بيان ما يفعله الحاج والمعتمر

مقدمة الرسالة

Introducerea autorului

numit astăzi Ābār ʿAlī. Este mīqātul oamenilor din Medina și al celor care vin pe drumul lor, pe uscat ori pe calea aerului.

Este un loc în apropiere de Rābigh, pe drumul de coastă. Înainte, oamenii intrau în iḥrām de la Rābigh, aflat puțin înaintea acestui mīqāt. Când locul a fost amenajat, au început să intre în iḥrām de acolo. Este mīqātul oamenilor din Maghreb, din ținutul ash-Shām și din Egipt, precum și al celor care vin pe drumul lor, pe uscat, pe mare ori pe calea aerului.

numit astăzi as-Saʿdiyyah. Este mīqātul oamenilor din Yemen și al celor care vin pe drumul lor, pe uscat, pe calea aerului ori pe mare.

numit astăzi as-Sayl al-Kabīr. Este mīqātul oamenilor din Najd și al celor care vin pe drumul lor, pe uscat ori pe calea aerului.

Este mīqātul oamenilor din Irak și al celor care vin pe drumul lor, pe uscat ori pe calea aerului.

6. Cel a cărui locuință se află dincoace de aceste mīqāturi, mai aproape de Mecca, 

intră în iḥrām pentru Hajj sau ʿUmrah de la locuința sa. Excepție face cel care locuiește în Mecca: pentru ʿUmrah iese în afara incintei sacre, în al-Ḥill, și intră în iḥrām de acolo, iar pentru Hajj intră în iḥrām din Mecca. La fel, cine a trecut de aceste mīqāturi fără să intenționeze nici Hajj, nici ʿUmrah, dar apoi a hotărât să facă unul dintre ele, intră în iḥrām din locul în care a luat hotărârea. Nu trece de acel loc și nu înaintează către Mecca decât în stare de iḥrām.

înseamnă să intenționezi intrarea în iḥrām pentru ʿUmrah în lunile Hajjului, de la mīqātul pe la care treci. După ce îi împlinești ritualurile, ieși din iḥrām, apoi intri din nou în iḥrām, din Mecca, pentru Hajj, în ziua Tarwiyah. Aduci jertfa tamattuʿ dacă nu ești dintre cei care locuiesc în apropierea Moscheii Sacre.

înseamnă să intri în iḥrām pentru ʿUmrah și Hajj împreună, de la mīqāt, ori să intri în iḥrām pentru ʿUmrah și apoi să adaugi Hajjul înainte de a-i începe ṭawāful. Rămâi în iḥrām până când arunci la jamrah în ziua sărbătorii și îți razi capul. Trebuie să aduci o jertfă, la fel ca pelerinul care face tamattuʿ, dacă nu locuiești în apropierea Moscheii Sacre.

înseamnă să intri în iḥrām numai pentru Hajj, de la mīqātul stabilit, și să rămâi astfel până când arunci la jamrah în ziua sărbătorii și îți razi capul. Nu ai de adus o jertfă de răscumpărare. Detalierea acestor lucruri urmează mai jos.

realizarea imaginilor este un păcat și unul dintre păcatele mari. Nu li se cuvine să înceapă prin el ritualul lor. Nu le este îngăduit să facă asemenea imagini nici în timpul Hajjului, nici în afara lui, deoarece realizarea lor este interzisă în mod absolut.

aceasta intră în arătarea fățarnică a faptelor, deoarece omul dorește ca oamenii să-i vadă fotografia în timp ce se află în iḥrām. Fățărnicia strică fapta. Ferește-te, așadar, musulmanule, de ceea ce îți strică fapta!

Iḥrāmul: începutul Hajjului și al ʿUmrah

ما يفعله الحاج عند وصوله إلى مكة

Cel care nu se grăbește să plece petrece acolo nopțile acestor zile, iar cel care pleacă mai devreme petrece două nopți. Rămâne acolo cea mai mare parte a nopții, dacă poate, deoarece aceasta este una dintre îndatoririle Hajjului. Dacă nu petrece noaptea acolo fără o scuză întemeiată, păcătuiește și datorează o fidyah.

În fiecare dintre acele zile, aruncarea se face după trecerea soarelui de zenit. Este recomandat să împlinească fiecare rugăciune la timpul ei, scurtând rugăciunile de patru rakʿah la două, fără a le reuni. Este de asemenea recomandat să rămână la Minā în timpul zilelor at-Tashrīq, așa cum a făcut Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra sa.

