تلخيص فقه الفرائض

Laudă lui Allah! Îl lăudăm, Îi cerem ajutorul și iertarea și ne întoarcem la El cu pocăință. Căutăm adăpost la Allah de răul din noi și de faptele noastre rele. Pe cel călăuzit de Allah nimeni nu-l poate rătăci, iar pe cel pe care El îl lasă să rătăcească nimeni nu-l poate călăuzi. Mărturisesc că nu există altă divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, fără asociat, și mărturisesc că Muḥammad este robul și Trimisul Său. Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace deplină lui, familiei sale, companionilor săi și celor care îi urmează cu bunătate. Apoi:

Acesta este un scurt tratat despre știința cotelor succesorale, potrivit noii programe stabilite pentru primul an de învățământ secundar. Am urmărit să folosesc o exprimare ușoară și să lămuresc prin exemple. L-am numit „Compendiu de drept succesoral islamic”. Îi cer lui Allah Preaînaltul să facă lucrarea mea sinceră pentru El și folositoare robilor Săi. El este Darnic și Generos.

Prefață

Definiția științei cotelor succesorale.

Farāʾiḍ este pluralul cuvântului farīḍah, cu sensul de lucru impus.

În limbă, înseamnă un lucru obligatoriu și hotărât.

În sensul tehnic folosit aici, este cunoașterea împărțirii moștenirilor, atât sub aspectul regulilor juridice, cât și al calculului.

Folosul ei: a-i înmâna fiecărui moștenitor partea care i se cuvine.

Statutul ei: este o obligație colectivă. Dacă o îndeplinesc suficienți oameni, obligația încetează pentru ceilalți.

Drepturile asupra averii succesorale și ordinea satisfacerii lor

Drepturile asupra averii succesorale sunt cinci, în următoarea ordine:

Cheltuielile pregătirii defunctului pentru înmormântare: apa pentru spălare, giulgiul, substanțele aromate, plata celui care îl spală și a celui care îi sapă mormântul.

Drepturile legate de bunurile propriu-zise ale averii succesorale, precum datoriile garantate prin gaj.

Obligațiile personale ale defunctului, precum datoriile negarantate prin gaj, fie că sunt datorate lui Allah Preaînaltul, precum zakāt, fie oamenilor, precum un împrumut.

Legatul testamentar permis, adică acela de cel mult o treime, făcut în favoarea cuiva care nu este moștenitor.

Moștenirea. În cadrul ei are întâietate moștenirea prin cotă fixă, apoi cea reziduală, apoi cea întemeiată pe rudenia din categoria dhawū al-arḥām.

Un exemplu lămuritor: cineva moare, iar obligațiile și drepturile asupra averii sale sunt următoarele:

100 de riali pentru pregătirea sa de înmormântare.

100 de riali datorie garantată prin gaj.

Dacă a lăsat numai 100 de riali, aceștia sunt cheltuiți pentru pregătirea sa de înmormântare, iar celelalte drepturi rămân nesatisfăcute.

Dacă a lăsat numai 200 de riali, sunt cheltuiți pentru pregătirea sa și datoria garantată, iar celelalte rămân nesatisfăcute.

Dacă a lăsat numai 300 de riali, sunt cheltuiți pentru pregătirea sa, datoria garantată și datoria negarantată, iar celelalte rămân nesatisfăcute.

Dacă a lăsat 600 de riali, 300 sunt cheltuiți pentru cele de mai sus, 100 de riali pentru legatul testamentar, 100 de riali îi revin soțului și 100 de riali surorii bune.

Motivul pentru care legatul testamentar are aici întâietate față de moștenire este că partea fixă a fiecăruia dintre soț și sora bună este jumătate. Jumătatea le-a fost însă stabilită numai din ceea ce rămâne după legat. Dacă legatul nu ar avea întâietate față de ei, pentru acesta ar reveni 75 de riali, iar fiecăruia dintre soț și soră, 112 riali și jumătate.

Temeiurile moștenirii sunt trei: căsătoria, rudenia de sânge și patronajul prin eliberare.

Căsătoria înseamnă contractul matrimonial valabil. În temeiul lui, soțul o moștenește pe soție, iar soția pe soț, prin simpla încheiere a contractului, chiar dacă nu au ajuns să trăiască împreună.

Rudenia de sânge este legătura dintre două persoane prin naștere, apropiată sau îndepărtată.

