Deosebirea dintre sfatul sincer și defăimare

1. Teama de Allah și oprirea de la omor

**Întrebare:** Sunt o persoană care vrea să omoare un alt om, pe care îl cunosc bine. Mi-a pricinuit griji și durere ori de câte ori îmi amintesc de el, însă teama de Allah, Slavă Lui, mă oprește de la acest omor. Ce să fac?

**Răspuns:** Laudă lui Allah, care a pus în tine teama de El! Fără îndoială, uciderea oamenilor pe nedrept este unul dintre cele mai mari păcate, după asocierea de parteneri lui Allah. Allah Preaînaltul a spus:

Sufletul pe care Allah l-a făcut sfânt este sufletul credinciosului. Allah Preaînaltul a spus:

La fel este și sufletul necredinciosului cu legământ ori cu garanție de siguranță, care are un legământ sau o garanție de la un musulman; adică cel care a intrat în țările musulmanilor în temeiul unui legământ ori al unei garanții de siguranță. Acesta este dintre sufletele a căror ucidere Allah a interzis-o. El, binecuvântarea și pacea fie asupra lui, a spus:

Cel care ucide un om aflat sub legământ nu va simți mireasma Paradisului, deși mireasma sa se simte de la o depărtare de patruzeci de ani de drum.⁸

Aceasta este o amenințare aspră, fiindcă a încălcat ocrotirea dată de musulmani și a sluțit imaginea Islamului. Allah, Cel Măreț și Preaînalt, spune:

Trebuie respectate legămintele, pactele și garanțiile de siguranță:

Nu este îngăduit să fie atacați necredincioșii care au intrat în țările musulmanilor în temeiul unui legământ sau al unei garanții de siguranță. Aceasta ar însemna încălcarea ocrotirii și trădarea legământului. Trebuie să ai teamă de Allah, Slavă Lui, Preaînaltul. Dacă între tine și fratele tău este o neînțelegere, trebuie să cauți împăcarea: fie să-l ierți pentru Allah, ceea ce este mai bine, fie să ceri împăcarea dintre voi, ca disputa și pricina să se încheie, fie să ceri autorității să-ți facă dreptate față de el.

2. Vizionarea canalelor care răspândesc vrăjitoria

Care este judecata privind vizionarea canalelor în care apar oameni care practică vrăjitoria și șarlatania? Și care este judecata despre cel care spune: „Mă uit la acești oameni ca să le cunosc metoda și să mă feresc de ei”?

Nu este îngăduită vizionarea canalelor în care se practică vrăjitoria și ghicitoria și este atacat Islamul, deoarece acestea îl influențează pe cel care le privește. De asemenea, cel care le privește își arată încuviințarea față de ele: dacă le-ar dezaproba, nu s-ar uita la ele. Face excepție cel care le urmărește pentru a combate răul din ele și pentru a-l dovedi neîntemeiat.

Însă oamenii de rând, care nu au cunoaștere, femeile și copiii nu trebuie lăsați să urmărească aceste canale ale necredinței. Cel care le privește este ca și cum ar sta în adunarea celor care le realizează. Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, spune:

Și El, Slavă Lui, Preaînaltul, i-a spus Profetului Său — binecuvântarea și pacea fie asupra lui:

Omul să nu spună: „Eu sunt credincios și ei nu mă influențează.” Ești un om, supus rătăcirii și primejdiei. Nu te socoti pe tine însuți curat și nu pretinde că nu ești influențat. Răul influențează sufletele. Aceste canale pot fi urmărite numai în caz de necesitate, de către cel care are cunoaștere și este bine apărat, care vrea să afle ce conțin pentru a dezaproba răul, a încerca să-l înlăture și a-i salva pe musulmani de răul lor.

3. Căile de dobândire a cunoașterii

Ce îndrumare îi dați celui care vrea să caute cunoașterea? Care sunt etapele studierii și ale formării unei temelii solide în cunoaștere? Și ce sfat îi dați cu privire la respectarea hadithului?

Laudă lui Allah! Dobândirea cunoașterii este înlesnită:

Iar Profetul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — spune:

Celui care pornește pe o cale pentru a căuta cunoaștere, Allah îi înlesnește prin aceasta o cale către Paradis.⁹

Și El, Slavă Lui, Preaînaltul, a spus:

Căile de învățare sunt disponibile, laudă lui Allah! Poți să te înscrii în școli, institute și facultăți cu programe organizate, unde să studiezi materiile religioase: tawḥīd, jurisprudență, tâlcuirea Coranului, hadith și limba arabă. Aceste institute, facultăți și școli au programe bune pentru cel căruia Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, îi dă izbândă și au profesori competenți.

