Text integral · Pasaje · 22
Al treilea însoțitor: faptele
Al treilea prieten sunt faptele.
Acesta este prietenul care intră cu omul în mormânt și rămâne cu el acolo. Va fi cu el la înviere, în locurile de așteptare ale Zilei Învierii, pe Pod și lângă Balanță. Prin fapte sunt împărțite treptele din Paradis și din Foc.
Allah Preaînaltul spune:
مَّنْ عَمِلَ صَـٰلِحًا فَلِنَفْسِهِۦ ۖ وَمَنْ أَسَآءَ فَعَلَيْهَا
Cine săvârșește o faptă bună o face pentru sine, iar cine face rău îl face împotriva sa.
Coranul, 41:46
El mai spune:
مَن كَفَرَ فَعَلَيْهِ كُفْرُهُۥ ۖ وَمَنْ عَمِلَ صَـٰلِحًا فَلِأَنفُسِهِمْ يَمْهَدُونَ
Cel care nu crede va purta povara necredinței sale, iar cei care săvârșesc fapte bune își pregătesc lor înșiși așternutul.
Coranul, 30:44
Unul dintre înaintași a explicat: „În mormânt.”23 Adică fapta bună îi va fi omului așternut în mormânt, unde robul nu are din lucrurile acestei lumi nici pat, nici pernă, nici așternut. Fiecare își va așterne și își va pune căpătâi propriile fapte, bune sau rele.
Omul cu judecată este cel care își clădește locuința în care va rămâne multă vreme. Chiar dacă ar clădi-o lăsând în paragină casa din care va pleca în curând, nu ar fi în pierdere, ci în câștig.
Wahb ibn Munabbih a spus: „Luqmān i-a zis fiului său: «Fiule, fiecare om are două case: una pe care n-o vede și una pe care o vede. Casa pe care o vezi și în care viața ta este scurtă să nu te abată de la casa pe care n-o vezi și în care șederea ta va fi îndelungată.»”24
Unul dintre înaintași a spus: „Lucrează pentru această lume potrivit cu durata șederii tale în ea și lucrează pentru Viața de Apoi potrivit cu durata șederii tale în ea.” Altul a spus: „Fiul lui Adam are două case: una pe pământ și una în pământ. Se ocupă de cea de deasupra pământului, o împodobește și o înfrumusețează, îi pune uși spre nord și spre sud și o pregătește cum se cuvine pentru iarnă și vară; apoi o lasă în ruină pe cea din pământ!”
Dacă este întrebat: „Cât vei locui în casa aceasta pe care ai aranjat-o?”, spune: „Nu știu.” Este întrebat: „Dar în cea pe care ai lăsat-o în ruină?”, răspunde: „Acolo îmi va fi locuința.” Atunci i se spune: „Recunoști singur toate acestea și totuși ești un om cu judecată?!”
ʿUthmān ibn Abī al-ʿĀṣ — Allah să fie mulțumit de el — se afla la o înmormântare, în cimitir, împreună cu un tânăr dintre rudele sale, care era cam nepăsător. ʿUthmān i-a spus: „Privește în casa ta.” Tânărul s-a uitat în mormânt. L-a întrebat: „Ce vezi?” El a răspuns: „Văd o casă strâmtă și întunecată, fără mâncare, băutură ori soție, după ce am lăsat o casă cu mâncare, băutură și soție.” ʿUthmān a spus: „Pe Allah, aceasta este casa ta!” Tânărul a răspuns: „Ai spus adevărul. Pe Allah, dacă mă întorc, voi muta din aceea în aceasta!”
Al-Ḥasan a spus: „Un musulman a urmat cortegiul fratelui său. Când acela a fost coborât în mormânt, omul a spus: «Nu văd să te urmeze din această lume decât trei pânze! Pe Allah, eu am lăsat acasă multe lucruri. Dacă Allah îmi dă răgaz să mă întorc, le voi trimite înaintea mea!» S-a întors și, pe Allah, le-a trimis înaintea sa.” Se socotea că acesta era ʿUmar ibn ʿAbd al-ʿAzīz.
El rostea adesea aceste versuri:
Cel care se teme de urâțire și de părul răvășit când soarele îi atinge fruntea sau îl acoperă praful, și caută umbra pentru a-și păstra prospețimea, va locui într-o zi, fără voia sa, într-un mormânt, în umbra unui cimitir prăfos și întunecat, unde va rămâne multă vreme sub țărână, în apăsare. Suflete, pregătește-ți, înainte de moarte, provizii care să te ducă la țintă! Nu ai fost creat în zadar!
Fapta bună vine la credincios în mormânt în cea mai frumoasă înfățișare și îi vestește fericirea de la Allah. În cazul necredinciosului este invers.25
Faptele bune îl înconjoară pe credincios în mormânt. În Ṣaḥīḥ Ibn Ḥibbān, de la Abū Hurayrah, este relatat că Profetul ﷺ a spus: „Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul meu! El aude zgomotul încălțărilor lor când se îndepărtează de el. Dacă a fost credincios, rugăciunea se află la capul lui, zakāt-ul la dreapta, postul la stânga, iar faptele de bine, bunătatea și binefacerea față de oameni la picioare. Se vine spre el dinspre cap, iar rugăciunea spune: «Prin partea mea nu există intrare…»” A menționat la fel și celelalte fapte. Despre necredincios a spus: „Se vine din toate aceste părți și nu este găsit nimic; atunci el se ridică șezând, înspăimântat și îngrozit.”26
ʿAṭāʾ ibn Yasār a spus: „Când cel mort este pus în nișa mormântului, primul lucru care vine la el este fapta lui. Îl lovește peste coapsa stângă și spune: «Eu sunt fapta ta!» El întreabă: «Unde sunt familia mea, copiii mei, neamul meu și ceea ce mi-a dăruit Allah?» Fapta răspunde: «Ai lăsat în urmă familia, copiii, neamul și ceea ce ți-a dăruit Allah. În mormânt nu a intrat cu tine nimeni în afară de mine!» Omul spune: «De m-aș fi îngrijit de tine mai mult decât de familia mea, de copiii mei, de neamul meu și de ceea ce mi-a dăruit Allah, de vreme ce numai tu ai intrat cu mine!»”
Yazīd al-Raqāshī a spus: „Mi-a ajuns la cunoștință că, atunci când cel mort este pus în mormânt, faptele lui îl înconjoară.27 Apoi Allah le dă glas și ele spun: «Robule rămas singur în groapa sa! Prietenii apropiați și familia s-au despărțit de tine. Astăzi nu ai altă tovărășie în afară de noi.»” Apoi Yazīd a plâns și a spus: „Ferice de cel a cărui tovărășie este bună și vai celui a cărui tovărășie îi aduce nenorocire!”28
Strânge-ți drept tovarăș faptele tale, căci tovarășul omului în mormânt este ceea ce făcea. Dacă te îndeletnicești cu ceva, nu te ocupa decât de ceea ce Îl mulțumește pe Allah. După moarte, nimic nu îl va însoți pe om în mormânt, în afară de faptele sale. Omul este doar un oaspete pentru familia sa: rămâne puțin printre ai săi, apoi pleacă!
Sfârșit.
Lauda Îi aparține numai lui Allah. Allah să-i dăruiască binecuvântare și pace din belșug alesului nostru Muḥammad, familiei și companionilor săi.
Notele originale
Ca explicație a versetului: își pregătesc așternutul în mormânt. Versetul are însă un înțeles general, cuprinzând mormântul și tot ce urmează din Viața de Apoi.
Profetul ﷺ a spus: „Vârstele celor din comunitatea mea sunt între șaizeci și șaptezeci de ani; puțini sunt cei care trec de acestea.” Al-Tirmidhī, nr. 2331, și Ibn Mājah, nr. 4236. Omul poate muri însă și pe neașteptate: moartea nu deosebește tânărul de bătrân, copilul de omul în putere. Mulți înaintași, când ajungeau la patruzeci de ani, se dedicau adorării. ʿUmar ibn ʿAbd al-ʿAzīz a văzut în vis pe cineva spunându-i: „Când ajungi la patruzeci de ani, teme-te de Divinitate și păzește-te pentru moarte!” Al-Fuḍayl a întrebat un om: „Câți ani ai?” A răspuns: „Șaizeci.” I-a spus: „De șaizeci de ani mergi spre Stăpânul tău; ești pe cale să ajungi!” Vezi Laṭāʾif al-maʿārif, p. 520 și următoarele.
Așa cum se află în hadithul lung al lui al-Barāʾ ibn ʿĀzib.
Ibn Ḥibbān, nr. 3113; ʿAbd al-Razzāq, nr. 6703; al-Ḥākim în al-Mustadrak, 1/379–380, care l-a declarat autentic după condițiile lui Muslim, iar al-Dhahabī a fost de acord; al-Ṭabarānī în al-Awsaṭ, după Majmaʿ al-baḥrayn, nr. 1321, 2/440–441. Al-Haythamī a spus în Majmaʿ al-zawāʾid, 3/51–52: „L-a relatat al-Ṭabarānī în al-Awsaṭ, iar lanțul său este bun.”
Adică l-au înconjurat.
De aceea, fiecare om regretă în clipa morții. Este relatat de la Profet ﷺ: „Oricine moare regretă: dacă făcea bine, regretă că nu a făcut mai mult, iar dacă făcea rău, regretă că nu s-a oprit.” Al-Tirmidhī, nr. 2403, Cartea ascezei. Al-Suyūṭī l-a declarat autentic în al-Jāmiʿ al-ṣaghīr, însă el este transmis prin Yaḥyā ibn ʿUbayd Allāh. Ibn Rajab a spus în Ahwāl al-qubūr: „Pe acest Yaḥyā l-au declarat slab”, iar Ibn Ḥajar a spus în al-Taqrīb: „Părăsit [în transmitere].” Abū Muslim a spus: „Am venit la Abū al-Dardāʾ când își dădea sufletul. El spunea: «Nu este oare un om care să lucreze pentru o asemenea clipă, pentru o asemenea zi, pentru o asemenea oră?» Apoi a murit, Allah să-l miluiască.” O, Allah, umple-ne inimile cu teama de Tine, îndreaptă-le spre ascultarea de Tine, ușurează-ne chinurile morții și adună-ne în ceata robilor Tăi drepți! O, Allah, fă ca cele mai bune fapte ale noastre să fie cele de la sfârșit, ca încheierea faptelor noastre să fie cea mai bună și ca ziua în care Te întâlnim să fie cea mai bună dintre zilele noastre! O, Allah, fă ca mormintele, după despărțirea de această lume, să fie cele mai bune locuințe ale noastre, lărgește-ne strâmtoarea gropilor în Ziua înfățișării înaintea Ta și ferește-ne de rușinea acestei lumi și de pedeapsa Vieții de Apoi, prin mila Ta, o, Cel mai Milostiv dintre cei milostivi!