Patronajul prin eliberare (walāʾ) este dreptul de moștenire reziduală care îi revine celui care a eliberat un sclav și moștenitorilor săi reziduari prin sine, ca urmare a eliberării.

Categoriile rudelor după linia de rudenie

După linia de rudenie, rudele se împart în trei categorii: ascendenți, descendenți și colaterali.

Ascendenții sunt cei din care se trage defunctul, precum tații și mamele. Toți moștenesc prin cotă fixă sau ca moștenitori reziduari, cu excepția a două categorii:

Orice bărbat între care și defunct se află o femeie, precum tatăl mamei.

Orice femeie înrudită printr-un bărbat între care și defunct se află o femeie, precum mama tatălui mamei.

Aceste două categorii fac parte din dhawū al-arḥām.

Descendenții sunt cei care se trag din defunct, precum copiii. Toți moștenesc prin cotă fixă sau ca reziduari, cu excepția celor înrudiți printr-o femeie, precum fiul fiicei și fiica fiicei, care fac parte din dhawū al-arḥām.

Colateralii sunt cei care se trag din ascendenții defunctului, precum frații și unchii paterni. Toți moștenesc prin cotă fixă sau ca reziduari, cu excepția a două categorii:

Orice bărbat înrudit printr-o femeie, în afara fraților uterini, precum fiul surorii, fiul fratelui uterin, fratele uterin al tatălui și unchiul matern.

Toate femeile, în afara surorilor, precum fiica fratelui, mătușa paternă, fiica unchiului patern și mătușa maternă.

Moartea celui care lasă moștenirea să fie certă sau el să fie socotit juridic printre morți.

Un exemplu de socotire juridică printre morți este persoana dispărută

, după trecerea perioadei de așteptare stabilite pentru ea

Să fie cert că moștenitorul a fost în viață după el sau să fie socotit juridic printre cei vii.

Un exemplu de socotire juridică printre cei vii este fătul, dacă existența lui în momentul morții celui pe care îl moștenește este certă

, chiar dacă încă nu i-a fost insuflat sufletul.

La fel, persoana dispărută, în perioada de așteptare, dacă nu avem certitudinea că a murit înaintea celui pe care îl moștenește.

Pe baza acestor două condiții, două persoane care se puteau moșteni reciproc și au murit fără să se știe cine a murit primul nu se moștenesc între ele. De exemplu, dacă mor sub o clădire prăbușită, înecate, într-un incendiu, într-un accident rutier sau într-o împrejurare asemănătoare, nu avem certitudinea că persoana moștenită a murit înaintea moștenitorului și că acesta din urmă a trăit după ea.

Să fie cunoscut temeiul care dă dreptul la moștenire: căsătorie, rudenie sau patronaj prin eliberare. Să știm, de pildă, că această persoană îl moștenește pe defunct fiindcă este soțul său sau are o altă asemenea legătură.

Impedimentele moștenirii sunt trei: deosebirea de religie, sclavia și uciderea.

Dacă unul dintre ele se regăsește la o persoană, aceasta este socotită ca inexistentă în privința moștenirii: nu moștenește și nu influențează drepturile celorlalți moștenitori.

Deosebirea de religie înseamnă că unul urmează o religie, iar celălalt o alta. Ea împiedică moștenirea în ambele sensuri: necredinciosul nu-l moștenește pe musulman, musulmanul nu-l moștenește pe necredincios, evreul nu-l moștenește pe creștin, creștinul nu-l moștenește pe evreu și așa mai departe.

Sclavia este o stare prin care persoana se află în proprietatea altcuiva. Ea împiedică moștenirea în ambele sensuri: sclavul nu moștenește și nici nu este moștenit.

Uciderea este luarea vieții. Cea care împiedică moștenirea este uciderea fără drept, intenționată sau neintenționată

, săvârșită direct sau prin cauzarea morții.

Ea împiedică moștenirea într-un singur sens: din partea ucigașului. Ucigașul nu-l moștenește pe cel ucis, însă cel ucis îl poate moșteni pe ucigaș. De exemplu, unul dintre doi frați buni îi provoacă celuilalt o rană mortală, apoi cel care l-a rănit moare înaintea lui; în acest caz, cel rănit îl moștenește.

Uciderea cu drept nu împiedică însă moștenirea. De exemplu, dacă cineva îl ucide pe cel pe care îl moștenește ca aplicare a talionului, îl moștenește.

