Chemarea la Allah și conduita celor care o transmit

Lauda I se cuvine lui Allah, Stăpânul lumilor. Sfârșitul fericit este al celor care se tem de El, iar ostilitate nu este decât împotriva nedrepților. Mărturisesc că nu există altă divinitate în afară de Allah, Unicul, fără asociat, Dumnezeul celor dintâi și al celor de pe urmă, Cel care ține cerurile și pământurile. Mărturisesc că Muḥammad este robul, Trimisul și prietenul Său apropiat și cel căruia i-a încredințat revelația Sa. L-a trimis către toți oamenii, aducător de veste bună și prevenitor, chemând la Allah cu îngăduința Sa și fiind o făclie luminoasă. Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui, asupra familiei și Companionilor săi, care au urmat calea lui în chemarea la drumul Său, au răbdat pentru aceasta și s-au străduit până când Allah a făcut să biruie prin ei religia Sa și a înălțat cuvântul Său, chiar dacă cei care Îi asociază pe alții nu au voit. Multe binecuvântări și multă pace fie asupra lui! În cele ce urmează:

Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, i-a creat pe djinni și pe oameni numai pentru ca El singur să fie adorat, fără asociat, pentru ca porunca și opreliștea Sa să fie prețuite și pentru ca numele și însușirile Sale să fie cunoscute. Puternicul și Mărețul spune:

Nu i-am creat pe djinni și pe oameni decât ca să Mă adore.

Puternicul și Mărețul spune:

O, oameni! Adorați-L pe Domnul vostru, care v-a creat pe voi și pe cei dinaintea voastră, ca să vă temeți de El!

Puternicul și Mărețul mai spune:

Allah este Cel care a creat șapte ceruri și tot atâtea pământuri. Porunca Sa coboară între ele, ca să știți că Allah are putere asupra tuturor lucrurilor și că Allah cuprinde totul cu știința Sa.

Preaslăvitul a lămurit că a creat făpturile pentru ca El să fie adorat și preamărit și pentru ca porunca și opreliștea Sa să fie ascultate. Adorarea înseamnă recunoașterea unicității Sale și ascultarea de El, cu prețuirea poruncilor și opreliștilor Sale. Puternicul și Mărețul a lămurit, de asemenea, că a creat cerurile, pământul și cele dintre ele pentru ca oamenii să știe că El are putere asupra tuturor lucrurilor și că El cuprinde totul cu știința Sa.

Înțelegem astfel că printre înțelepciunile existenței făpturilor se află cunoașterea lui Allah, Preaslăvitul, prin numele și însușirile Sale, cunoașterea faptului că El are putere asupra tuturor lucrurilor și că le cunoaște pe toate, Slăvit și Preaînalt este El. Tot printre înțelepciunile creării și aducerii lor la existență se află adorarea, preamărirea și sfințirea Lui și supunerea înaintea măreției Sale. Adorarea este supunerea față de Allah și smerirea înaintea Lui. Îndatoririle pe care Allah le-a poruncit celor răspunzători — împlinirea poruncilor și părăsirea celor oprite — au fost numite adorare fiindcă sunt îndeplinite cu supunere și smerenie față de Allah, Puternicul și Mărețul.

Întrucât rațiunile nu pot stabili singure amănuntele adorării și nici nu pot cunoaște prin ele însele în amănunt rânduielile poruncilor și opreliștilor, Allah, Preaslăvitul și Preaînaltul, a trimis mesagerii și a pogorât cărțile. Astfel a lămurit scopul pentru care a creat făpturile, explicându-l și înfățișându-l în amănunt, pentru ca ei să-L adore pe Allah în cunoștință de cauză și să se oprească de la cele interzise de El în cunoștință de cauză. Trimișii, pacea și binecuvântarea fie asupra lor, sunt călăuzitorii făpturilor și imamii călăuzirii; ei îi cheamă pe oameni și pe djinni deopotrivă la ascultarea de Allah și la adorarea Lui. Allah, Preaslăvitul, i-a cinstit pe robi prin ei și S-a îndurat de oameni trimițându-i către ei. Prin ei a lămurit drumul drept și calea cea dreaptă, pentru ca oamenii să fie lămuriți în privința lor și să nu spună: „Nu știm ce a voit Allah de la noi. Nu ne-a venit niciun aducător de veste bună și niciun prevenitor.” Allah a înlăturat scuza și a statornicit dovada prin trimiterea mesagerilor și pogorârea cărților. Slăvitul și Preaînaltul spune:

Am trimis în fiecare comunitate un mesager: „Adorați-L pe Allah și feriți-vă de ṭāghūt!”

Preaslăvitul spune:

Nu am trimis înaintea ta niciun mesager fără să-i revelăm: „Nu există altă divinitate în afară de Mine, așadar adorați-Mă!”

Puternicul și Mărețul spune:

I-am trimis pe mesagerii Noștri cu dovezi limpezi și am pogorât împreună cu ei Cartea și Balanța, pentru ca oamenii să statornicească dreptatea.

Preaslăvitul mai spune:

Oamenii erau o singură comunitate. Allah i-a trimis atunci pe profeți ca aducători de veste bună și prevenitori și a pogorât împreună cu ei Cartea cu adevărul, ca să judece între oameni în cele asupra cărora au avut neînțelegeri.

Preaslăvitul a lămurit că i-a trimis pe mesageri și a pogorât cărțile pentru a se judeca între oameni cu adevăr și dreptate și pentru a li se lămuri cele în privința cărora au avut neînțelegeri din legi și credințe, din unicitatea lui Allah și Legea Sa. Cuvântul Preaslăvitului și Preaînaltului:

Oamenii erau o singură comunitate.

Înseamnă că se aflau pe adevăr și nu au avut neînțelegeri din vremea lui Adam, pacea fie asupra lui, până la Noe. Oamenii erau pe calea cea dreaptă, după cum au spus Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de amândoi, și un grup dintre învățații timpurii și cei de mai târziu. Apoi asocierea altora cu Allah s-a ivit în neamul lui Noe. Ei au avut neînțelegeri între ei și în privința dreptului lui Allah asupra lor. Când au apărut asocierea și neînțelegerile, Allah l-a trimis pe Noe, pacea fie asupra lui, iar după el pe ceilalți mesageri, după cum spune Puternicul și Mărețul:

Noi ți-am revelat ție așa cum i-am revelat lui Noe și profeților de după el.

Preaînaltul spune:

Nu ți-am pogorât Cartea decât pentru ca tu să le lămurești cele asupra cărora au avut neînțelegeri și drept călăuzire și îndurare pentru un neam care crede.

Allah a pogorât Cartea pentru a lămuri judecata Sa în cele asupra cărora oamenii au avut neînțelegeri, pentru a lămuri Legea Sa în cele pe care oamenii nu le cunoșteau, pentru a le porunci să se țină de Legea lui Allah și să respecte limitele Sale și pentru a-i opri de la cele care le dăunează în această viață și în cea de apoi. Slăvitul și Preaînaltul a încheiat șirul mesagerilor cu cel mai ales dintre ei, imamul și mai-marele lor, Profetul, imamul și mai-marele nostru Muḥammad ibn ʿAbd Allāh. Cele mai alese binecuvântări și pace de la Domnul lor fie asupra lui și asupra lor! El a transmis mesajul, a împlinit ceea ce i s-a încredințat, a sfătuit sincer comunitatea și s-a străduit pentru Allah cu străduința care I se cuvine. A chemat la Allah în ascuns și pe față și a fost prigonit cu cea mai grea prigonire pentru Allah, dar a răbdat, așa cum au răbdat mesagerii de dinaintea lui, pacea și binecuvântarea fie asupra lor. A răbdat precum ei și a transmis precum ei, însă a suferit mai mult și a răbdat mai mult, îndeplinind în cel mai desăvârșit chip îndatoririle mesajului. Pacea și binecuvântarea fie asupra lui și asupra lor!

