Text integral · Pasaje · 64
Noțiuni introductive
1. Definiția științei cotelor succesorale.
2. Folosul ei.
3. Statutul învățării ei.
1. Farāʾiḍ este pluralul cuvântului farīḍah, cu sensul de lucru impus.
În limbă, înseamnă un lucru obligatoriu și hotărât.
În sensul tehnic folosit aici, este cunoașterea împărțirii moștenirilor, atât sub aspectul regulilor juridice, cât și al calculului.1
2. Folosul ei: a-i înmâna fiecărui moștenitor partea care i se cuvine.
3. Statutul ei: este o obligație colectivă. Dacă o îndeplinesc suficienți oameni, obligația încetează pentru ceilalți.
Drepturile asupra averii succesorale și ordinea satisfacerii lor
Drepturile asupra averii succesorale sunt cinci, în următoarea ordine:
1. Cheltuielile pregătirii defunctului pentru înmormântare: apa pentru spălare, giulgiul, substanțele aromate, plata celui care îl spală și a celui care îi sapă mormântul.
2. Drepturile legate de bunurile propriu-zise ale averii succesorale, precum datoriile garantate prin gaj.
3. Obligațiile personale ale defunctului, precum datoriile negarantate prin gaj, fie că sunt datorate lui Allah Preaînaltul, precum zakāt, fie oamenilor, precum un împrumut.
4. Legatul testamentar permis, adică acela de cel mult o treime, făcut în favoarea cuiva care nu este moștenitor.
5. Moștenirea. În cadrul ei are întâietate moștenirea prin cotă fixă, apoi cea reziduală, apoi cea întemeiată pe rudenia din categoria dhawū al-arḥām.
Un exemplu lămuritor: cineva moare, iar obligațiile și drepturile asupra averii sale sunt următoarele:
100 de riali pentru pregătirea sa de înmormântare.
100 de riali datorie garantată prin gaj.
100 de riali datorie fără gaj.
100 de riali legat testamentar permis.
Moștenitori: un soț și o soră bună.
Dacă a lăsat numai 100 de riali, aceștia sunt cheltuiți pentru pregătirea sa de înmormântare, iar celelalte drepturi rămân nesatisfăcute.
Dacă a lăsat numai 200 de riali, sunt cheltuiți pentru pregătirea sa și datoria garantată, iar celelalte rămân nesatisfăcute.
Dacă a lăsat numai 300 de riali, sunt cheltuiți pentru pregătirea sa, datoria garantată și datoria negarantată, iar celelalte rămân nesatisfăcute.
Dacă a lăsat 600 de riali, 300 sunt cheltuiți pentru cele de mai sus, 100 de riali pentru legatul testamentar, 100 de riali îi revin soțului și 100 de riali surorii bune.
Motivul pentru care legatul testamentar are aici întâietate față de moștenire este că partea fixă a fiecăruia dintre soț și sora bună este jumătate. Jumătatea le-a fost însă stabilită numai din ceea ce rămâne după legat. Dacă legatul nu ar avea întâietate față de ei, pentru acesta ar reveni 75 de riali, iar fiecăruia dintre soț și soră, 112 riali și jumătate.
Temeiurile moștenirii
Temeiurile moștenirii sunt trei: căsătoria, rudenia de sânge și patronajul prin eliberare.
a. Căsătoria înseamnă contractul matrimonial valabil. În temeiul lui, soțul o moștenește pe soție, iar soția pe soț, prin simpla încheiere a contractului, chiar dacă nu au ajuns să trăiască împreună.
b. Rudenia de sânge este legătura dintre două persoane prin naștere, apropiată sau îndepărtată.
c. Patronajul prin eliberare (walāʾ) este dreptul de moștenire reziduală care îi revine celui care a eliberat un sclav și moștenitorilor săi reziduari prin sine, ca urmare a eliberării.
Categoriile rudelor după linia de rudenie
După linia de rudenie, rudele se împart în trei categorii: ascendenți, descendenți și colaterali.
a. Ascendenții sunt cei din care se trage defunctul, precum tații și mamele. Toți moștenesc prin cotă fixă sau ca moștenitori reziduari, cu excepția a două categorii:
1. Orice bărbat între care și defunct se află o femeie, precum tatăl mamei.
2. Orice femeie înrudită printr-un bărbat între care și defunct se află o femeie, precum mama tatălui mamei.
Aceste două categorii fac parte din dhawū al-arḥām.
b. Descendenții sunt cei care se trag din defunct, precum copiii. Toți moștenesc prin cotă fixă sau ca reziduari, cu excepția celor înrudiți printr-o femeie, precum fiul fiicei și fiica fiicei, care fac parte din dhawū al-arḥām.
c. Colateralii sunt cei care se trag din ascendenții defunctului, precum frații și unchii paterni. Toți moștenesc prin cotă fixă sau ca reziduari, cu excepția a două categorii:
1. Orice bărbat înrudit printr-o femeie, în afara fraților uterini, precum fiul surorii, fiul fratelui uterin, fratele uterin al tatălui și unchiul matern.
2. Toate femeile, în afara surorilor, precum fiica fratelui, mătușa paternă, fiica unchiului patern și mătușa maternă.
Aceste două categorii fac parte din dhawū al-arḥām.
Condițiile moștenirii
Condițiile moștenirii sunt trei:
a. Moartea celui care lasă moștenirea să fie certă sau el să fie socotit juridic printre morți.
b. Să fie cert că moștenitorul a fost în viață după el sau să fie socotit juridic printre cei vii.
Un exemplu de socotire juridică printre cei vii este fătul, dacă existența lui în momentul morții celui pe care îl moștenește este certă4, chiar dacă încă nu i-a fost insuflat sufletul.
La fel, persoana dispărută, în perioada de așteptare, dacă nu avem certitudinea că a murit înaintea celui pe care îl moștenește.
Pe baza acestor două condiții, două persoane care se puteau moșteni reciproc și au murit fără să se știe cine a murit primul nu se moștenesc între ele. De exemplu, dacă mor sub o clădire prăbușită, înecate, într-un incendiu, într-un accident rutier sau într-o împrejurare asemănătoare, nu avem certitudinea că persoana moștenită a murit înaintea moștenitorului și că acesta din urmă a trăit după ea.
c. Să fie cunoscut temeiul care dă dreptul la moștenire: căsătorie, rudenie sau patronaj prin eliberare. Să știm, de pildă, că această persoană îl moștenește pe defunct fiindcă este soțul său sau are o altă asemenea legătură.
Impedimentele moștenirii
Impedimentele moștenirii sunt trei: deosebirea de religie, sclavia și uciderea.
Dacă unul dintre ele se regăsește la o persoană, aceasta este socotită ca inexistentă în privința moștenirii: nu moștenește și nu influențează drepturile celorlalți moștenitori.
a. Deosebirea de religie înseamnă că unul urmează o religie, iar celălalt o alta. Ea împiedică moștenirea în ambele sensuri: necredinciosul nu-l moștenește pe musulman, musulmanul nu-l moștenește pe necredincios, evreul nu-l moștenește pe creștin, creștinul nu-l moștenește pe evreu și așa mai departe.
b. Sclavia este o stare prin care persoana se află în proprietatea altcuiva. Ea împiedică moștenirea în ambele sensuri: sclavul nu moștenește și nici nu este moștenit.
c. Uciderea este luarea vieții. Cea care împiedică moștenirea este uciderea fără drept, intenționată sau neintenționată5, săvârșită direct sau prin cauzarea morții.
Ea împiedică moștenirea într-un singur sens: din partea ucigașului. Ucigașul nu-l moștenește pe cel ucis, însă cel ucis îl poate moșteni pe ucigaș. De exemplu, unul dintre doi frați buni îi provoacă celuilalt o rană mortală, apoi cel care l-a rănit moare înaintea lui; în acest caz, cel rănit îl moștenește.
Uciderea cu drept nu împiedică însă moștenirea. De exemplu, dacă cineva îl ucide pe cel pe care îl moștenește ca aplicare a talionului, îl moștenește.
Categoriile moștenitorilor după felul moștenirii
După felul moștenirii, moștenitorii se împart în trei categorii: cei care moștenesc prin cotă fixă, cei care moștenesc ca reziduari și cei care moștenesc în calitate de dhawū al-arḥām.
a. Moștenitorii prin cotă fixă sunt cei a căror moștenire este stabilită printr-o fracție, precum jumătate, un sfert, o optime, două treimi, o treime sau o șesime.
b. Moștenitorii reziduari sunt cei care moștenesc fără o cotă prestabilită.
c. Moștenitorii din categoria dhawū al-arḥām sunt rudele care sunt puse în locul unor moștenitori prin cotă fixă sau al unor reziduari, fără să aibă ele însele una dintre aceste două calități.
Notele originale
Scopul științei cotelor succesorale este înțelegerea regulilor ei juridice. Calculul este numai un mijloc folosit atunci când este nevoie de el.
Este cel despre care nu mai există vești și nu se știe dacă este în viață sau a murit.
Perioada de așteptare este stabilită după aprecierea judecătorului și diferă potrivit împrejurărilor persoanei dispărute.
Aceasta este certă dacă se naște viu, cu o viață stabilă, la mai puțin de șase luni de la moartea celui pe care îl moștenește, în orice situație; sau la mai mult de atât, dacă mama nu a avut raporturi sexuale după moartea acestuia.
Unii învățați consideră că uciderea din greșeală nu-l împiedică pe ucigaș să moștenească. El plătește prețul sângelui, dacă nu este iertat de la această plată, și își moștenește partea din celelalte bunuri. Aceasta este opinia lui Mālik, aleasă și de Ibn al-Qayyim.