Text integral · Pasaje · 127
Moștenitorii prin cotă fixă
Categoriile moștenitorilor prin cotă fixă sunt zece: soțul, soția, mama, tatăl, bunica, bunicul, fiicele, fiicele fiului, surorile care nu sunt uterine și frații ori surorile uterine.
1. Moștenirea soțului
Partea soțului este jumătate sau un sfert.
El moștenește jumătate cu condiția ca soția să nu aibă un descendent cu drept de moștenire6.
Moștenește un sfert cu condiția ca soția să aibă un descendent cu drept de moștenire.
Exemplu în care moștenește jumătate: o femeie moare, lăsând un soț și un tată. Soțului îi revine jumătate, iar tatălui restul.
Exemplu în care moștenește un sfert: o femeie moare, lăsând un soț și un fiu. Soțului îi revine un sfert, iar fiului restul.
2. Moștenirea soției
Partea soției este un sfert sau o optime.
Ea moștenește un sfert cu condiția ca soțul să nu aibă un descendent cu drept de moștenire.
Moștenește o optime cu condiția ca soțul să aibă un descendent cu drept de moștenire.
Exemplu în care moștenește un sfert: cineva moare, lăsând o soție și un tată. Soției îi revine un sfert, iar tatălui restul.
Exemplu în care moștenește o optime: cineva moare, lăsând o soție și un fiu. Soției îi revine o optime, iar fiului restul.
Două sau mai multe soții sunt asemenea unei singure soții: cota nu crește odată cu numărul lor.
3. Moștenirea mamei
Partea mamei este o treime, o șesime sau o treime din rest.
Ea moștenește o treime cu condiția ca defunctul să nu aibă un descendent cu drept de moștenire, nici doi sau mai mulți frați ori surori și ca situația să nu fie unul dintre cele două cazuri numite al-ʿUmariyyatān.
1. Soț, mamă și tată.
Moștenirea se împarte în șase părți: soțului îi revine jumătate, adică trei; mamei, o treime din rest, adică una; iar tatălui, restul.
2. Soție, mamă și tată.
Moștenirea se împarte în patru părți: soției îi revine un sfert, adică una; mamei, o treime din rest, adică una; iar tatălui, restul.
Exemplu în care moștenește o treime: cineva moare, lăsând o mamă și un tată. Mamei îi revine o treime, iar tatălui restul.
Exemplu în care moștenește o șesime: cineva moare, lăsând o mamă și un fiu. Mamei îi revine o șesime, iar fiului restul.
Alt exemplu: cineva moare, lăsând o mamă și doi frați buni. Mamei îi revine o șesime, iar celor doi frați, restul.
4. Moștenirea tatălui
Tatăl moștenește numai prin cotă fixă — o șesime —, numai ca reziduar sau atât prin cotă fixă, cât și ca reziduar.
Moștenește numai prin cotă fixă cu condiția ca defunctul să aibă un descendent de sex masculin cu drept de moștenire.
Moștenește numai ca reziduar cu condiția ca defunctul să nu aibă descendenți cu drept de moștenire.
Moștenește atât prin cotă fixă, cât și ca reziduar cu condiția ca defunctul să aibă o descendentă cu drept de moștenire, fără un descendent de sex masculin alături de ea.
Exemplu în care moștenește numai prin cotă fixă: cineva moare, lăsând un tată și un fiu. Tatălui îi revine o șesime, iar fiului restul.
Exemplu în care moștenește numai ca reziduar: cineva moare, lăsând o soție și un tată. Soției îi revine un sfert, iar tatălui restul.
Exemplu în care moștenește atât prin cotă fixă, cât și ca reziduar: cineva moare, lăsând o fiică și un tată. Fiicei îi revine jumătate, iar tatălui, o șesime prin cotă fixă și restul ca reziduar.
5. Moștenirea bunicii
Prin bunică se înțelege aici aceea care nu se înrudește printr-un bărbat între care și defunct se află o femeie. Astfel, nu intră aici, de pildă, mama tatălui mamei.
Nicio bunică nu moștenește în prezența mamei și nici în prezența unei bunici mai apropiate. De exemplu, mama mamei mamei nu moștenește în prezența mamei tatălui.