Categoriile moștenitorilor după felul moștenirii

După felul moștenirii, moștenitorii se împart în trei categorii: cei care moștenesc prin cotă fixă, cei care moștenesc ca reziduari și cei care moștenesc în calitate de dhawū al-arḥām.

Moștenitorii prin cotă fixă sunt cei a căror moștenire este stabilită printr-o fracție, precum jumătate, un sfert, o optime, două treimi, o treime sau o șesime.

Moștenitorii reziduari sunt cei care moștenesc fără o cotă prestabilită.

Moștenitorii din categoria dhawū al-arḥām sunt rudele care sunt puse în locul unor moștenitori prin cotă fixă sau al unor reziduari, fără să aibă ele însele una dintre aceste două calități.

Noțiuni introductive

Categoriile moștenitorilor prin cotă fixă sunt zece: soțul, soția, mama, tatăl, bunica, bunicul, fiicele, fiicele fiului, surorile care nu sunt uterine și frații ori surorile uterine.

Partea soțului este jumătate sau un sfert.

El moștenește jumătate cu condiția ca soția să nu aibă un descendent cu drept de moștenire

Moștenește un sfert cu condiția ca soția să aibă un descendent cu drept de moștenire.

Exemplu în care moștenește jumătate: o femeie moare, lăsând un soț și un tată. Soțului îi revine jumătate, iar tatălui restul.

Exemplu în care moștenește un sfert: o femeie moare, lăsând un soț și un fiu. Soțului îi revine un sfert, iar fiului restul.

Partea soției este un sfert sau o optime.

Ea moștenește un sfert cu condiția ca soțul să nu aibă un descendent cu drept de moștenire.

Moștenește o optime cu condiția ca soțul să aibă un descendent cu drept de moștenire.

Exemplu în care moștenește un sfert: cineva moare, lăsând o soție și un tată. Soției îi revine un sfert, iar tatălui restul.

Exemplu în care moștenește o optime: cineva moare, lăsând o soție și un fiu. Soției îi revine o optime, iar fiului restul.

Două sau mai multe soții sunt asemenea unei singure soții: cota nu crește odată cu numărul lor.

Partea mamei este o treime, o șesime sau o treime din rest.

Ea moștenește o treime cu condiția ca defunctul să nu aibă un descendent cu drept de moștenire, nici doi sau mai mulți frați ori surori și ca situația să nu fie unul dintre cele două cazuri numite al-ʿUmariyyatān.

Moștenește o șesime dacă defunctul are un descendent cu drept de moștenire sau doi ori mai mulți frați ori surori

. Moștenește o treime din rest în cele două cazuri numite al-ʿUmariyyatān

Moștenirea se împarte în șase părți: soțului îi revine jumătate, adică trei; mamei, o treime din rest, adică una; iar tatălui, restul.

Moștenirea se împarte în patru părți: soției îi revine un sfert, adică una; mamei, o treime din rest, adică una; iar tatălui, restul.

Exemplu în care moștenește o treime: cineva moare, lăsând o mamă și un tată. Mamei îi revine o treime, iar tatălui restul.

Exemplu în care moștenește o șesime: cineva moare, lăsând o mamă și un fiu. Mamei îi revine o șesime, iar fiului restul.

Alt exemplu: cineva moare, lăsând o mamă și doi frați buni. Mamei îi revine o șesime, iar celor doi frați, restul.

Tatăl moștenește numai prin cotă fixă — o șesime —, numai ca reziduar sau atât prin cotă fixă, cât și ca reziduar.

Moștenește numai prin cotă fixă cu condiția ca defunctul să aibă un descendent de sex masculin cu drept de moștenire.

Moștenește numai ca reziduar cu condiția ca defunctul să nu aibă descendenți cu drept de moștenire.

Moștenește atât prin cotă fixă, cât și ca reziduar cu condiția ca defunctul să aibă o descendentă cu drept de moștenire, fără un descendent de sex masculin alături de ea.

Exemplu în care moștenește numai prin cotă fixă: cineva moare, lăsând un tată și un fiu. Tatălui îi revine o șesime, iar fiului restul.

Exemplu în care moștenește numai ca reziduar: cineva moare, lăsând o soție și un tată. Soției îi revine un sfert, iar tatălui restul.