Sau poți studia în cercurile de învățătură din moschei, alături de savanții care stau în mijlocul oamenilor și îi învață. Dacă în apropierea ta nu este o moschee în care se țin lecții, mergi la o altă moschee, chiar dacă se află departe și chiar dacă este nevoie să călătorești. Savanții de odinioară făceau călătorii lungi în căutarea cunoașterii. Nu aveau nici mașini, nici avioane, ci mergeau pe jos sau călare pe animale, în pofida distanțelor mari și a înstrăinării. Cu toate acestea, aveau răbdare.

Cunoașterea nu se dobândește prin simple dorințe și nici cu ușurință. Ea cere răbdare în fața ostenelii, nădejdea răsplății lui Allah și o intenție bună.

4. Judecarea grupărilor care cheamă la religie

Unele grupări se ocupă cu răspândirea religiei și cu chemarea la ea, mai ales în țările care nu aplică Legea islamică, și acordă atenție comentariilor Sunnei. Sunt acestea grupări inovatoare? Unii savanți au spus, de asemenea, că aceste grupări sunt un fenomen sănătos în cadrul trezirii islamice.

Eu nu le judec înainte de a le vedea și a le cunoaște metoda și parcursul. Însă, în general, cel care vrea să răspândească religia și să cheme la Allah cu înțelegere limpede, cu știință și cunoaștere face un bine. Allah să-l răsplătească cu bine!

5. Condițiile jihadului

Există un stindard cunoscut al jihadului? Și care este judecata privind jihadul în vremea noastră?

Jihadul are o însemnătate mare în Islam. Unii savanți l-au socotit chiar unul dintre stâlpii Islamului, datorită importanței sale, fiindcă prin el se menține religia. Meritul lui este mare, potrivit Coranului și Sunnei, deoarece urmărește înălțarea cuvântului lui Allah și răspândirea religiei Sale. El cuprinde mult bine, însă are anumite condiții:

Prima: musulmanii să aibă puterea necesară pentru jihad. Dacă nu au această putere, iar dușmanul lor este mai puternic decât ei, amână lupta împotriva lui până când Allah le înlesnește puterea. Profetul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — și însoțitorii săi au rămas în Mecca treisprezece ani, fiind vătămați, bătuți și asupriți, însă nu au purtat jihad și nu au luptat, pentru că dușmanul era mai puternic și mai numeros decât ei. Apoi Profetul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a emigrat la Medina, iar susținătorii și însoțitorii săi s-au înmulțit. Atunci Allah a legiferat jihadul. Aceasta arată că, atunci când musulmanii sunt slabi și nu au puterea de a purta jihad, îl amână, păstrând intenția de a-l împlini când va deveni cu putință. El — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a spus:

Cel care moare fără să fi luptat și fără să fi avut în sine intenția aceasta moare având o ramură a fățărniciei.¹⁰

Așadar, să crezi că jihadul este adevărat și că, dacă ai fi avut puterea să-l împlinești, ai fi făcut-o. Vei fi răsplătit pentru intenția ta. Laudă lui Allah!

A doua condiție: jihadul trebuie să fie sub stindardul unei conduceri musulmane, sub stindardul conducătorului. El ține de atribuțiile conducătorului musulmanilor. Dacă acesta îl poruncește, cel chemat să pornească trebuie să pornească. Allah Preaînaltul a spus:

Și el — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a spus:

Iar când sunteți chemați să porniți, porniți!¹¹

Cel care cheamă la plecare este conducătorul. Jihadul trebuie, așadar, să fie sub stindardul conducătorului, atunci când acesta îl poruncește și îl organizează.

6. Vorbirea despre lipsurile conducătorilor

Discuțiile despre treburile statului și situația oamenilor sunt considerate bârfă, chiar dacă sunt pricinuite de defectele și greșelile conducătorilor?

Aceasta este bârfă, ba chiar una dintre cele mai grave forme ale ei. Vorbirea despre conducători aduce o părere rea despre cei care conduc treburile musulmanilor și le scade însemnătatea în ochii oamenilor. Poate să-i facă pe unii să-l urască pe conducător și să-i poarte dușmănie, iar unitatea se destramă. El — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a spus:

„Religia înseamnă sinceritate.” Am întrebat: „Față de cine?” El a spus: „Față de Allah, față de Cartea Sa, față de Trimisul Său, față de conducătorii musulmanilor și față de oamenii de rând dintre ei.”¹²

Ține oare de sfatul sincer față de conducători să stai în adunări și să vorbești despre ei, să-ți înregistrezi vorbele pe casete ori să vorbești de la amvon despre defectele lor și să-i denigrezi? Aceasta strică societatea și îi face pe oameni să se răzvrătească împotriva conducătorilor. Urmează rele, răsturnarea rânduielilor, lepădarea ascultării și socotirea ei ca neobligatorie. Allah Preaînaltul a spus:

Trebuie să asculți de conducător atât timp cât nu poruncește neascultarea față de Allah. Dacă îl defăimezi și vorbești împotriva lui, îi ajuți pe oameni să-i încalce porunca și să nu-l asculte, ajungând astfel să încalce porunca lui Allah Preaînaltul.

7. Însoțirea femeilor la spital în caz de necesitate

În unele țări vecine avem tulburări, lupte și teamă. Sunt printre noi femei bolnave care vor să meargă la spital, dar, de teama de a fi uciși, noi nu le putem însoți. Le trimitem cu persoane care nu le sunt maḥram. Care este judecata în această privință?

Dacă este un caz de necesitate, iar lipsa tratamentului le pune în primejdie și nu ați găsit un maḥram care să le însoțească, atunci aceasta ține de necesitate. Însă femeia nu trebuie să fie cu un singur bărbat, fără o a treia persoană. Ea trebuie să fie împreună cu un grup, astfel încât să fie înlăturată izolarea ei cu acel bărbat.

8. Căința și regretul pentru păcat

Un tânăr a căzut în capcana lui Șeitan și a săvârșit zina o singură dată. Regretă nespus de mult această faptă; ori de câte ori își amintește trecutul, suferă și se întristează. Ce sfat îi dați?

Laudă lui Allah! Dacă suferă și se întristează din pricina faptei în care a căzut, acesta este un semn al căinței sale sincere. Condițiile căinței sunt încetarea păcatului, hotărârea de a nu-l mai săvârși și regretul pentru trecut. Acesta este un semn al sincerității intenției sale: urăște păcatul și nu-și spune în sine să se întoarcă la el, câtă vreme îl regretă și se întristează.

9. Greșeala unui savant în ijtihād

Care este judecata Legii islamice privind greșeala unui savant? Este tras la răspundere pentru ea sau este acoperită de marea faptelor sale bune?

Dacă savantul greșește în ijtihād, este răsplătit, iar dacă ajunge la adevăr, are două răsplăți. Atunci când greșește fără să urmărească greșeala, ci caută adevărul și totuși greșește, savantul este răsplătit. Nu este îngăduit să fie denigrat sau ca aceasta să-i fie socotită un defect. Dimpotrivă, este ceva vrednic de laudă: căutarea adevărului și cercetarea lui de către cel care are pregătirea științifică necesară sunt de lăudat, chiar dacă omul greșește. Însă nu trebuie să stăruie în greșeală după ce aceasta îi este arătată. Când îi devine limpede adevărul, trebuie să revină la el.

10. Căința pentru întreruperea sarcinii

O femeie însărcinată și-a provocat avortul, de teama bolilor sau a morții la naștere, când fătul avea mai puțin de patru luni. Au trecut treisprezece ani de atunci. Ce obligație are?

A greșit făcând aceasta. Nu îi este îngăduit să întrerupă sarcina decât atunci când medicii stabilesc că păstrarea ei îi primejduiește viața, iar raportul este prezentat savanților, care dau o hotărâre privind întreruperea ei. Dacă a întrerupt-o fără îndeplinirea acestor condiții, a greșit și trebuie să se căiască și să nu mai repete o asemenea faptă. Nu are de împlinit o ispășire, fiindcă în făt nu fusese insuflat sufletul.

11. Cel care nu participă la rugăciunea în comun

Un om a fost sfătuit fiindcă nu împlinește rugăciunea împreună cu musulmanii, dar nu a urmat sfatul. Ce trebuie să facă vecinii săi după aceea?

Rugăciunea în comun cu musulmanii este obligatorie. El — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a spus:

„Celui care aude chemarea și pe care nicio scuză nu-l împiedică să-i răspundă…” Ei au întrebat: „Care este scuza?” El a spus: „Teama sau boala. Nu-i este primită rugăciunea pe care a împlinit-o.”¹³

Rugăciunea în comun este obligatorie; nu este îngăduit să lipsești de la ea. Părăsirea ei înseamnă părăsirea unei obligații, prin care omul săvârșește un păcat grav. El trebuie să se căiască înaintea lui Allah și să împlinească stăruitor rugăciunea în moschei, împreună cu comunitatea. Dacă îl sfătuiești, dar nu urmează sfatul, îi înștiințezi pe imam și pe muezin, ca să-l sfătuiască. Dacă tot nu ascultă, înștiințezi comisia pentru poruncirea binelui și oprirea răului, ca să ia măsurile necesare în privința lui.

12. Restituirea unei datorii față de mama decedată

Am luat de la mama mea o sumă de bani ca împrumut fără dobândă. Mama suferea de o boală cronică, boala i s-a agravat și a murit — Allah să aibă milă de ea. L-am împuternicit pe fratele meu să dea un sfert ca milostenie în numele ei, iar moștenitorii au renunțat la dreptul lor. Suma pe care o datorez trebuie s-o dau ca milostenie pentru mama mea sau să i-o înmânez fratelui meu, care a fost împuternicit în această privință?

Banii pe care îi datorezi sunt o datorie și trebuie să-i restitui celui împuternicit. Dacă moștenitorii îngăduie să-i dai ca milostenie în numele ei, nu este nicio problemă și răsplata va fi a ei.

13. Întârzierea scurtării părului după ʿumrah

Eu și soția mea am împlinit ʿumrah. După terminarea saʿy-ului, am mers la bărbier și mi-am ras capul. I-am cumpărat soției o foarfecă pentru a-și scurta părul, dar ea nu a făcut-o, fără ca eu să știu. Când am aflat, i-am cerut să-și scurteze părul. Între timp săvârșise lucruri interzise în iḥrām, precum folosirea parfumului, întreținerea relațiilor intime și altele. Ce obligație are fiecare dintre noi?

Câtă vreme și-a scurtat părul, chiar și după un timp, chiar în afara Meccăi sau în țara sa, aceasta este valabil. Scurtarea ori raderea părului nu trebuie neapărat să aibă loc în Ḥaram; este valabilă oriunde. Însă, deoarece a întreținut relații intime, trebuie să aducă o fidyah: să fie sacrificată o oaie în Mecca și carnea ei să fie împărțită săracilor din Ḥaram. În privința celorlalte lucruri interzise, precum parfumul și altele, nu are păcat și nu datorează o fidyah, având în vedere că nu cunoștea situația.

14. Căsătoria fără acordul tutorelui

M-am căsătorit cu o văduvă trecută de cincizeci de ani, pentru a o ajuta să facă față vieții. M-am căsătorit cu ea fără știrea unicului ei fiu, care are douăzeci și cinci de ani. L-am înștiințat după căsătorie. Este valabilă această căsătorie sau trebuie încheiat din nou contractul de căsătorie, cu acordul fiului ei?

Pentru încheierea căsătoriei este necesar tutorele femeii, adică cea mai apropiată dintre rudele ei agnatice. Fiul ei este cel mai apropiat în această privință. Primul contract nu este valabil, deoarece a fost încheiat fără tutore. El trebuie încheiat din nou în fața celui autorizat sau la tribunal și astfel problema se rezolvă, cu voia lui Allah.

15. Faptele reprobabile de la nunți și împrumuturile cu dobândă

Sunt multe întrebări despre faptele reprobabile de la petreceri și nunți, precum amestecul dintre bărbați și femei, dezgolirea, fotografierea și dansul. Sunt, de asemenea, multe întrebări despre împrumuturile cu dobândă și despre faptul că mulți oameni cad în ribā.

În privința faptelor reprobabile din sălile de nunți, nu încape îndoială că sunt foarte primejdioase. Proprietarii sălilor în care se săvârșesc asemenea fapte trebuie să aibă teamă de Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, și să pună drept condiție la închiriere să nu se facă nimic reprobabil acolo, ci să se limiteze la ceea ce Allah a îngăduit. Când oamenii se adună în aceste săli, trebuie sfătuiți. Cel care participă și are cunoaștere și înțelegere, fiind conștient de aceste fapte, trebuie să le dezaprobe și să-i sfătuiască pe cei prezenți, bărbați și femei. Poate că Allah îi va călăuzi să renunțe la ele.

În al doilea rând, tutorii femeilor nu trebuie să le îngăduie să meargă la astfel de petreceri dacă acolo sunt fapte reprobabile. Bărbatul răspunde de femeie, fie că este soția, fiica, sora sau o altă rudă maḥram a sa. El este răspunzător de ea și are grijă de ea:

Fiecare dintre voi este păstor și fiecare este răspunzător de turma sa.¹⁴

Cât despre ribā, aceasta este unul dintre păcatele mari. Allah a interzis ribā, Trimisul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — a interzis-o, iar savanții sunt unanimi că este interzisă. Cel care o socotește îngăduită este necredincios. Cel care ia ribā, fără să o socotească îngăduită, este neascultător și săvârșește unul dintre păcatele mari. Trebuie să se căiască înaintea lui Allah; iar celui care se căiește, Allah îi primește căința.

16. Purificarea și rugăciunea unei paciente care nu poate folosi apa

O femeie spitalizată are un cateter. A fost internată în timpul menstruației, după un accident în care și-a fracturat bazinul și craniul. Cum se purifică după încetarea menstruației, dacă nu poate folosi apa? Nici rugăciunea nu o poate împlini: patul ei este îndreptat în altă direcție decât qibla și nu îl poate repoziționa, fiindcă picioarele îi sunt suspendate.

După încetarea menstruației, dacă nu poate folosi apa, face tayammum cu pământ, care ține locul apei. Allah Preaînaltul a spus:

El a făcut astfel boala care împiedică folosirea apei o scuză pentru tayammum, la fel ca în călătorie. Să facă, așadar, tayammum — laudă lui Allah! — și astfel i se înlătură starea de impuritate rituală. Apoi să se roage potrivit putinței sale. Allah Preaînaltul a spus:

Să nu părăsească rugăciunea, chiar dacă nu este îndreptată spre qibla ori hainele ei ar trebui spălate. Să nu părăsească rugăciunea, ci s-o împlinească potrivit putinței sale.

17. Zakātul unei remunerații primite anual

Tatăl meu are o remunerație anuală, pe care o primește abia după un an. Se datorează zakāt pentru ea?

Da, dacă o încasează, trece un an de la aceasta și suma atinge niṣābul, plătește zakāt pentru ea. Însă, cât timp nu a primit-o și nu știe dacă o va primi sau nu, nu datorează zakāt pentru ea până când nu o încasează.

18. Telefonul cu muzică și imagini în moschee

Care este judecata privind intrarea în moschee cu un telefon care are tonuri de apel, imagini și muzică?

Acestea nu sunt îngăduite nici în moschee, nici în altă parte, însă în moschee interdicția este mai gravă. Moscheea trebuie respectată: este un loc de adorare, de pomenire a lui Allah, Slavă Lui, Preaînaltul, de rugăciune și de recitare a Coranului. În ea se adună îngerii și musulmanii. Prin urmare, asemenea fapte reprobabile nu sunt îngăduite în ea: nici tonurile de apel, nici muzica, nici imaginile.

19. Scurtarea și reunirea rugăciunilor în călătorie

Această întrebare despre scurtarea și reunirea rugăciunilor se repetă adesea. Unii spun: „Am plecat cu o bursă în străinătate pentru un an.” Alții spun: „Am călătorit în afara Regatului pentru o săptămână.” Iar alții: „Facem deplasări prin unele zone ale regiunii Najrān. Ne este îngăduit să scurtăm și să reunim rugăciunile?”

Dacă deplasarea este de optzeci de kilometri sau mai mult, adică distanța parcursă în două zile cu o cămilă de călătorie, aceasta este o distanță care permite scurtarea rugăciunii. Pe drum, atât la dus, cât și la întors, omul scurtează și reunește rugăciunile. Dacă însă se stabilește temporar într-un loc, în țară sau în străinătate, iar șederea lui depășește patru zile, trebuie să împlinească rugăciunile întregi și să postească în Ramadan, deoarece a devenit rezident și statutul călătoriei a încetat pentru el. Dacă șederea sa este de cel mult patru zile ori nu știe când se va încheia, rămâne călător: poate să nu postească în Ramadan și poate să scurteze și să reunească rugăciunile, dacă are nevoie să le reunească.

20. Intervalul dintre două rugăciuni reunite

Cine reunește două rugăciuni trebuie să le împlinească una după alta, fără întrerupere, sau poate lăsa un interval între ele?

Când cele două rugăciuni sunt reunite la timpul celei dintâi, ele trebuie împlinite una după alta. Între ele nu se lasă decât timpul necesar unei iqāmah și unei abluțiuni scurte. Dacă sunt reunite la timpul celei de-a doua, continuitatea nu este o condiție. Nu este nicio problemă dacă amână puțin a doua rugăciune sau lasă între ele un interval scurt.

21. Când este prinsă rugăciunea în comun

Un om a venit la moschee și l-a găsit pe imam la sfârșitul rugăciunii, fără să prindă nicio rakʿa. Îi spunem că a dobândit meritul rugăciunii în comun? Ce este acest merit și diferă de meritul rugăciunii?

Părerea corectă este că rugăciunea în comun se consideră prinsă numai dacă omul prinde o rakʿa. Dacă a prins o rakʿa a rugăciunii, a prins rugăciunea în comun. Dacă însă vine după ultima plecăciune, nu se consideră că a prins-o, ci intră împreună cu ei doar pentru a-l urma pe imam.

22. Rugăciunea de istikhārah

Când se rostește ruga de istikhārah și care este forma ei corectă?

Așa cum a venit în hadith:

Când vrea să facă un lucru, împlinește două rakʿa care nu fac parte din rugăciunea obligatorie.

Apoi spune ceea ce s-a relatat de la Trimis — binecuvântarea și pacea fie asupra lui:

O, Allah! Îți cer să alegi pentru mine prin știința Ta și Îți cer putere prin puterea Ta. Îți cer din harul Tău măreț, căci Tu ai putere, iar eu nu am, Tu știi, iar eu nu știu, și Tu ești Cunoscătorul celor nevăzute. O, Allah! Dacă știi că acest lucru este bun pentru mine, pentru religia mea, pentru traiul meu și pentru urmarea lucrurilor mele — sau a spus: pentru treburile mele de acum și de mai târziu —, atunci rânduiește-l pentru mine. Iar dacă știi că acest lucru este rău pentru mine, pentru religia mea, pentru traiul meu și pentru urmarea lucrurilor mele — sau a spus: pentru treburile mele de acum și de mai târziu —, îndepărtează-l de mine și îndepărtează-mă de el. Rânduiește-mi binele oriunde s-ar afla și apoi fă-mă mulțumit de el. Și își numește nevoia.¹⁵

23. Înștiințarea despre rugăciunea funerară

Într-un sat cu o suprafață de șase kilometri pătrați, când moare cineva, muezinul moscheii principale anunță că cutare a murit și că rugăciunea pentru el va avea loc după rugăciunea de amiază. Dacă muezinul nu face anunțul, locuitorii nu află. Care este judecata acestei fapte?

Nu este nicio problemă dacă îi înștiințează că a murit cutare și că rugăciunea pentru el va avea loc la o anumită moschee, dacă scrie un anunț și îl pune la ușile moscheilor, dacă îi înștiințează pe imamii moscheilor să le spună celor care se roagă acolo că rugăciunea pentru cutare va fi la o anumită moschee sau dacă trimite mesaje pe telefon.

Profetul — binecuvântarea și pacea fie asupra lui — i-a înștiințat pe însoțitorii săi despre moartea lui An-Najāshī, pentru ca ei să împlinească pentru el rugăciunea funerară în absență.¹⁶

24. Cardurile de credit cu rambursare majorată

Care este judecata privind cardurile de credit?

Forma lor este următoarea: cumperi din magazine, iar banca plătește prețul în numele tău, apoi îl recuperează de la tine cu un adaos. Acesta este un împrumut cu dobândă, deoarece ți-au împrumutat prețul cumpărăturilor și îl recuperează de la tine cu un adaos. Aceasta este ribā.

25. Zakātul averilor orfanilor

Am în grijă bani ai unor orfani. Se datorează zakāt pentru ei? Dacă răspunsul este da, banii vor fi consumați de zakāt până când orfanii vor ajunge la maturitate, fiindcă perioada este lungă.

Da, zakātul este obligatoriu pentru averile orfanilor dacă partea fiecăruia atinge niṣābul. Zakātul este un drept asupra averii. Allah Preaînaltul a spus:

Prin urmare, este obligatoriu pentru avere, fără a se ține seama dacă stăpânul ei a ajuns sau nu la maturitate. Dacă spui că aceasta micșorează averea, atunci pune banii la lucru prin negoț îngăduit, ca să compensezi micșorarea. S-a relatat:

Faceți comerț cu averile orfanilor, ca să nu le consume zakātul.¹⁷