Ce face pelerinul când ajunge în Mecca

تنبيهات على أخطاء يرتكبها بعض الحجاج في أعمال الحج

Unii pelerini care vin cu avionul amână intrarea în iḥrām până aterizează pe aeroportul din Jeddah. Intră astfel în iḥrām de acolo sau dintr-un loc și mai apropiat de Mecca, după ce au depășit mīqātul aflat pe traseul lor. Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra sa, a spus despre mīqāturi:

Când intră în iḥrām, unii pelerini își fac o fotografie de amintire, o păstrează și le-o arată prietenilor și cunoscuților. Aceasta este o greșeală din două privințe. Întâi, fotografierea în sine este interzisă și constituie o neascultare, potrivit hadithurilor care o interzic și amenință cu pedeapsa pentru ea. Pelerinul este angajat într-un act de adorare și nu se cuvine să îl înceapă printr-o neascultare.

Unii pelerini cred că, atunci când vor să intre în iḥrām, trebuie să aibă asupra lor toate lucrurile de care vor avea nevoie — încălțăminte, bani și celelalte obiecte — și că nu le este îngăduit să folosească ceva ce nu aveau atunci. Aceasta este o greșeală și o necunoaștere. Nu sunt datori la așa ceva și nu le este interzis să folosească lucruri pe care nu le aveau la intrarea în iḥrām. Pot să cumpere ce au nevoie, să folosească obiectele necesare, să schimbe veșmintele de iḥrām cu altele de același fel și să înlocuiască încălțămintea cu alta. Se feresc numai de interdicțiile cunoscute ale iḥrāmului.

Unii bărbați, când intră în iḥrām, își descoperă umerii în felul numit iḍṭibāʿ. Aceasta nu este rânduită decât în timpul ṭawāfului de sosire sau al ṭawāfului pentru ʿUmrah. În toate celelalte împrejurări, umărul rămâne acoperit cu ridāʾ; astfel este mai cuviincios, mai ales la rugăciune.

Unele femei cred că pentru iḥrām trebuie aleasă o anumită culoare, de pildă verde. Aceasta este o greșeală: nu este stabilită o culoare anume pentru haina femeii în iḥrām. Ea intră în iḥrām în hainele sale obișnuite, în afară de hainele de podoabă, cele strâmte sau transparente, pe care nu îi este îngăduit să le poarte nici în iḥrām, nici în alte împrejurări.

Unele femei își pun pe cap, când intră în iḥrām, ceva asemănător unui turban ori unui suport care să țină acoperământul feței ridicat, ca să nu atingă fața. Aceasta este o greșeală și o împovărare fără temei sau dovadă. Relatarea ʿĀʾishei, Allah să fie mulțumit de ea, arată:

Unele femei care trec pe la mīqāt dorind Hajj sau ʿUmrah și se află la menstruație nu intră în iḥrām, crezând — ele sau tutorii lor — că pentru aceasta este necesar să fie curate de menstruație. Depășesc astfel mīqātul fără iḥrām. Este o greșeală limpede: menstruația nu împiedică intrarea în iḥrām. Femeia intră în iḥrām și face ceea ce face pelerinul, în afară de ṭawāful în jurul Casei, pe care îl amână până se curăță, potrivit Sunnei. Dacă a amânat iḥrāmul și a depășit mīqātul fără el, dar se întoarce și intră în iḥrām de acolo, nu datorează nimic. Dacă intră în iḥrām dintr-un loc mai apropiat de Mecca, datorează un sacrificiu, deoarece a lăsat deoparte îndatorirea.

Mulți pelerini se țin de anumite invocații în ṭawāf și saʿy și le citesc din cărțile despre rituri. Uneori se adună în grupuri și le învață de la un cititor care le rostește înaintea lor, iar ei le repetă în cor. Aceasta este o greșeală din două privințe. Întâi, omul se ține de o invocație a cărei repetare în aceste locuri nu a fost transmisă ca rânduială, deoarece de la Profet, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra sa, nu a fost transmisă o invocație anume pentru ṭawāf. Al doilea, invocația în cor este o inovație și îi tulbură pe cei care fac ṭawāf. Rânduiala este ca fiecare să se roage pentru sine, fără să ridice glasul.

Unii pelerini sărută Colțul Yemenit. Este o greșeală: acesta se atinge doar cu mâna, fără să fie sărutat. Numai Piatra Neagră se sărută. Dacă se poate, ea se atinge și se sărută; dacă este aglomerație, se face un semn spre ea. Colțul Yemenit se atinge, dar nu se sărută și, când este aglomerație, nu se face semn spre el. Celelalte colțuri nu se ating și nu se sărută.