Exemplu în care moștenește atât prin cotă fixă, cât și ca reziduar: cineva moare, lăsând o fiică și un tată. Fiicei îi revine jumătate, iar tatălui, o șesime prin cotă fixă și restul ca reziduar.

Prin bunică se înțelege aici aceea care nu se înrudește printr-un bărbat între care și defunct se află o femeie. Astfel, nu intră aici, de pildă, mama tatălui mamei.

Nicio bunică nu moștenește în prezența mamei și nici în prezența unei bunici mai apropiate. De exemplu, mama mamei mamei nu moștenește în prezența mamei tatălui.

Partea unei singure bunici este o șesime. Dacă sunt mai multe, șesimea se împarte în mod egal între ele; cota nu crește odată cu numărul lor.

Exemplu cu o singură bunică: cineva moare, lăsând o bunică — mama tatălui — și un fiu. Bunicii îi revine o șesime, iar fiului restul.

Exemplu cu mai multe bunici: cineva moare, lăsând trei bunici — mama mamei mamei, mama mamei tatălui și mama tatălui tatălui — și un tată. Bunicilor le revine o șesime, împărțită în mod egal, iar tatălui restul.

Prin bunic se înțelege aici acela între care și defunct nu se află o femeie. Nu intră aici, de pildă, tatăl mamei.

Niciun bunic nu moștenește în prezența tatălui și nici în prezența unui bunic mai apropiat. De exemplu, tatăl tatălui tatălui nu moștenește în prezența tatălui tatălui.

Bunicul moștenește numai prin cotă fixă — o șesime —, numai ca reziduar sau atât prin cotă fixă, cât și ca reziduar.

Exemplu în care moștenește numai prin cotă fixă: cineva moare, lăsând un bunic și un fiu. Bunicului îi revine o șesime, iar fiului restul.

Exemplu în care moștenește numai ca reziduar: cineva moare, lăsând o mamă și un bunic. Mamei îi revine o treime, iar bunicului restul.

Exemplu în care moștenește atât prin cotă fixă, cât și ca reziduar: cineva moare, lăsând o fiică și un bunic. Fiicei îi revine jumătate, iar bunicului, o șesime prin cotă fixă și restul ca reziduar.

Fiicele moștenesc fie numai ca reziduare, fie numai prin cotă fixă.

Moștenesc ca reziduare cu condiția ca defunctul să aibă un fiu, băiatului revenindu-i cât partea a două fete.

Moștenesc prin cotă fixă cu condiția ca defunctul să nu aibă un fiu: uneia îi revine jumătate, iar pentru două sau mai multe, două treimi.

Exemplu în care moștenesc ca reziduare: cineva moare, lăsând un fiu și o fiică. Lor le revine întreaga avere: lui două părți, iar ei una.

Exemplu în care o singură fiică moștenește jumătate prin cotă fixă: cineva moare, lăsând o soție, o fiică și un frate bun. Soției îi revine o optime, fiicei jumătate, iar fratelui bun restul.

Exemplu în care două fiice moștenesc două treimi prin cotă fixă: cineva moare, lăsând două fiice și un tată. Fiicelor le revin două treimi, iar tatălui, o șesime prin cotă fixă și restul ca reziduar.

Exemplu în care mai mult de două fiice moștenesc două treimi prin cotă fixă: cineva moare, lăsând trei fiice, o mamă și un tată. Fiicelor le revin două treimi, mamei o șesime, iar tatălui o șesime. Tatăl nu moștenește aici ca reziduar, fiindcă după cotele fixe nu mai rămâne nimic.

Fiicele fiului nu moștenesc în prezența unui descendent de sex masculin cu drept de moștenire aflat într-un grad mai apropiat decât ele, în nicio situație. Nici în prezența a două descendente cu drept de moștenire aflate într-un grad mai apropiat nu moștenesc, cu excepția cazului în care defunctul are un descendent pe linie masculină de același grad cu ele sau de un grad mai îndepărtat; atunci moștenesc împreună cu el ca reziduare, bărbatului revenindu-i cât partea a două femei.

În celelalte situații, moștenesc fie numai ca reziduare, fie numai prin cotă fixă.

Moștenesc ca reziduare cu condiția ca defunctul să aibă un descendent pe linie masculină de același grad cu ele, bărbatului revenindu-i cât partea a două femei.

Moștenesc prin cotă fixă cu condiția ca defunctul să nu aibă un asemenea descendent de același grad: uneia îi revine jumătate, iar pentru două sau mai multe, două treimi. Excepție face situația în care există o descendentă de grad mai apropiat care a moștenit jumătate; atunci ele moștenesc o șesime, pentru întregirea celor două treimi, fie că este una, fie că sunt mai multe. Cota nu crește peste o șesime odată cu numărul lor.

Exemplu în care moștenesc ca reziduare în prezența a două descendente cu drept de moștenire de grad mai apropiat: cineva moare, lăsând două fiice, o fiică a fiului și un fiu al fiului. Celor două fiice le revin două treimi, iar fiicei fiului și fiului fiului, restul: lui două părți, iar ei una.

Alt exemplu: cineva moare, lăsând două fiice ale fiului, o fiică a fiului fiului și un fiu al fiului fiului fiului. Celor două fiice ale fiului le revin două treimi, iar fiicei fiului fiului și fiului fiului fiului fiului, restul: lui două părți, iar ei una.

Exemplu în care moștenesc ca reziduare împreună cu un descendent pe linie masculină de același grad: cineva moare, lăsând o soție, o fiică a fiului și un fiu al fiului. Soției îi revine o optime, iar fiicei fiului și fiului fiului, restul: lui două părți, iar ei una.

Exemplu în care una singură moștenește jumătate prin cotă fixă: o femeie moare, lăsând un soț, o fiică a fiului și un fiu al fiului fiului. Soțului îi revine un sfert, fiicei fiului jumătate, iar fiului fiului fiului restul.

Exemplu în care două moștenesc două treimi prin cotă fixă: cineva moare, lăsând o bunică — mama mamei —, două fiice ale fiului și un tată. Bunicii îi revine o șesime, celor două fiice ale fiului două treimi, iar tatălui o șesime.

Exemplu în care mai mult de două moștenesc două treimi prin cotă fixă: cineva moare, lăsând trei fiice ale fiului și un tată. Fiicelor fiului le revin două treimi, iar tatălui, o șesime prin cotă fixă și restul ca reziduar.

Exemplu în care una singură moștenește o șesime împreună cu o descendentă de grad mai apropiat care a moștenit jumătate: cineva moare, lăsând o fiică, o fiică a fiului și un fiu al fiului fiului. Fiicei îi revine jumătate, fiicei fiului o șesime pentru întregirea celor două treimi, iar fiului fiului fiului restul.

Exemplu în care mai multe moștenesc o șesime: o femeie moare, lăsând un soț, o fiică, fiice ale fiului și un unchi patern. Soțului îi revine un sfert, fiicei jumătate, fiicelor fiului o șesime pentru întregirea celor două treimi, iar unchiului restul.

Moștenirea surorilor care nu sunt uterine

Niciun frate și nicio soră nu moștenește în prezența unui descendent sau ascendent de sex masculin cu drept de moștenire

Surorile bune moștenesc ca reziduare prin altul, ca reziduare alături de altul sau prin cotă fixă.

Moștenesc ca reziduare prin altul dacă defunctul are un frate bun, bărbatului revenindu-i cât partea a două femei.

Moștenesc ca reziduare alături de altul dacă defunctul are o descendentă care moștenește prin cotă fixă; atunci ele au poziția fraților buni.

În celelalte situații, moștenesc prin cotă fixă: uneia îi revine jumătate, iar pentru două sau mai multe, două treimi.

Exemplu în care moștenesc ca reziduare prin altul: cineva moare, lăsând o soră bună și un frate bun. Lor le revine întreaga avere: lui două părți, iar ei una.

Exemplu în care moștenesc ca reziduare alături de altul: cineva moare, lăsând o fiică, o fiică a fiului, o soră bună și un frate consangvin. Fiicei îi revine jumătate, fiicei fiului o șesime pentru întregirea celor două treimi, iar surorii bune restul. Fratelui consangvin nu-i revine nimic.

Exemplu în care o singură soră moștenește prin cotă fixă: cineva moare, lăsând o soră bună, o soție și un frate consangvin. Surorii bune îi revine jumătate, soției un sfert, iar fratelui consangvin restul.

Exemplu în care două surori moștenesc prin cotă fixă: cineva moare, lăsând două surori bune, o mamă și un unchi patern, frate bun al tatălui. Surorilor bune le revin două treimi, mamei o șesime, iar unchiului restul.

