Text integral · Pasaje · 29
Exemple de inovații contemporane
نماذج من البدع المعاصرة
Inovațiile contemporane sunt numeroase, din pricina trecerii timpului, a puținătății cunoașterii, a înmulțirii celor care cheamă la inovații și abateri și a răspândirii imitării necredincioșilor în obiceiurile și ritualurile lor. Aceasta adeverește cuvintele sale ﷺ:
لتتبعن سنن من كان قبلكم
„Veți urma căile celor dinaintea voastră.”15
Printre aceste inovații se află:
1. Sărbătorirea nașterii Profetului.
2. Căutarea binecuvântării prin locuri, urme, morți și cele asemănătoare.
3. Inovațiile în domeniul actelor de adorare și al apropierii de Allah.
Sărbătorirea nașterii Profetului în Rabīʿ al-Awwal
Din această imitare a creștinilor face parte ceea ce este numit sărbătorirea nașterii Profetului. Musulmanii neștiutori sau învățații care îi rătăcesc sărbătoresc în fiecare an, în Rabīʿ al-Awwal, nașterea Trimisului Muḥammad ﷺ. Unii țin această sărbătoare în moschei, alții în case sau în locuri pregătite pentru aceasta. La ea vin mari mulțimi de oameni de rând și neștiutori. Ei fac aceasta imitându-i pe creștini în introducerea sărbătorii nașterii lui Mesia — pacea fie asupra lui. De cele mai multe ori, această sărbătoare, pe lângă faptul că este o inovație și o imitare a creștinilor, nu este lipsită de lucruri politeiste și de fapte reprobabile, precum compunerea unor poezii care exagerează în privința Trimisului ﷺ până la a-l chema în locul lui Allah și a-i cere izbăvire.
Profetul ﷺ a interzis exagerarea în lauda sa, spunând:
لا تطروني كما أطرت النصارى ابن مريم، إنما أنا عبد، فقولوا: عبد الله ورسوله
„Nu mă lăudați peste măsură, așa cum creștinii l-au lăudat peste măsură pe fiul Mariei. Eu sunt doar un rob. Spuneți, așadar: robul lui Allah și Trimisul Său.”16
Al-iṭrāʾ înseamnă exagerarea în laudă. Uneori ei cred că Trimisul ﷺ este prezent la sărbătorile lor. Printre faptele reprobabile care însoțesc aceste sărbători se află cântările colective melodioase, baterea tobelor și alte practici ale pomenirilor sufite nou introduse. Se poate afla în ele și amestecul bărbaților cu femeile, care provoacă ispită și duce la fapte rușinoase. Chiar dacă această sărbătoare ar fi lipsită de aceste primejdii și s-ar mărgini, după cum spun ei, la adunare, mâncare și arătarea bucuriei, tot ar fi o inovație nou introdusă:
وكل محدثة بدعة، وكل بدعة ضلالة
„Orice lucru nou introdus este o inovație, iar orice inovație este rătăcire.”
Mai mult, ea este un mijloc care poate duce la dezvoltarea ei până când se vor petrece în ea faptele reprobabile care se petrec în celelalte sărbători.
Am spus că este o inovație fiindcă nu are temei în Carte, în Sunna, în practica înaintașilor evlavioși și a generațiilor preferate. A apărut târziu, după al patrulea secol al erei islamice, introdusă de fatimizii șiiți. Imamul Abū Ḥafṣ Tāj al-Dīn al-Fākihānī — Allah să aibă milă de el — spune:
أما بعد فقد تكرر سؤال جماعة من المباركين عن الاجتماع الذي يعمله بعض الناس في شهر ربيع الأول ويسمونه المولد، هل له أصل في الدين؟ وقصدوا الجواب عن ذلك مبينا والإيضاح عنه معينا. فقلت وبالله التوفيق: لا أعلم لهذا المولد أصلا في كتاب ولا سنة، ولا ينقل عمله عن أحد من علماء الأمة الذين هم القدوة في الدين، المتمسكون بآثار المتقدمين، بل هو بدعة أحدثها البطالون. وشهوة نفس اغتنى بها الأكالون
„Acestea fiind spuse, mai mulți oameni binecuvântați au întrebat în repetate rânduri despre adunarea pe care unii o țin în luna Rabīʿ al-Awwal și o numesc mawlid: are ea vreun temei în religie? Ei au cerut un răspuns lămuritor și o explicație precisă. Am spus, iar izbânda vine de la Allah: Nu cunosc pentru acest mawlid vreun temei în Carte sau în Sunna. Practicarea lui nu se transmite de la vreunul dintre învățații comunității care sunt modele în religie și se țin de urmele înaintașilor. Dimpotrivă, el este o inovație introdusă de cei trândavi și o poftă a sufletului de pe urma căreia s-au îmbogățit cei care se înfruptă.”17