Timp de douăzeci și trei de ani a transmis mesajele lui Allah, a chemat la El și a răspândit rânduielile Sale. Dintre aceștia, treisprezece ani au fost în Umm al-Qurā, Mecca cea Sfântă: mai întâi în ascuns, apoi deschis, proclamând adevărul. A fost prigonit, dar a răbdat în chemare și în fața vătămării oamenilor, deși îi cunoșteau sinceritatea și fidelitatea, meritul, neamul și rangul. Însă mai-marii au fost împinși de patimi, invidie și încăpățânare, iar oamenii de rând de neștiință și imitare. Mai-marii au negat cu trufie și invidie, iar oamenii de rând i-au imitat, i-au urmat și au făcut rău. Din această pricină, el ﷺ a suferit cea mai grea prigonire.

Faptul că mai-marii au cunoscut adevărul, dar i s-au împotrivit cu îndărătnicie, este arătat de cuvântul Preaslăvitului:

Știm că te mâhnește ceea ce spun ei. Nu pe tine te socotesc mincinos, ci nedrepții tăgăduiesc semnele lui Allah.

Preaslăvitul a lămurit că ei nu îl socoteau mincinos pe Trimisul lui Allah ﷺ; în sinea lor, îi cunoșteau sinceritatea și fidelitatea. Îl numeau „cel demn de încredere” înainte să-i fie revelat mesajul, pacea și binecuvântarea fie asupra lui. Au negat însă adevărul din invidie și nedreptate față de el. El ﷺ nu a dat înapoi și nu s-a lăsat tulburat, ci a răbdat, căutând răsplata, și și-a urmat calea. A continuat să cheme la Allah, Slăvit și Preaînalt, să rabde prigonirea, să se străduiască prin chemare, abținându-se de la vătămare și îndurând-o, iertându-le, pe cât era cu putință, cele pe care le făceau. Așa a rămas până când lucrurile s-au înăsprit, iar ei s-au hotărât să-l ucidă. Atunci Allah i-a îngăduit să plece la Medina. A emigrat acolo, iar orașul a devenit prima capitală a Islamului. Acolo s-a arătat religia lui Allah, iar musulmanii au dobândit un stat și putere. El ﷺ a continuat chemarea și lămurirea adevărului. A fost rânduit jihadul cu sabia, a trimis soli care îi chemau pe oameni la bine și la călăuzire și le explicau chemarea Profetului lor Muḥammad ﷺ, a trimis detașamente și a luat parte la cunoscutele campanii. Astfel, Allah a făcut să biruie prin el religia Sa, a desăvârșit prin el religia și a împlinit binefacerea asupra lui și asupra comunității sale.

Apoi a murit ﷺ, după ce Allah desăvârșise prin el religia și după ce el transmisese în chip limpede. Companionii săi au preluat după el ceea ce le fusese încredințat și au urmat aceeași cale. Au chemat la Allah și s-au răspândit în ținuturile locuite, chemând la adevăr și străduindu-se pe calea lui Allah, fără să se teamă, în cele privitoare la Allah, de mustrarea cuiva. Ei transmiteau mesajele lui Allah, se temeau de El și nu se temeau de nimeni în afară de Allah. S-au răspândit pe pământ ca luptători pe calea Sa, chemători călăuziți, oameni drepți care îndreptau, răspândind religia lui Allah, învățându-i pe oameni Legea Sa și lămurindu-le credința cu care Allah i-a trimis pe mesageri: adorarea să-I fie închinată sincer numai lui Allah și să fie părăsită adorarea altcuiva — copaci, pietre, idoli sau orice altceva. Nimeni să nu fie invocat decât Allah singur, numai Lui să I se ceară izbăvirea, numai după Legea Sa să se judece, numai Lui să I se împlinească rugăciunea și numai Lui să I se facă legămintele, precum și celelalte forme de adorare. Le-au lămurit oamenilor că adorarea este dreptul lui Allah și le-au recitat versetele privitoare la aceasta, precum cuvintele Preaslăvitului:

O, oameni! Adorați-L pe Domnul vostru!