Exemplu în care mai mult de două surori moștenesc prin cotă fixă: cineva moare, lăsând trei surori bune, o bunică — mama tatălui — și un frate consangvin. Surorilor bune le revin două treimi, bunicii o șesime, iar fratelui consangvin restul.

Surorile consangvine nu moștenesc în prezența unui frate bun cu drept de moștenire, în nicio situație. Nici în prezența a două sau mai multe surori bune nu moștenesc, cu excepția cazului în care defunctul are un frate consangvin; atunci moștenesc împreună cu el ca reziduare, bărbatului revenindu-i cât partea a două femei.

Împreună cu o singură soră bună, moștenesc o șesime pentru întregirea celor două treimi, fie că este una, fie că sunt mai multe. Cota nu crește peste o șesime odată cu numărul lor.

În celelalte situații, moștenirea lor este asemenea celei a surorilor bune, potrivit explicațiilor de mai sus.

Exemplu în care moștenesc ca reziduare în prezența a două surori bune: cineva moare, lăsând două surori bune, o soră consangvină și un frate consangvin. Surorilor bune le revin două treimi, iar fratelui și surorii consangvine, restul: lui două părți, iar ei una.

Exemplu în care moștenesc o șesime împreună cu o soră bună: cineva moare, lăsând o soră bună, o soră consangvină și un unchi patern, frate bun al tatălui. Surorii bune îi revine jumătate, surorii consangvine o șesime pentru întregirea celor două treimi, iar unchiului restul.

Alt exemplu: cineva moare, lăsând o soră bună, două surori consangvine, o mamă și un unchi patern, frate bun al tatălui. Surorii bune îi revine jumătate, celor două surori consangvine o șesime pentru întregirea celor două treimi, mamei o șesime, iar unchiului restul.

Moștenirea fraților și surorilor uterine

Prin frați și surori uterine se înțeleg cei care au aceeași mamă.

Ei nu moștenesc în prezența vreunui descendent cu drept de moștenire sau a unui ascendent de sex masculin cu drept de moștenire.

Moștenesc prin cotă fixă: unuia îi revine o șesime, iar pentru doi sau mai mulți, o treime, împărțită în mod egal. Bărbatul nu primește mai mult decât femeia.

Exemplu în care moștenește unul singur: cineva moare, lăsând o soră uterină, o soră bună, două surori consangvine și o mamă. Surorii uterine îi revine o șesime, surorii bune jumătate, celor două surori consangvine o șesime pentru întregirea celor două treimi, iar mamei o șesime.

Exemplu în care moștenesc doi: cineva moare, lăsând doi frați uterini și două surori bune. Fraților uterini le revine o treime, împărțită în mod egal, iar surorilor bune două treimi.

Exemplu în care moștenesc mai mult de doi: cineva moare, lăsând un frate uterin, două surori uterine și un frate bun. Fratelui și celor două surori uterine le revine o treime, împărțită în mod egal, iar fratelui bun restul.

Completare: reducerea proporțională a cotelor (ʿawl)

Dacă împreună cotele fixe depășesc întregul moștenirii, niciunul dintre titularii lor nu este înlăturat, fiindcă niciunul nu merită să fie înlăturat mai mult decât altul. Numitorul de împărțire este mărit până la totalul cotelor, iar micșorarea se aplică tuturor proporțional cu numitorul astfel mărit.

De exemplu, o femeie moare, lăsând un soț și două surori bune. Soțului îi revine jumătate, iar surorilor două treimi. Numitorul se mărește de la șase la șapte, iar cota fiecăruia se micșorează cu o șeptime din valoarea ei.

Alt exemplu: o femeie moare, lăsând un soț, o mamă, două surori bune și două surori uterine. Soțului îi revine jumătate, mamei o șesime, surorilor bune două treimi, iar surorilor uterine o treime. Numitorul se mărește de la șase la zece, iar cota fiecăruia se micșorează cu două cincimi din valoarea ei.

Moștenitorii prin cotă fixă

ʿAṣabah este pluralul lui ʿāṣib, adică cel care moștenește fără o cotă prestabilită. El moștenește întreaga avere dacă nu există alături de el un moștenitor prin cotă fixă; moștenește restul dacă există un titular al unei cote fixe care acoperă numai o parte a averii; și nu moștenește nimic dacă un titular al unei cote fixe epuizează întreaga avere.