Partea unei singure bunici este o șesime. Dacă sunt mai multe, șesimea se împarte în mod egal între ele; cota nu crește odată cu numărul lor.
Exemplu cu o singură bunică: cineva moare, lăsând o bunică — mama tatălui — și un fiu. Bunicii îi revine o șesime, iar fiului restul.
Exemplu cu mai multe bunici: cineva moare, lăsând trei bunici — mama mamei mamei, mama mamei tatălui și mama tatălui tatălui — și un tată. Bunicilor le revine o șesime, împărțită în mod egal, iar tatălui restul.
6. Moștenirea bunicului
Prin bunic se înțelege aici acela între care și defunct nu se află o femeie. Nu intră aici, de pildă, tatăl mamei.
Niciun bunic nu moștenește în prezența tatălui și nici în prezența unui bunic mai apropiat. De exemplu, tatăl tatălui tatălui nu moștenește în prezența tatălui tatălui.
Bunicul moștenește numai prin cotă fixă — o șesime —, numai ca reziduar sau atât prin cotă fixă, cât și ca reziduar.
Moștenește numai prin cotă fixă cu condiția ca defunctul să aibă un descendent de sex masculin cu drept de moștenire.
Moștenește numai ca reziduar cu condiția ca defunctul să nu aibă descendenți cu drept de moștenire.
Moștenește atât prin cotă fixă, cât și ca reziduar cu condiția ca defunctul să aibă o descendentă cu drept de moștenire, fără un descendent de sex masculin alături de ea.
Exemplu în care moștenește numai prin cotă fixă: cineva moare, lăsând un bunic și un fiu. Bunicului îi revine o șesime, iar fiului restul.
Exemplu în care moștenește numai ca reziduar: cineva moare, lăsând o mamă și un bunic. Mamei îi revine o treime, iar bunicului restul.
Exemplu în care moștenește atât prin cotă fixă, cât și ca reziduar: cineva moare, lăsând o fiică și un bunic. Fiicei îi revine jumătate, iar bunicului, o șesime prin cotă fixă și restul ca reziduar.
7. Moștenirea fiicelor
Fiicele moștenesc fie numai ca reziduare, fie numai prin cotă fixă.
Moștenesc ca reziduare cu condiția ca defunctul să aibă un fiu, băiatului revenindu-i cât partea a două fete.
Moștenesc prin cotă fixă cu condiția ca defunctul să nu aibă un fiu: uneia îi revine jumătate, iar pentru două sau mai multe, două treimi.
Exemplu în care moștenesc ca reziduare: cineva moare, lăsând un fiu și o fiică. Lor le revine întreaga avere: lui două părți, iar ei una.
Exemplu în care o singură fiică moștenește jumătate prin cotă fixă: cineva moare, lăsând o soție, o fiică și un frate bun. Soției îi revine o optime, fiicei jumătate, iar fratelui bun restul.
Exemplu în care două fiice moștenesc două treimi prin cotă fixă: cineva moare, lăsând două fiice și un tată. Fiicelor le revin două treimi, iar tatălui, o șesime prin cotă fixă și restul ca reziduar.
Exemplu în care mai mult de două fiice moștenesc două treimi prin cotă fixă: cineva moare, lăsând trei fiice, o mamă și un tată. Fiicelor le revin două treimi, mamei o șesime, iar tatălui o șesime. Tatăl nu moștenește aici ca reziduar, fiindcă după cotele fixe nu mai rămâne nimic.
8. Moștenirea fiicelor fiului9
Fiicele fiului nu moștenesc în prezența unui descendent de sex masculin cu drept de moștenire aflat într-un grad mai apropiat decât ele, în nicio situație. Nici în prezența a două descendente cu drept de moștenire aflate într-un grad mai apropiat nu moștenesc, cu excepția cazului în care defunctul are un descendent pe linie masculină de același grad cu ele sau de un grad mai îndepărtat; atunci moștenesc împreună cu el ca reziduare, bărbatului revenindu-i cât partea a două femei.
În celelalte situații, moștenesc fie numai ca reziduare, fie numai prin cotă fixă.
Moștenesc ca reziduare cu condiția ca defunctul să aibă un descendent pe linie masculină de același grad cu ele, bărbatului revenindu-i cât partea a două femei.
Moștenesc prin cotă fixă cu condiția ca defunctul să nu aibă un asemenea descendent de același grad: uneia îi revine jumătate, iar pentru două sau mai multe, două treimi. Excepție face situația în care există o descendentă de grad mai apropiat care a moștenit jumătate; atunci ele moștenesc o șesime, pentru întregirea celor două treimi, fie că este una, fie că sunt mai multe. Cota nu crește peste o șesime odată cu numărul lor.
Exemplu în care moștenesc ca reziduare în prezența a două descendente cu drept de moștenire de grad mai apropiat: cineva moare, lăsând două fiice, o fiică a fiului și un fiu al fiului. Celor două fiice le revin două treimi, iar fiicei fiului și fiului fiului, restul: lui două părți, iar ei una.10
Alt exemplu: cineva moare, lăsând două fiice ale fiului, o fiică a fiului fiului și un fiu al fiului fiului fiului. Celor două fiice ale fiului le revin două treimi, iar fiicei fiului fiului și fiului fiului fiului fiului, restul: lui două părți, iar ei una.11
Exemplu în care moștenesc ca reziduare împreună cu un descendent pe linie masculină de același grad: cineva moare, lăsând o soție, o fiică a fiului și un fiu al fiului. Soției îi revine o optime, iar fiicei fiului și fiului fiului, restul: lui două părți, iar ei una.
Exemplu în care una singură moștenește jumătate prin cotă fixă: o femeie moare, lăsând un soț, o fiică a fiului și un fiu al fiului fiului. Soțului îi revine un sfert, fiicei fiului jumătate, iar fiului fiului fiului restul.
Exemplu în care două moștenesc două treimi prin cotă fixă: cineva moare, lăsând o bunică — mama mamei —, două fiice ale fiului și un tată. Bunicii îi revine o șesime, celor două fiice ale fiului două treimi, iar tatălui o șesime.
Exemplu în care mai mult de două moștenesc două treimi prin cotă fixă: cineva moare, lăsând trei fiice ale fiului și un tată. Fiicelor fiului le revin două treimi, iar tatălui, o șesime prin cotă fixă și restul ca reziduar.
Exemplu în care una singură moștenește o șesime împreună cu o descendentă de grad mai apropiat care a moștenit jumătate: cineva moare, lăsând o fiică, o fiică a fiului și un fiu al fiului fiului. Fiicei îi revine jumătate, fiicei fiului o șesime pentru întregirea celor două treimi, iar fiului fiului fiului restul.
Exemplu în care mai multe moștenesc o șesime: o femeie moare, lăsând un soț, o fiică, fiice ale fiului și un unchi patern. Soțului îi revine un sfert, fiicei jumătate, fiicelor fiului o șesime pentru întregirea celor două treimi, iar unchiului restul.
9. Moștenirea surorilor care nu sunt uterine12
Niciun frate și nicio soră nu moștenește în prezența unui descendent sau ascendent de sex masculin cu drept de moștenire13.
a. Moștenirea surorilor bune
Surorile bune moștenesc ca reziduare prin altul, ca reziduare alături de altul sau prin cotă fixă.
Moștenesc ca reziduare prin altul dacă defunctul are un frate bun, bărbatului revenindu-i cât partea a două femei.
Moștenesc ca reziduare alături de altul dacă defunctul are o descendentă care moștenește prin cotă fixă; atunci ele au poziția fraților buni.
În celelalte situații, moștenesc prin cotă fixă: uneia îi revine jumătate, iar pentru două sau mai multe, două treimi.
Exemplu în care moștenesc ca reziduare prin altul: cineva moare, lăsând o soră bună și un frate bun. Lor le revine întreaga avere: lui două părți, iar ei una.
Exemplu în care moștenesc ca reziduare alături de altul: cineva moare, lăsând o fiică, o fiică a fiului, o soră bună și un frate consangvin. Fiicei îi revine jumătate, fiicei fiului o șesime pentru întregirea celor două treimi, iar surorii bune restul. Fratelui consangvin nu-i revine nimic.
