fiecare jamrah, împuternicitul aruncă întâi pentru sine, apoi pentru cel pe care îl reprezintă, rămânând în același loc, pentru a-i înlătura greutatea. Nu este dator să încheie mai întâi aruncarea pentru sine la toate trei și apoi să se întoarcă pentru cel reprezentat, din pricina aglomerației mari.

Stâlpii și îndatoririle Hajjului

Hajjul are patru stâlpi: intrarea în iḥrām, staționarea la ʿArafah, ṭawāful și saʿy. Cele șapte îndatoriri ale sale sunt: intrarea în iḥrām de la mīqātul corespunzător; rămânerea la ʿArafah până la apus pentru cel care a staționat ziua; petrecerea nopții la Muzdalifah; petrecerea nopților zilelor at-Tashrīq la Minā; aruncarea la jamrah; raderea ori scurtarea părului; și ṭawāful de rămas-bun.

Dacă omul lasă deoparte un stâlp, atunci, dacă este vorba despre intrarea în iḥrām, Hajjul său nu este valid. Dacă este vorba despre staționarea la ʿArafah, a pierdut Hajjul și iese din iḥrām prin împlinirea unei ʿUmrah. Dacă este vorba despre unul dintre ceilalți stâlpi, Hajjul său nu este întreg până nu îl împlinește. Cel care lasă deoparte o îndatorire este dator să sacrifice în locul ei o fidyah în Mecca și să o împartă sărmanilor teritoriului sacru, fără să mănânce nimic din ea.

10. Ṭawāful de rămas-bun

După ce pelerinul și-a încheiat riturile și vrea să plece spre țara sa, nu îi este îngăduit să călătorească înainte de a înconjura Casa de șapte ori, făcând ṭawāful de rămas-bun, fără saʿy. Dacă a amânat ṭawāful al-ifāḍah și îl împlinește la plecare, acesta îi este suficient și în locul ṭawāfului de rămas-bun, chiar dacă după el mai face saʿy.

Femeia aflată la menstruație sau în perioada sângerării de după naștere este scutită de ṭawāful de rămas-bun și poate pleca fără el. În schimb, ṭawāful al-ifāḍah nu este valid pentru niciuna dintre ele până nu se curăță și nu fac ghusl. Rămân așadar în Mecca pentru a-l împlini în stare de puritate rituală, potrivit cuvintelor Profetului, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra sa:

„Ne va ține ea pe loc?”

Și potrivit cuvintelor sale către ʿĀʾishah, când aceasta a avut menstruație:

„Fă ceea ce face pelerinul, însă nu înconjura Casa până nu te curățești.”

Prin urmare, femeia aflată la menstruație nu pleacă până nu se curăță și nu împlinește ṭawāful al-ifāḍah, afară de cazul în care se înțelege cu tutorele ei să o aducă pentru ṭawāf după ce se curăță. Soțul ei trebuie însă să se ferească de relațiile cu ea după curățire, până când împlinește ṭawāful.