Exemplu în care moștenește întreaga avere: cineva moare, lăsând un frate bun. Acestuia îi revine întreaga avere.

Exemplu în care moștenește restul: o femeie moare, lăsând un soț, doi frați uterini și doi frați buni. Soțului îi revine jumătate, fraților uterini o treime, iar fraților buni restul.

Exemplu în care nu moștenește: o femeie moare, lăsând un soț, o mamă, doi frați uterini și doi frați buni. Soțului îi revine jumătate, mamei o șesime, fraților uterini o treime, iar fraților buni nimic, fiindcă toate cotele fixe epuizează întreaga avere.

Moștenitorii reziduari se împart în trei categorii: reziduari prin sine, reziduari prin altul și reziduari alături de altul.

Toți bărbații dintre ascendenți, descendenți și colaterali, cu excepția fraților uterini și a celor din categoria dhawū al-arḥām

Toți cei care moștenesc prin patronajul eliberării, bărbați sau femei, precum bărbatul sau femeia care a eliberat un sclav.

Reziduarele prin altul sunt: fiicele, fiicele fiului, surorile bune și surorile consangvine.

Fiicele fiului, prin fiii fiului, dacă aceștia sunt de același grad cu ele sau sunt de un grad mai îndepărtat, iar cele de un grad mai apropiat au epuizat cele două treimi.

Surorile consangvine, prin frații consangvini.

Fiecare dintre acestea moștenește ca reziduară împreună cu cel prin care a dobândit această calitate, bărbatului revenindu-i cât partea a două femei.

Exemplu privind fiicele: cineva moare, lăsând o fiică și un fiu. Lor le revine întreaga avere: lui două părți, iar ei una.

Exemplu privind fiicele fiului: cineva moare, lăsând o fiică, o fiică a fiului și un fiu al fiului. Fiicei îi revine jumătate, iar fiului fiului și fiicei fiului, restul: lui două părți, iar ei una.

Alt exemplu: cineva moare, lăsând două fiice, o fiică a fiului și un fiu al fiului fiului. Fiicelor le revin două treimi, iar fiului fiului fiului și fiicei fiului, restul: lui două părți, iar ei una.

Exemplu privind surorile bune: cineva moare, lăsând o soră bună și un frate bun. Lor le revine întreaga avere: lui două părți, iar ei una.

Exemplu privind surorile consangvine: cineva moare, lăsând o soră consangvină și un frate consangvin. Lor le revine întreaga avere: lui două părți, iar ei una.

Nicio femeie nu dobândește calitatea de reziduară printr-un bărbat

 în afara acestor patru categorii. Astfel, fiul fratelui nu îi conferă această calitate

 surorii sale, mătușii sale paterne sau fiicei unchiului său patern. Nici unchiul patern nu i-o conferă mătușii paterne, iar fiul unchiului patern nu i-o conferă surorii sale sau fiicei unchiului său patern.

Exemplu privind fiul fratelui: cineva moare, lăsând o fiică, un fiu al fratelui bun și o fiică a fratelui bun. Fiicei îi revine jumătate, fiului fratelui bun restul, iar fiicei fratelui bun nimic.

Alt exemplu: cineva moare, lăsând două surori bune, o soră consangvină și un fiu al fratelui consangvin. Surorilor bune le revin două treimi, fiului fratelui restul, iar surorii consangvine nimic, fiindcă nu există cineva care să-i confere calitatea de reziduară.

Exemplu privind unchiul patern: cineva moare, lăsând un unchi patern și o mătușă paternă. Unchiului îi revine întreaga avere, iar mătușii nimic.

Exemplu privind fiul unchiului patern: cineva moare, lăsând un fiu și o fiică ai unchiului său patern. Fiului unchiului îi revine întreaga avere, iar fiicei unchiului nimic.

Reziduarele alături de altul sunt surorile bune și surorile consangvine, alături de descendenții care moștenesc prin cotă fixă. Surorile bune dobândesc atunci poziția fraților buni, iar surorile consangvine pe aceea a fraților consangvini.

Exemplu privind surorile bune: cineva moare, lăsând o fiică și o soră bună. Fiicei îi revine jumătate, iar surorii bune restul.