Exemplu în care o singură soră moștenește prin cotă fixă: cineva moare, lăsând o soră bună, o soție și un frate consangvin. Surorii bune îi revine jumătate, soției un sfert, iar fratelui consangvin restul.
Exemplu în care două surori moștenesc prin cotă fixă: cineva moare, lăsând două surori bune, o mamă și un unchi patern, frate bun al tatălui. Surorilor bune le revin două treimi, mamei o șesime, iar unchiului restul.
Exemplu în care mai mult de două surori moștenesc prin cotă fixă: cineva moare, lăsând trei surori bune, o bunică — mama tatălui — și un frate consangvin. Surorilor bune le revin două treimi, bunicii o șesime, iar fratelui consangvin restul.
b. Moștenirea surorilor consangvine
Surorile consangvine nu moștenesc în prezența unui frate bun cu drept de moștenire, în nicio situație. Nici în prezența a două sau mai multe surori bune nu moștenesc, cu excepția cazului în care defunctul are un frate consangvin; atunci moștenesc împreună cu el ca reziduare, bărbatului revenindu-i cât partea a două femei.
Împreună cu o singură soră bună, moștenesc o șesime pentru întregirea celor două treimi, fie că este una, fie că sunt mai multe. Cota nu crește peste o șesime odată cu numărul lor.
În celelalte situații, moștenirea lor este asemenea celei a surorilor bune, potrivit explicațiilor de mai sus.
Exemplu în care moștenesc ca reziduare în prezența a două surori bune: cineva moare, lăsând două surori bune, o soră consangvină și un frate consangvin. Surorilor bune le revin două treimi, iar fratelui și surorii consangvine, restul: lui două părți, iar ei una.
Exemplu în care moștenesc o șesime împreună cu o soră bună: cineva moare, lăsând o soră bună, o soră consangvină și un unchi patern, frate bun al tatălui. Surorii bune îi revine jumătate, surorii consangvine o șesime pentru întregirea celor două treimi, iar unchiului restul.
Alt exemplu: cineva moare, lăsând o soră bună, două surori consangvine, o mamă și un unchi patern, frate bun al tatălui. Surorii bune îi revine jumătate, celor două surori consangvine o șesime pentru întregirea celor două treimi, mamei o șesime, iar unchiului restul.
10. Moștenirea fraților și surorilor uterine
Prin frați și surori uterine se înțeleg cei care au aceeași mamă.
Ei nu moștenesc în prezența vreunui descendent cu drept de moștenire sau a unui ascendent de sex masculin cu drept de moștenire.
Moștenesc prin cotă fixă: unuia îi revine o șesime, iar pentru doi sau mai mulți, o treime, împărțită în mod egal. Bărbatul nu primește mai mult decât femeia.
Exemplu în care moștenește unul singur: cineva moare, lăsând o soră uterină, o soră bună, două surori consangvine și o mamă. Surorii uterine îi revine o șesime, surorii bune jumătate, celor două surori consangvine o șesime pentru întregirea celor două treimi, iar mamei o șesime.
Exemplu în care moștenesc doi: cineva moare, lăsând doi frați uterini și două surori bune. Fraților uterini le revine o treime, împărțită în mod egal, iar surorilor bune două treimi.
Exemplu în care moștenesc mai mult de doi: cineva moare, lăsând un frate uterin, două surori uterine și un frate bun. Fratelui și celor două surori uterine le revine o treime, împărțită în mod egal, iar fratelui bun restul.
Completare: reducerea proporțională a cotelor (ʿawl)
Dacă împreună cotele fixe depășesc întregul moștenirii, niciunul dintre titularii lor nu este înlăturat, fiindcă niciunul nu merită să fie înlăturat mai mult decât altul. Numitorul de împărțire este mărit până la totalul cotelor, iar micșorarea se aplică tuturor proporțional cu numitorul astfel mărit.
De exemplu, o femeie moare, lăsând un soț și două surori bune. Soțului îi revine jumătate, iar surorilor două treimi. Numitorul se mărește de la șase la șapte, iar cota fiecăruia se micșorează cu o șeptime din valoarea ei.
Alt exemplu: o femeie moare, lăsând un soț, o mamă, două surori bune și două surori uterine. Soțului îi revine jumătate, mamei o șesime, surorilor bune două treimi, iar surorilor uterine o treime. Numitorul se mărește de la șase la zece, iar cota fiecăruia se micșorează cu două cincimi din valoarea ei.
Al treilea exemplu: cineva moare, lăsând o soție, două surori bune și o soră uterină. Soției îi revine un sfert, surorilor bune două treimi, iar surorii uterine o șesime. Numitorul se mărește de la doisprezece la treisprezece, iar cota fiecăruia se micșorează cu o treisprezecime din valoarea ei.
Al patrulea exemplu: cineva moare, lăsând o soție, două fiice, o mamă și un tată. Soției îi revine o optime, fiicelor două treimi, mamei o șesime, iar tatălui o șesime. Numitorul se mărește de la douăzeci și patru la douăzeci și șapte, iar cota fiecăruia se micșorează cu o nouăime din valoarea ei.
Exerciții despre temeiuri și cotele fixe
Exercițiul 1
1. Menționează regula după care se recunosc rudele care nu moștenesc nici prin cotă fixă, nici ca reziduari și dă exemple.
2. Arată cărei categorii de rude îi aparține fiecare dintre cei de mai jos și care dintre ei fac parte din dhawū al-arḥām, motivând răspunsul14:
Mătușa paternă; tatăl; fiica fratelui bun; unchiul matern; fiica fiului; tatăl mamei; mama mamei; fratele uterin al tatălui; fratele consangvin al tatălui; fiul fiicei; fiul fiului; fiul fratelui uterin; fiul fratelui consangvin; mama tatălui mamei; mama tatălui tatălui; fiul surorii.
Exercițiul 2
1. Când moștenește fiecare dintre cei doi soți un sfert?
2. Când moștenește tatăl atât prin cotă fixă, cât și ca reziduar?
3. În ce situații nu moștenește bunica și în ce situații nu moștenește bunicul?
4. Când moștenesc surorile ca reziduare alături de altul?
Exercițiul 3
Dă exemple pentru cele ce urmează, motivând răspunsul:
1. Un exemplu în care soției îi revine o optime, iar fiicei fiului o șesime.
2. Un exemplu în care soțului îi revine jumătate, iar mamei o șesime.
3. Un exemplu în care totalul cotelor mărește numitorul de împărțire de la șase la opt.
Exercițiul 4
Împarte moștenirea în cazurile următoare, motivând răspunsul:
1. Mamă, soție, doi frați uterini și doi frați buni.
2. Soră bună, frate bun aflat în sclavie, mamă și unchi patern.
3. Două fiice, o fiică a fiului și o soră consangvină.
4. Două surori bune, două surori consangvine și două surori uterine.
5. Soție, mamă și bunic.
6. Soț, tată, bunică — mama mamei —, bunică — mama tatălui — și bunică — mama tatălui tatălui.
7. Soț, mamă, două surori bune și un frate uterin.
8. Soție, mamă, două surori consangvine și două surori uterine.
Notele originale
Descendenții cu drept de moștenire sunt copiii și copiii fiilor, oricât ar coborî, dacă nu există la ei vreunul dintre impedimentele moștenirii.
Fie că sunt bărbați, bărbați și femei sau numai femei și fie că sunt frați buni, consangvini sau uterini.
Numele se referă la ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb — Allah să fie mulțumit de el —, fiindcă el a fost primul care a hotărât astfel în aceste două cazuri, când s-au ivit în timpul califatului său.
Se înțelege orice descendentă înrudită printr-un bărbat între care și defunct nu se află o femeie, chiar dacă este de un grad mai îndepărtat.
În acest exemplu, un fiu al fiului de același grad cu ele le-a conferit calitatea de reziduare.
În acest exemplu, un descendent pe linie masculină de grad mai îndepărtat decât ele le-a conferit calitatea de reziduare.
Se înțeleg surorile bune și surorile consangvine.
Ascendentul de sex masculin cu drept de moștenire este orice bărbat între care și defunct nu se află o femeie și la care nu există vreunul dintre impedimentele moștenirii, precum tatăl și bunicul, oricât ar urca.
A motiva aici — și oriunde se cere aceasta în exerciții — înseamnă a indica regula pe care se întemeiază răspunsul.