Chemarea la Allah și conduita celor care o transmit

Felul chemării și metoda ei au fost lămurite de Allah în Cartea Sa nobilă și în cele venite în Sunna Profetului Său ﷺ. Între cele mai limpezi dovezi se află cuvântul Slăvitului și Preaînaltului:

Cheamă la calea Domnului tău cu înțelepciune și cu îndemn bun și discută cu ei în felul cel mai bun!

Preaslăvitul a lămurit astfel felul în care trebuie să se poarte cel care cheamă și calea pe care trebuie să meargă. Să înceapă cu înțelepciunea, prin care se înțeleg dovezile convingătoare și limpezi, care dezvăluie adevărul și înlătură neadevărul. De aceea, unii comentatori au spus că înțelesul este: prin Coran, fiindcă el este marea înțelepciune și cuprinde înfățișarea și lămurirea adevărului în chipul cel mai desăvârșit. Alții au spus că înseamnă: prin dovezile din Carte și Sunna. În orice caz, înțelepciunea este un cuvânt cu mare însemnătate: chemarea la Allah cu știință, înțelegere limpede și dovezi limpezi și convingătoare, care dezvăluie și lămuresc adevărul. Este un cuvânt cu mai multe înțelesuri: se folosește pentru profeție, cunoaștere și înțelegerea religiei, pentru rațiune, evlavie și alte lucruri. La origine, după cum a spus ash-Shawkānī, Allah să aibă milă de el, este lucrul care împiedică nechibzuința. Aceasta este înțelepciunea: orice cuvânt și orice afirmație care te opresc de la nechibzuință și te îndepărtează de neadevăr sunt înțelepciune. Tot astfel, orice cuvânt limpede, explicit și corect în sine este înțelepciune. Versetele coranice sunt, așadar, cele mai îndreptățite să fie numite înțelepciune, iar după Cartea lui Allah, Sunna autentică este cea mai îndreptățită la această numire. Allah a numit-o înțelepciune în Cartea Sa cea măreață, precum în cuvântul Slăvitului și Preaînaltului:

Și îi învață Cartea și înțelepciunea.

Adică Sunna. Și în cuvântul Preaslăvitului:

El dă înțelepciunea cui voiește, iar celui căruia i s-a dat înțelepciunea i s-a dat mult bine.

Dovezile limpezi sunt numite, așadar, înțelepciune, iar cuvântul limpede care nimerește adevărul este numit înțelepciune, după cum am arătat. Din aceeași rădăcină este și cuvântul ḥakamah, cu ḥāʾ și kāf vocalizate cu fatḥah, care numește piesa frâului aflată în gura calului. A fost numită astfel fiindcă îl împiedică pe cal să-și continue mersul când stăpânul o trage.

Înțelepciunea este, așadar, un cuvânt care îl împiedică pe cel care îl aude să stăruie în neadevăr, îl cheamă să primească adevărul și să fie mișcat de el și să se oprească la limita hotărâtă de Allah. Cel care cheamă la Allah trebuie să cheme cu înțelepciune, să înceapă cu ea și să se îngrijească de ea. Dacă cel chemat dă dovadă de asprime și împotrivire, cheamă-l prin îndemn bun, prin versete și hadithuri care cuprind povățuire și stârnirea dorinței pentru bine. Dacă are o îndoială, discută cu el în felul cel mai bun. Nu te purta aspru cu el, ci ai răbdare, nu te grăbi și nu fi violent. Străduiește-te să înlături îndoiala și să lămurești dovezile într-un mod bun. Așa trebuie să fii, o, chemătorule: să înduri, să rabzi și să nu fii sever, fiindcă aceasta este mai apropiată de folosirea și primirea adevărului, de a-l face pe cel chemat să fie mișcat de el și de a-l face să aibă răbdare în discuție și dezbatere. Când i-a trimis pe Moise și Aaron la Faraon, Allah le-a poruncit să-i vorbească blând, deși acesta era cel mai tiran dintre tirani. Slăvitul și Preaînaltul le-a poruncit lui Moise și Aaron:

Vorbiți-i cu vorbă blândă! Poate că își va aduce aminte sau se va teme.

Allah, Preaslăvitul, spune despre Profetul Său Muḥammad ﷺ:

Prin îndurarea lui Allah ai fost blând cu ei. Dacă ai fi fost aspru și cu inima împietrită, s-ar fi împrăștiat din jurul tău.

Înțelegem astfel că metoda înțeleaptă și calea dreaptă în chemare cer ca acela care cheamă să fie înțelept în chemarea sa, să-i cunoască metoda, să nu se grăbească și să nu fie violent. Să cheme cu înțelepciune — adică prin cuvântul limpede care nimerește adevărul, din versete și hadithuri —, cu îndemn bun și discutând în felul cel mai bun. Aceasta este metoda pe care trebuie să o urmezi în chemarea la Allah. Chemarea cu neștiință dăunează și nu folosește, așa cum vom lămuri, dacă Allah voiește, când vom aminti conduita celor care cheamă. A chema fără a cunoaște dovezile înseamnă a vorbi despre Allah fără știință. Tot astfel, chemarea prin violență și asprime are mai mult rău. Ceea ce este obligatoriu și rânduit este să urmăm cele lămurite de Allah în sura An-Naḥl, în cuvântul Preaslăvitului:

Cheamă la calea Domnului tău cu înțelepciune!

Cu excepția situației în care cel chemat dă dovadă de îndărătnicie și nedreptate: atunci nu este nicio piedică în a-i vorbi cu asprime, după cum spune Allah, Preaslăvitul:

O, Profetule! Luptă împotriva necredincioșilor și a fățarnicilor și fii aspru cu ei!

Preaînaltul mai spune:

Nu discutați cu oamenii Scripturii decât în felul cel mai bun, în afară de cei dintre ei care sunt nedrepți.