Exemplu privind surorile consangvine: cineva moare, lăsând o fiică, o fiică a fiului și o soră consangvină. Fiicei îi revine jumătate, fiicei fiului o șesime pentru întregirea celor două treimi, iar surorii consangvine restul.

Ordinea de prioritate a moștenitorilor reziduari

Reziduarii moștenesc într-o ordine: are întâietate cel din linia prioritară, apoi cel cu gradul mai apropiat, apoi cel cu legătura mai puternică. La aceasta se referă versul:

În privința liniei, cea care se află mai înainte are întâietate în moștenirea reziduală față de cea care urmează.

Liniile sunt patru: descendența pe linie masculină, ascendența pe linie masculină, ramurile colaterale ale ascendenților paterni și patronajul prin eliberare

Descendența pe linie masculină cuprinde fiii și fiii lor, oricât ar coborî.

Ascendența pe linie masculină cuprinde tații și tații lor, oricât ar urca.

Ramurile colaterale ale ascendenților paterni cuprind frații și unchii paterni — buni sau consangvini — și fiii lor, oricât ar coborî

Patronajul prin eliberare cuprinde persoana care a eliberat sclavul și reziduarii ei prin sine

Cel aflat într-una dintre aceste linii are întâietate în moștenirea reziduală față de cel din linia care urmează.

De exemplu, cineva moare, lăsând un tată și un fiu. Tatălui îi revine o șesime prin cotă fixă, iar fiului restul ca reziduar.

Al doilea exemplu: cineva moare, lăsând un tată și un frate bun. Tatălui îi revine întreaga avere ca reziduar.

Al treilea exemplu: cineva moare, lăsând un unchi patern și persoana care l-a eliberat din sclavie. Unchiului îi revine întreaga avere ca reziduar.

Al patrulea exemplu: cineva moare, lăsând o mamă și persoana care l-a eliberat din sclavie. Mamei îi revine o treime, iar celui care l-a eliberat, restul ca reziduar.

În privința apropierii gradului, dacă reziduarii fac parte din aceeași linie, are întâietate cel cu gradul mai apropiat față de defunct.

În liniile descendenței și ascendenței, cel mai apropiat este acela între care și defunct se află cele mai puține persoane intermediare.

În linia ramurilor colaterale ale ascendenților paterni, cei mai apropiați sunt descendenții tatălui: frații și fiii lor, oricât ar coborî, începând cu cel mai apropiat.

Apoi urmează descendenții tatălui tatălui: unchii paterni și fiii lor, oricât ar coborî, începând cu cel mai apropiat.

Apoi descendenții bunicului tatălui: unchii paterni ai tatălui defunctului și fiii lor, oricât ar coborî, începând cu cel mai apropiat.

Astfel spunem: descendenții fiecărui ascendent patern, oricât ar coborî, sunt mai apropiați decât descendenții ascendentului aflat mai sus.

Dintre descendenții fiecărui ascendent patern, cel mai apropiat este acela între care și acest ascendent se află cele mai puține persoane intermediare.

În linia patronajului prin eliberare, cel mai apropiat este cel care a eliberat sclavul, apoi reziduarii săi, în aceeași ordine ca reziduarii prin rudenie de sânge.

Exemplu în linia descendenței: cineva moare, lăsând un fiu și un fiu al fiului. Fiului îi revine întreaga avere ca reziduar.

Exemplu în linia ascendenței: cineva moare, lăsând un tată și un bunic. Tatălui îi revine întreaga avere ca reziduar.

Exemplu în linia ramurilor colaterale ale ascendenților paterni: cineva moare, lăsând un fiu al fiului fiului unchiului său patern și un unchi patern al tatălui său. Fiului fiului fiului unchiului patern îi revine întreaga avere ca reziduar.

Al doilea exemplu: cineva moare, lăsând un fiu al unchiului său patern și un fiu al fiului unchiului său patern. Fiului unchiului patern îi revine întreaga avere ca reziduar.

Exemplu în linia patronajului prin eliberare: cineva moare, lăsând un fiu al celui care l-a eliberat și un unchi patern al acestuia. Fiului celui care l-a eliberat îi revine întreaga avere ca reziduar.

Moștenitorii reziduari

Ibn al-ʿUthaymīn explică temeiurile moștenirii în Islam, cotele fixe ale rudelor, moștenitorii reziduari și redistribuirea restului. Definițiile, exemplele și exercițiile arată cum se aplică regulile în situații de familie diferite.