Șeicul Islamului Ibn Taymiyya — Allah să aibă milă de el — spune:
وكذلك ما يحدثه بعض الناس، إما مضاهاة للنصارى في ميلاد عيسى عليه السلام، وإما محبة للنبي ﷺ وتعظيما... من اتخاذ مولد النبي ﷺ عيدا مع اختلاف الناس في مولده؛ فإن هذا لم يفعله السلف.... ولو كان هذا خيرا محضا أو راجحا لكان السلف رضي الله عنهم أحق به منا؛ فإنهم كانوا أشد محبة للنبي ﷺ وتعظيما له منا، وهم على الخير أحرص، وإنما كان محبته وتعظيمه في متابعته وطاعته واتباع أمره وإحياء سننه باطنا وظاهرا ونشر ما بعث به والجهاد على ذلك بالقلب واليد واللسان؛ فإن هذه طريقة السابقين الأولين من المهاجرين والأنصار والذين اتبعوهم بإحسان
„La fel este ceea ce introduc unii oameni, fie pentru a-i imita pe creștini în sărbătorirea nașterii lui ʿĪsā — pacea fie asupra lui —, fie din iubire și cinstire pentru Profet ﷺ... luând ziua nașterii Profetului ﷺ ca sărbătoare, deși oamenii se deosebesc în privința datei nașterii sale. Înaintașii nu au făcut aceasta... Dacă ar fi fost un bine pur sau preponderent, înaintașii — Allah să fie mulțumit de ei — ar fi fost mai îndreptățiți decât noi să-l facă. Ei îl iubeau și îl cinsteau pe Profet ﷺ mai mult decât noi și erau mai dornici de bine. Iubirea și cinstirea sa se află în urmarea și ascultarea sa, în urmarea poruncii sale, în readucerea la viață a Sunnei sale, în cele ascunse și în cele văzute, în răspândirea a ceea ce a fost trimis să transmită și în lupta pentru aceasta cu inima, mâna și limba. Aceasta este calea celor dintâi dintre emigranți și ajutoarele medineze și a celor care i-au urmat în bine.”18
Au fost scrise cărți și lucrări, vechi și noi, pentru respingerea acestei inovații. Pe lângă faptul că este o inovație și o imitare, ea duce la instituirea altor sărbători ale nașterii, precum cele ale apropiaților lui Allah, ale șeicilor și ale conducătorilor, deschizând multe porți ale răului.
Căutarea binecuvântării prin locuri, urme și persoane, vii ori moarte
Căutarea binecuvântării înseamnă cererea binecuvântării, adică a dăinuirii și sporirii binelui într-un lucru. Dăinuirea și sporirea binelui se cer numai de la Cel care le stăpânește și are putere asupra lor: Allah Preaslăvitul. El este Cel care coboară binecuvântarea și o face să dăinuie. Făptura nu poate nici să dăruiască și să creeze binecuvântarea, nici să o mențină și să o facă statornică. Căutarea binecuvântării prin locuri, urme și persoane, vii ori moarte, nu este îngăduită. Ea este fie politeism, dacă omul crede că acel lucru dăruiește binecuvântarea, fie un mijloc care duce la politeism, dacă el crede că vizitarea, atingerea și frecarea de el sunt o pricină prin care binecuvântarea se obține de la Allah. Ceea ce făceau companionii, căutând binecuvântarea prin părul, saliva Profetului ﷺ și prin ceea ce se desprindea din trupul său ﷺ, îi era propriu numai lui ﷺ, în timpul vieții sale. Dovada este că după moartea sa companionii nu căutau binecuvântarea prin camera sau mormântul său și nici nu căutau locurile în care se rugase sau șezuse, ca să caute binecuvântarea prin ele. Cu atât mai mult nu o căutau prin locurile atribuite apropiaților lui Allah. Nu căutau binecuvântarea nici prin oameni evlavioși precum Abū Bakr, ʿUmar și alți companioni de seamă, nici în timpul vieții lor, nici după moarte. Nu mergeau la peștera Ḥirāʾ pentru a se ruga sau a face invocări acolo. Nu mergeau nici la muntele al-Ṭūr, pe care Allah i-a vorbit lui Mūsā, ca să se roage sau să facă invocări, nici la alte locuri dintre munții despre care se spune că ar cuprinde locuri ale profeților ori ale altora și nici la vreun sanctuar ridicat pe o urmă a unui profet.
وأيضا فإن المكان الذي كان النبي ﷺ يصلى فيه بالمدينة النبوية دائما لم يكن أحد من السلف يستلمه ولا يقبله، ولا الموضع الذي صلى فيه بمكة وغيرها، فإذا كان الموضع الذي كان يطؤه بقدميه الكريمتين ويصلي عليه لم يشرع لأمته التمسح به ولا تقبيله، فكيف بما يقال أن غيره صلى فيه أو نام عليه؟ فتقبيل شيء من ذلك والتمسح به قد علم العلماء بالاضطرار من دين الإسلام أن هذا ليس من شريعته ﷺ..