Domnul tău a hotărât să nu adorați decât numai pe El.

Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor.

Nu invocați pe nimeni împreună cu Allah!

Spune: „Rugăciunea mea, jertfa mea, viața mea și moartea mea sunt pentru Allah, Stăpânul lumilor. El nu are asociat. Astfel mi s-a poruncit, iar eu sunt primul dintre cei supuși.”

Au răbdat pentru aceasta cu mare răbdare și s-au străduit pentru Allah cu străduință măreață. Allah să fie mulțumit de ei și să-i mulțumească! I-au urmat imamii călăuzirii dintre tābiʿūn și cei care i-au urmat, arabi și nearabi. Au mers pe acest drum, drumul chemării la Allah, și i-au purtat poverile. Au împlinit ceea ce le fusese încredințat cu sinceritate, răbdare și devotament în jihadul pe calea lui Allah și în lupta împotriva celor care ieșiseră din religia Sa, împiedicau de la calea Sa și nu achitau jizyah pe care Allah o impusese, atunci când erau dintre cei cărora li se aplică. Ei sunt purtătorii chemării și imamii călăuzirii de după Trimisul lui Allah ﷺ. Tot astfel, urmașii Companionilor dintre tābiʿūn, cei de după ei și imamii călăuzirii au mers pe acest drum, așa cum am arătat, și au răbdat. Religia lui Allah s-a răspândit și cuvântul Său s-a înălțat prin Companioni și prin cei care i-au urmat dintre oamenii cunoașterii și credinței, arabi și nearabi, din sudul și nordul acestei Peninsule și din afara ei, din toate ținuturile lumii: aceia cărora Allah le hotărâse fericirea, care au intrat în religia lui Allah, au participat la chemare și jihad și au răbdat pentru acestea. Au dobândit întâietatea, conducerea și calitatea de îndrumători în religie prin răbdarea, credința și străduința lor pe calea lui Allah. Lor li se potrivește cuvântul Preaslăvitului despre fiii lui Israel:

Am făcut dintre ei imami care călăuzeau prin porunca Noastră, atunci când au răbdat și au crezut cu tărie în semnele Noastre.

Aceasta s-a adeverit în Companionii Trimisului ﷺ și în cei care au urmat calea lor. Au devenit imami, călăuzitori, chemători la adevăr și repere de urmat datorită răbdării și credinței lor. Prin răbdare și certitudine se dobândește conducerea în religie. Companionii Trimisului ﷺ și cei care îi urmează întru bine până în vremea noastră sunt imamii, călăuzitorii și conducătorii pe calea adevărului. Astfel, fiecărui căutător al cunoașterii i se lămurește că chemarea la Allah este una dintre cele mai importante îndatoriri și că, în orice vreme și în orice loc, comunitatea are cea mai mare nevoie de ea, ba chiar o nevoie neapărată.

Discuția despre chemarea la Allah, Puternicul și Mărețul, se rezumă la următoarele chestiuni:

1. Rânduiala ei și virtutea ei.
2. Felul împlinirii ei și metodele folosite.
3. Lămurirea celor la care trebuie chemați oamenii.
4. Conduita și însușirile pe care cei care cheamă trebuie să și le însușească și pe care trebuie să le urmeze.

Spunem, așadar, cerând ajutorul lui Allah și bizuindu-ne pe El, căci El, Preaslăvitul și Preaînaltul, este Cel care îi ajută pe robii Săi și le dă izbândă: