Comentariul poemului despre detașarea față de lume, îndemn și avertizare

Zuhd — Detașarea inimii față de lumea trecătoare: aceasta rămâne un mijloc de pregătire pentru viața de apoi, fără a deveni țelul ultim al omului.

Dunyā — Viața de aici, trecătoare; în comentariu este deosebită de viața de apoi, care rămâne.

Ākhirah — Viața de apoi, în care omul este înviat, dă socoteală și își primește răsplata.

Dhikr — Pomenirea lui Allah cu inima și cu limba, prin cuvintele de laudă și rugile transmise.

Tawbah — Pocăința: întoarcerea la Allah și părăsirea păcatelor înainte de închiderea timpului în care ea este primită.

Ṣalāh — Rugăciunea rituală; poemul și comentariul îndeamnă la păstrarea ei și arată locul său în ocrotirea credinciosului.

Mīzān — Balanța dreptății din Ziua Învierii, când faptele sunt cântărite și drepturile oamenilor sunt restituite.

Ḥasan — „Bun”; unul dintre calificativele folosite în notele cărții pentru relatările profetice.

Ṣaḥīḥ — „Autentic”; calificativ folosit în notele cărții pentru relatările considerate autentice.

Ziua Sporirii — Denumire explicată în comentariu în legătură cu binefacerile locuitorilor Paradisului și privirea către Domnul lor.