De asemenea, niciunul dintre înaintași nu atingea sau săruta locul din Medina Profetului în care Profetul ﷺ se ruga mereu și nici locul în care s-a rugat la Mecca ori în altă parte. Dacă nu i-a fost legiferat comunității sale să atingă sau să sărute locul pe care îl călcau picioarele sale nobile și pe care se ruga, cum ar putea fi legiferat pentru ceea ce se spune că altcineva s-ar fi rugat sau ar fi dormit pe el? Învățații știu, prin ceea ce este cunoscut în mod necesar din religia Islamului, că sărutarea și atingerea unor asemenea lucruri nu fac parte din Legea sa ﷺ.19
Inovațiile în actele de adorare și în apropierea de Allah
Inovațiile introduse în domeniul actelor de adorare în vremea de acum sunt multe. În adorare, principiul este oprirea la ceea ce a fost stabilit prin revelație: nimic nu este legiferat fără dovadă, iar ceea ce nu este indicat de o dovadă este o inovație. El ﷺ a spus:
من عمل عملا ليس عليه أمرنا فهو رد
„Cine face o faptă care nu este conformă cu porunca noastră, aceasta este respinsă.”
Actele de adorare practicate acum fără dovadă sunt foarte multe. Printre ele se află rostirea cu voce tare a intenției de rugăciune, spunând: „Intenționez să mă rog lui Allah cutare și cutare.” Aceasta este o inovație, fiindcă nu face parte din Sunna Profetului ﷺ și fiindcă Allah Preaînaltul spune:
قُلْ أَتُعَلِّمُونَ ٱللَّهَ بِدِينِكُمْ وَٱللَّهُ يَعْلَمُ مَا فِى ٱلسَّمَـٰوَٰتِ وَمَا فِى ٱلْأَرْضِ ۚ وَٱللَّهُ بِكُلِّ شَىْءٍ عَلِيمٌ
„Spune: Îl învățați voi pe Allah despre religia voastră, când Allah cunoaște ceea ce este în ceruri și ceea ce este pe pământ, iar Allah este Cunoscător al tuturor lucrurilor?”
Coran 49:16
Locul intenției este inima. Ea este o faptă a inimii, nu a limbii. Printre aceste inovații se află pomenirea colectivă după rugăciune, fiindcă ceea ce este legiferat este ca fiecare om să rostească singur pomenirea transmisă. Tot printre ele se află cererea recitării surei al-Fātiḥa la diferite ocazii, după invocare și pentru morți; ținerea adunărilor de doliu pentru cei morți, pregătirea mâncării și angajarea de recitatori, pretinzând că acestea țin de exprimarea condoleanțelor sau că îi sunt de folos mortului. Toate acestea sunt inovații fără temei, poveri și lanțuri pentru care Allah nu a dat nicio dovadă. Printre ele se află și sărbătorirea ocaziilor religioase, precum călătoria nocturnă și înălțarea la cer și emigrarea Profetului.
Sărbătorirea acestor ocazii nu are temei în Lege. Tot aici intră ceea ce se face în luna Rajab, precum ʿumra rezervată acestei luni și actele de adorare socotite proprii ei, precum rugăciunile și postul voluntare. Luna aceasta nu are vreun merit deosebit față de celelalte luni în privința ʿumrei, a postului, a rugăciunii, a jertfei rituale sau a altor lucruri. Tot aici intră pomenirile sufite: toate felurile lor sunt inovații și lucruri nou introduse, fiindcă se abat de la pomenirile legiferate în formule, în modurile de îndeplinire și în timpurile lor. Tot aici intră rezervarea nopții de la mijlocul lui Shaʿbān pentru rugăciune de noapte și a zilei de la mijlocul lui Shaʿbān pentru post. Nu s-a transmis autentic de la Profet ﷺ nimic propriu acestora. Tot aici intră construirea pe morminte și transformarea lor în moschei, vizitarea lor pentru a căuta binecuvântarea prin ele, căutarea apropierii prin cei morți și alte scopuri politeiste, precum și vizitarea lor de către femei, deși:
أن الرسول ﷺ لعن زوارات القبور، والمتخذين عليها المساجد والسرج
„Trimisul ﷺ le-a blestemat pe femeile care vizitează des mormintele și pe cei care fac din ele moschei și așază lămpi deasupra lor.”
Notele originale
Relatat de al-Bukhārī, nr. 3456, și Muslim, nr. 2669.
Relatat de al-Bukhārī, nr. 3445.
Lucrarea al-Mawrid fī ʿAmal al-Mawlid.
Iqtiḍāʾ al-Ṣirāṭ al-Mustaqīm, 2/615, ediție îngrijită de doctorul Nāṣir al-ʿAql.
A se vedea Iqtiḍāʾ al-Ṣirāṭ al-Mustaqīm, 2/795–803, ediție îngrijită de doctorul Nāṣir al-ʿAql.