Text integral · Pasaje · 9
Primul însoțitor: familia
După moarte, din familia sa nu îi este de folos decât cel care cere iertare pentru el și se roagă pentru el; și este posibil ca acesta să nu o facă.
Uneori, un străin îi este mai folositor celui mort decât propria familie. Un om drept a spus: „Unde mai găsești pe cineva asemenea unui frate drept? Familia îți împarte moștenirea, pe când el rămâne singur cu durerea pentru tine și se roagă pentru tine, în vreme ce tu te afli sub straturile de pământ.”
Printre membrii familiei se pot afla și dușmani, după cum spune Allah Preaînaltul:7
إِنَّ مِنْ أَزْوَٰجِكُمْ وَأَوْلَـٰدِكُمْ عَدُوًّا لَّكُمْ فَٱحْذَرُوهُمْ
Printre soțiile și copiii voștri se află dușmani pentru voi. Feriți-vă, așadar, de ei!
Coranul, 64:14
Unii se preocupă mai mult de obținerea moștenirii celui mort. S-a spus în versuri:
Rudele trec pe lângă mormântul meu, ca și cum nici nu m-ar cunoaște. Moștenitorii îmi împart averea și nu se sfiesc să-mi tăgăduiască datoriile. Și-au luat părțile și își văd de viață; pe Allah, cât de repede m-au uitat!
Al-Ḥasan a spus: „Cei care prețuiesc cel mai puțin un învățat sunt vecinii săi. Iar un om se află într-o stare rea după moarte când familia îl plânge, dar nu îi achită datoria.”
El arată astfel că ei fac ceea ce îi dăunează și lasă ceea ce îi folosește. Atunci când plânsul este însoțit de bocete, tânguire ori nemulțumire față de hotărârea lui Allah, cel mort este chinuit prin acestea.8
Acesta este unul dintre cei trei prieteni: familia. Ea ajunge cu cel apropiat ei până la poarta Regelui — adică până la mormânt — apoi se întoarce de la el.
Notele originale
Ibn Kathīr explică în comentariul său că, dintre soții și copii, unii sunt dușmani ai soțului ori părintelui în sensul că îl abat de la faptele bune. De aceea Allah spune aici: „Feriți-vă de ei!” Ibn Zayd a spus: „În privința religiei voastre.” Mujāhid a explicat că aceștia îl împing pe om să rupă legăturile de rudenie ori să nu-L asculte pe Stăpânul său, iar el, din iubire pentru ei, nu se poate opri să le dea ascultare. Vezi Tafsīr al-Qurʾān al-ʿaẓīm, 4/397, Dār al-Khayr, Beirut.
Profetul ﷺ a spus: „Cel mort este chinuit din pricina plânsului familiei sale pentru el.” [1] Învățații au cercetat înțelesul acestui hadith, întrucât Profetul ﷺ a plâns la moartea fiului său Ibrāhīm și și-a numit plânsul milă [2], iar plânsul familiei nu este fapta celui mort. Allah spune: „Niciun suflet nu va purta povara altuia” (Coranul, 6:164). Unii au spus că este chinuit dacă le-a cerut alor săi să îl jelească. Alții au spus că se referă numai la necredincios. Alții au înțeles că prepoziția arabă bāʾ indică împrejurarea: el este chinuit în vreme ce ei plâng, pedeapsa fiind pentru propriile păcate, nu pentru plânsul lor. Alții au spus că se referă la cel pentru care bocetul era un obicei și o cale urmată; aceasta este poziția lui al-Bukhārī. Unii au explicat chinul ca mustrarea îngerilor pentru laudele cu care familia îl jelește. Alții l-au înțeles ca durerea celui mort la vederea a ceea ce fac ai săi; aceasta este opinia lui Ibn Jarīr, aleasă de mai mulți imami, între care Ibn Taymiyyah, și susținută de Ibn al-Qayyim în ʿUddat al-ṣābirīn. Allah știe cel mai bine. Vezi Sharḥ al-ṣudūr de al-Suyūṭī, pp. 397–400, și ʿUddat al-ṣābirīn de Ibn al-Qayyim, p. 127. [1] Al-Bukhārī, nr. 1286, 1287 și 1288, Cartea înmormântărilor; Muslim, nr. 23 în Cartea înmormântărilor. [2] Al-Bukhārī, nr. 1303, Cartea înmormântărilor; Muslim, nr. 62 și 63 în Cartea virtuților.