Unii oameni se înghesuie ca să atingă și să sărute Piatra Neagră. Aceasta nu este rânduită: înghesuiala aduce greutăți mari, primejdii pentru om și pentru ceilalți și ispita amestecului bărbaților cu femeile. Rânduiala este să sărute și să atingă Piatra dacă poate. Dacă nu poate, face semn spre ea, fără înghesuială, primejdie sau ispitire. Actele de adorare sunt întemeiate pe ușurare și înlesnire. Mai ales că atingerea și sărutarea Pietrei sunt recomandate când omul poate, iar când nu poate, este de ajuns semnul făcut spre ea. Înghesuiala poate cuprinde săvârșirea unor fapte interzise; cum să săvârșești ceva interzis pentru a împlini o Sunnah?

Unii pelerini nu verifică locul staționării și nu se uită la indicatoarele care arată hotarele ʿArafahului, așezându-se în afara lor. Dacă rămân acolo și nu intră deloc în ʿArafah în timpul staționării, Hajjul lor nu este valid. Pelerinii trebuie să acorde atenție acestui lucru și să se asigure că sunt înăuntrul hotarelor la timpul staționării.

Unii pelerini cred că, pentru staționarea la ʿArafah, trebuie neapărat să vadă Muntele Îndurării, să meargă la el sau să urce pe el. Se supun astfel unor greutăți foarte mari și unor primejdii însemnate. Nimic din aceasta nu li se cere. Li se cere doar să se afle în orice loc din ʿArafah, potrivit cuvintelor sale, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra sa:

Unii pelerini pleacă și ies din ʿArafah înainte de apus. Aceasta nu le este îngăduit, fiindcă plecarea este legată de apusul soarelui. Cel care iese mai devreme și nu se întoarce lasă deoparte o îndatorire a Hajjului și datorează un sacrificiu, împreună cu căința înaintea lui Allah. Trimisul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra sa, a rămas la ʿArafah până la apus și a spus, binecuvântarea și pacea fie asupra sa:

Unii aruncă în afara timpului stabilit: la Jamrat al-ʿAqabah înainte de jumătatea nopții dinaintea Sărbătorii ori la cele trei jamrah, în zilele at-Tashrīq, înainte ca soarele să treacă de zenit. Această aruncare nu este suficientă, fiindcă se face în afara timpului hotărât pentru ea, asemenea rugăciunii săvârșite înainte de intrarea timpului ei.

Unii nu respectă ordinea celor trei jamrah și încep cu cea Mijlocie ori cu ultima. Îndatorirea este să înceapă cu cea Mică, apoi să continue cu cea Mijlocie și să încheie cu cea Mare, care este ultima.

Unii aruncă în alt loc decât cel hotărât, adică în afara bazinului jamrahului. Aruncă pietricelele de departe, iar ele nu ajung în bazin. O asemenea aruncare nu este suficientă, tocmai pentru că pietricelele nu au căzut în bazin. Cauza poate fi neștiința, graba ori nepăsarea.

Unii fac mai devreme aruncarea pentru ultimele zile, odată cu cea din prima zi at-Tashrīq, apoi călătoresc înainte de încheierea celorlalte rituri și se întorc în țara lor. Aceasta înseamnă a trata cu ușurătate faptele Hajjului și o înșelare din partea lui Șayṭān. Omul a îndurat greutăți și a cheltuit bani pentru Hajj, iar când i-au mai rămas puține fapte, Șayṭān s-a jucat cu el: a lăsat deoparte aruncarea pentru celelalte zile și petrecerea nopților at-Tashrīq la Minā și a făcut ṭawāful de rămas-bun înainte de timpul lui, care este după încheierea faptelor Hajjului. Ar fi fost mai bine să nu fi făcut deloc Hajj și să fi fost cruțat de oboseală și de risipirea banilor, căci Allah Preaînaltul spune:

„Duceți la bun sfârșit Hajjul și ʿUmrah pentru Allah!”

Unii pelerini înțeleg greșit plecarea mai devreme despre care Allah Preaînaltul spune:

„Cine se grăbește să plece după două zile nu are păcat, iar cine mai rămâne nu are păcat.”

Unii pelerini merg adesea la at-Tanʿīm și al-Jiʿrānah pentru a împlini mai multe ʿUmrah. Aceasta este contrar alegerii mai potrivite: a rămâne în Moscheea cea Sacră, a face ṭawāf în jurul Casei și a se ruga acolo este mai bine decât repetarea ʿUmrah prin ieșirea din teritoriul sacru.

Unii pelerini vizitează în Mecca locuri a căror vizitare nu este rânduită, ba chiar constituie o inovație: casa numită locul nașterii Profetului, muntele Ḥirāʾ, numit Muntele Luminii, peștera Thawr și altele asemenea. Aceste fapte și vizite sunt inovații pentru care Allah nu a pogorât nicio dovadă, iar săvârșirea lor aduce păcate și poveri.

Unii cred că vizitarea nobilei Moschei a Profetului are legătură cu Hajjul, îl întregește ori face parte dintre riturile lui. Este o greșeală limpede: vizita nu are un timp anume în cursul anului și nu este legată de Hajj. Cine a împlinit Hajj și nu a vizitat Moscheea Profetului are un Hajj deplin și valid. Este bine dacă omul o vizitează înainte ori după Hajj, deoarece aceasta îl scutește de o altă călătorie din țara sa; alegerea este mai înțeleaptă, nu înseamnă că vizita ar face parte din faptele Hajjului.

Unii cred că vizitarea Moscheii Profetului este obligatorie. Este o credință greșită, deoarece vizita este Sunnah. Celui care nu o vizitează niciodată în viață nu îi revine nimic. Cel care o vizitează cu o intenție bună dobândește o mare răsplată, iar cel care nu o vizitează nu are păcat. Obligatorii sunt urmarea, ascultarea și iubirea lui, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra sa, oriunde s-ar afla omul, și cererea binecuvântării asupra lui: aceasta ajunge la el din orice loc, după cum arată hadithul.

Unii pelerini numesc călătoria pentru vizitarea Moscheii Trimisului și rugăciunea în ea o călătorie pentru vizitarea mormântului său. Denumirea este greșită și poate fi însoțită de o credință greșită. Scopul de bază al vizitei pentru care se călătorește este Moscheea Trimisului, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra sa, pentru rugăciune. Vizitarea mormântului său — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra sa —, a mormintelor Companionilor și a martirilor intră în această vizită ca lucruri secundare, nu ca scop inițial al călătoriei. Profetul, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra sa, a oprit călătoria făcută pentru adorare într-un anumit loc, în afara celor trei moschei. Așadar, nu se călătorește special pentru a vizita mormintele profeților sau ale celor evlavioși, nici pentru rugăciune într-o altă moschee decât cele trei.

Unii vizitatori ai nobilei Moschei a Profetului cred că trebuie să împlinească acolo un număr fix de rugăciuni, de pildă patruzeci. Este o greșeală: de la Profet — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra sa — nu este statornicit un asemenea număr pentru rugăciunile vizitatorului moscheii sale. Hadithul despre patruzeci de rugăciuni nu este statornicit și nu poate fi folosit drept dovadă. Omul se roagă așadar atât cât îi este la îndemână, fără a se lega de un număr anume.

Dintre greșelile grave ale unora care vizitează mormântul Profetului — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra sa — este ridicarea glasului în invocații lângă el. Ei cred că invocația la mormântul său are o însușire aparte și este rânduită. Este o mare greșeală: nu este rânduit ca omul să facă invocații lângă morminte, chiar dacă Îl invocă numai pe Allah, deoarece aceasta este o inovație și un mijloc care duce la shirk. Înaintașii nu făceau invocații lângă mormântul Profetului — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra sa — când îl salutau, ci îl salutau și apoi plecau. Cel care vrea să Îl invoce pe Allah se îndreaptă spre qiblah și se roagă în moschee, nu lângă mormânt și nici cu fața spre el. Qiblah pentru invocație și rugăciune, qiblah musulmanilor, este nobila Kaʿbah; să ia aminte la aceasta.

O altă greșeală gravă a unor vizitatori ai Moscheii Trimisului — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra sa — este că merg la locuri sau moschei din Medina a căror vizitare nu este rânduită, ci este o inovație interzisă. Vizitează anumite terenuri, fântâni, vestigii și moschei, precum Moscheea al-Ghamāmah, Moscheea celor Două Qiblah, Cele Șapte Moschei și alte locuri despre care oamenii de rând și cei neștiutori își închipuie că vizitarea lor ar fi rânduită. Aceasta este una dintre cele mai mari greșeli: dintre moscheile Medinei, numai Moscheea Trimisului — binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra sa — și Moscheea Qubāʾ sunt vizitate în mod rânduit pentru rugăciune. Celelalte sunt asemenea celorlalte moschei de pe pământ: nu au o însușire care să le așeze deasupra lor și nu este rânduit să fie vizitate în acest fel.

Atenționări asupra greșelilor săvârșite de unii pelerini

Glosar

Bibliografie

Un îndrumar practic pentru Hajj și ʿUmrah: intrarea în iḥrām, ṭawāful, saʿy, staționarea la ʿArafah, nopțile la Muzdalifah și Minā, sacrificiul și celelalte rituri. Autorul explică rânduielile pe înțelesul pelerinului și atrage atenția asupra greșelilor săvârșite în pelerinaj și la vizitarea Moscheii Profetului.