Bidʿah

Definiția

În limbă, cuvântul bidʿa este derivat din al-badʿ, care înseamnă a crea ceva fără un model anterior. Din acest sens fac parte cuvintele Preaînaltului:

Adică Cel care le-a creat fără un model anterior. Și cuvintele Sale:

Adică nu sunt primul care a venit de la Allah cu un mesaj pentru robi, ci înaintea mea au fost mulți trimiși. Se spune că cineva „a introdus o bidʿa”, adică a început o cale pe care nimeni nu o mai urmase înaintea lui.

Introducerea de lucruri noi se împarte în două: introducerea de lucruri noi în obiceiurile lumești, precum invențiile moderne. Aceasta este îngăduită, fiindcă principiul de bază în obiceiurile lumești este îngăduința. Și introducerea de lucruri noi în religie. Aceasta este interzisă, fiindcă în religie trebuie să ne oprim la ceea ce a fost stabilit prin revelație. El ﷺ a spus:

Într-o altă relatare:

Felurile inovațiilor

Inovația în religie este de două feluri. **Primul:** inovația în afirmații și credințe, precum afirmațiile și credințele jahmiților, muʿtaziliților, rāfiḍiților și ale celorlalte grupări rătăcite. **Al doilea:** inovația în actele de adorare, precum a-L adora pe Allah printr-un act de adorare pe care El nu l-a legiferat. Aceasta are mai multe forme:

**Prima formă** privește însuși actul de adorare: este introdus un act de adorare fără temei în Lege, precum o rugăciune nelegiferată, un post nelegiferat sau sărbători nelegiferate, cum sunt sărbătorile nașterilor și altele.

**A doua formă** privește adăugarea la un act de adorare legiferat, precum adăugarea, de pildă, a unei a cincea rakʿa la rugăciunea de la amiază sau de după-amiază.

**A treia formă** privește modul de îndeplinire a actului de adorare: el este îndeplinit într-un mod nelegiferat, precum rostirea pomenirilor legiferate cu voci colective melodioase sau impunerea asupra propriei persoane a unei asprimi în adorare până la ieșirea din Sunna Trimisului ﷺ.

**A patra formă** este rezervarea unui timp pentru un act de adorare legiferat, deși Legea nu i-a rezervat acel timp. De pildă, deosebirea zilei de la mijlocul lunii Shaʿbān și a nopții sale prin post și rugăciune de noapte. Postul și rugăciunea de noapte sunt în sine legiferate, însă rezervarea unui anumit timp pentru ele are nevoie de o dovadă.

Regula privitoare la toate felurile de inovație în religie

Orice inovație în religie este interzisă și reprezintă rătăcire, potrivit cuvintelor sale ﷺ:

Și cuvintelor sale ﷺ:

Într-o altă relatare:

Hadithul arată că orice lucru nou introdus în religie este o inovație și că orice inovație este o rătăcire respinsă.

Înțelesul este că inovațiile în actele de adorare și în credințe sunt interzise, dar gravitatea interdicției diferă după felul inovației. **Unele sunt necredință vădită**, precum înconjurarea mormintelor pentru a căuta apropierea de cei aflați în ele, aducerea de jertfe și legăminte pentru ele, chemarea celor îngropați acolo și cererea izbăvirii de la ei, precum și afirmațiile jahmiților și muʿtaziliților extremiști.

**Altele sunt mijloace care duc la politeism**, precum construirea pe morminte și îndeplinirea rugăciunii și a invocării lângă ele.

**Altele sunt nelegiuire în credință**, precum inovația khārijiților, a qadariților și a murjiʾiților, prin afirmațiile și credințele lor care contrazic dovezile Legii.

**Altele sunt păcate**, precum inovația renunțării la căsătorie, postul stând în soare și castrarea în scopul suprimării dorinței sexuale.⁴

Atenționare

Cel care împarte inovația într-o inovație bună și una rea greșește și se abate de la cuvintele sale ﷺ:

Trimisul ﷺ a judecat toate inovațiile ca fiind rătăcire, pe când acesta spune: „Nu orice inovație este rătăcire, ci există și o inovație bună.” Al-Ḥāfiẓ Ibn Rajab spune în comentariul la Cele patruzeci de hadithuri:

Acești oameni nu au ca dovadă că ar exista o inovație bună decât cuvintele lui ʿUmar — Allah să fie mulțumit de el — despre rugăciunea tarāwīḥ:

Ei mai spun că au fost introduse lucruri pe care înaintașii nu le-au dezaprobat, precum strângerea Coranului într-o singură carte și scrierea și consemnarea hadithurilor.

Răspunsul este că aceste lucruri au un temei în Lege, așadar nu sunt nou introduse. Prin cuvintele „Ce bună inovație!”, ʿUmar se referă la inovație în sensul limbii, nu în sensul Legii. Dacă un lucru are un temei în Lege la care se întoarce, iar el este numit inovație, este o inovație în sensul limbii, nu al Legii. În sensul Legii, inovația este ceea ce nu are un temei în Lege la care să se întoarcă. Strângerea Coranului într-o singură carte are un temei în Lege, fiindcă Profetul ﷺ poruncea scrierea Coranului. Acesta era însă scris în părți răspândite, iar companionii — Allah să fie mulțumit de ei — l-au strâns într-un singur exemplar, pentru a-l păstra.

Profetul ﷺ a împlinit rugăciunea tarāwīḥ împreună cu companionii săi câteva nopți, apoi, în cele din urmă, nu a mai ieșit la ei, de teamă să nu le fie impusă ca obligație. Companionii — Allah să fie mulțumit de ei — au continuat să o împlinească în grupuri răzlețe în timpul vieții Profetului ﷺ și după moartea sa, până când ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb — Allah să fie mulțumit de el — i-a adunat în spatele unui singur imam, așa cum se rugaseră în spatele Profetului ﷺ. Aceasta nu este o inovație în religie.

Și scrierea hadithurilor are un temei în Lege: Profetul ﷺ a poruncit scrierea unor hadithuri pentru unii companioni, când i-au cerut aceasta. Ceea ce făcea de temut scrierea lor în mod general în vremea sa ﷺ era posibilitatea amestecării cu Coranul a ceva care nu făcea parte din el. Când el ﷺ a murit, acest motiv de teamă a dispărut, fiindcă întregul Coran fusese desăvârșit și fixat cu exactitate înainte de moartea sa ﷺ. După aceea musulmanii au consemnat Sunna, pentru a o păzi de pierdere. Allah să-i răsplătească cu bine pentru Islam și pentru musulmani, fiindcă au păstrat Cartea Domnului lor și Sunna Profetului lor ﷺ de pierdere și de intervențiile celor care se joacă cu ele.