Acest articol este o traducere integrală în limba română după articolul publicat pe Athari Archive. Republicat cu permisiune. Sursa originală: Ibn Taymiyyah's View On Shirk Asghar (Minor Shirk).
Ibn Taymiyyah spune că shirkul este de două tipuri: major și minor. Shirkul major distruge toate faptele și nu este iertat niciodată dacă o persoană moare asupra lui. El folosește versete precum:
لَئِنْ أَشْرَكْتَ لَيَحْبَطَنَّ عَمَلُكَ
„Dacă Îi asociezi parteneri lui Allah, faptele tale vor fi cu siguranță anulate.” (az-Zumar 39:65)
Și:
إِنَّهُ مَنْ يُشْرِكْ بِاللَّهِ فَقَدْ حَرَّمَ اللَّهُ عَلَيْهِ الْجَنَّةَ
„Cine Îi asociază parteneri lui Allah, Allah i-a interzis Paradisul.” (al-Ma’idah 5:72)
Și:
إِنَّ اللَّهَ لَا يَغْفِرُ أَنْ يُشْرَكَ بِهِ
„Allah nu iartă să I se asocieze parteneri.” (an-Nisa 4:48)
Shirkul minor, în viziunea lui, este tot un păcat grav și poate merita pedeapsă, dar nu șterge toate faptele și nu îl face pe om să rămână în Foc pentru totdeauna.
Mai degrabă, persoana care are iman și tawhid împreună cu un anumit shirk minor intră sub cântărirea faptelor.
Dacă tawhidul și faptele ei bune sunt mai multe, ea este salvată și intră în Paradis, iar o cantitate mică de shirk minor împreună cu multă sinceritate poate nici să nu fie luată în seamă.
El își bazează aceasta pe a doua parte a versetului:
وَيَغْفِرُ مَا دُونَ ذَلِكَ لِمَنْ يَشَاءُ
„Și El iartă ceea ce este mai puțin decât aceasta pentru cine voiește.” (an-Nisa 4:48)
El a înțeles că aceasta include shirkul minor sub voia lui Allah și sub cântărirea faptelor, spre deosebire de shirkul major, care este separat de iertare dacă omul moare asupra lui.
Shaykhul spune despre efectuarea tawaf-ului în jurul altcuiva în afară de Kaʿbah sau despre atingerea și sărutarea unor lucruri pentru binecuvântare că aceasta este shirk și că shirkul nu este iertat, chiar dacă este minor. Sursa: Kitab al-Furuʿ 6/66. Al-Barrak explică aceasta ca însemnând că shirkul minor, luat în sine, merită pedeapsă și nu este ușor, însă pedeapsa lui poate cădea atunci când tawhidul și faptele bune ale robului îl depășesc. Astfel, la final, el este iertat datorită acelei balanțe sau prin favoarea pură a lui Allah.
Shaykh ʿAbd ar-Rahman ibn Nasr al-Barrak, Allah să îl păzească, a spus:
Ceea ce mi se pare mai puternic este că shirkul minor intră sub sensul general al cuvântului lui Allah:
وَيَغْفِرُ مَا دُونَ ذَلِكَ لِمَنْ يَشَاءُ
„Și El iartă orice este mai puțin decât aceasta pentru cine voiește.” (an-Nisa 4:48)
Aceasta pentru că începutul versetului, unde Allah spune: „Cu adevărat, Allah nu iartă să I se asocieze parteneri”, este despre shirkul major în mod specific, asemenea altor amenințări similare împotriva mushrikului, precum cuvântul lui Allah:
لَئِنْ أَشْرَكْتَ لَيَحْبَطَنَّ عَمَلُكَ
„Dacă faci shirk, faptele tale vor deveni cu siguranță nule.” (az-Zumar 39:65)
Și cuvântul Lui:
إِنَّهُ مَنْ يُشْرِكْ بِاللَّهِ فَقَدْ حَرَّمَ اللَّهُ عَلَيْهِ الْجَنَّةَ
„Cine Îi asociază parteneri lui Allah, Allah i-a interzis Paradisul.” (al-Ma’idah 5:72)
Așadar, cel care include shirkul minor în amenințarea neiertării trebuie să îl includă și în aceste două versete, iar ei nu spun aceasta. Aceasta pentru că shirkul major are trei caracteristici speciale care nu sunt împărtășite de shirkul minor.
Prima: anulează toate faptele.
A doua: impune rămânerea veșnică în Foc.
A treia: nu este iertat decât prin pocăință, așa cum arată aceste trei versete.
Așadar, dacă shirkul minor nu este inclus în amenințarea anulării faptelor și nu este inclus în amenințarea interzicerii intrării în Paradis, atunci nu este inclus nici în amenințarea neiertării.
Cât despre ceea ce s-a menționat de la Shaykh al-Islam, că pedeapsa shirkului minor poate cădea prin cântărirea faptelor, rezultatul și realitatea acestui lucru este că el este iertat, dar datorită unei cauze din partea robului: faptul că faptele lui bune îi depășesc păcatele. Allah Preaînaltul iartă pe cine voiește datorită unei cauze din partea robului sau pur și simplu prin generozitatea Sa. Aceasta este opinia cunoscută de la Ibn Taymiyyah, Allah să aibă milă de el, și nu cunosc altă opinie de la el.
Shirkul are ramuri care îl fac să crească și să sporească, așa cum imanul are ramuri care îl fac să crească și să sporească. Dacă aceasta este situația, atunci când două chemări se opun, cel despre care se spune că este mushrik este mai meritoriu de amenințare decât cel despre care se spune că îl diminuează pe Mesager.
Aceasta pentru că, dacă este mushrik prin shirk major, va rămâne veșnic în Foc și va fi mai rău decât evreii și creștinii. Iar dacă este mushrik prin shirk minor, atunci este, de asemenea, blamat și detestat, meritând blam și pedeapsă.
Se poate spune, de asemenea, că shirkul nu este iertat în nicio formă, nici major, nici minor, pe baza formulării generale a Qur’anului. Chiar dacă cel care comite shirk minor moare ca musulman, shirkul său nu este iertat. Mai degrabă, este pedepsit pentru el, chiar dacă după aceea intră în Paradis.
Sursa: Talkhis Kitab al-Istighathah al-Maʿruf bi ar-Radd ʿala al-Bikri de Shaykh al-Islam Ibn Taymiyyah, p. 300-301.
Așadar, afirmația Salafilor cu privire la cuvântul Lui: „Cine vine cu o faptă bună va avea de zece ori asemenea ei”, și cu privire la cuvântul: „Și ei sunt dintr-o ramură a lui Yawmah, nu dintre cei blamați”, este că se referă la afirmația La ilaha illa Allah, așa cum au spus ei. Acesta este și ceea ce a explicat Mesagerul lui Allah ﷺ.
Dacă o persoană o spune cu sinceritate și certitudine și moare asupra acesteia, atunci a împlinit ceea ce se cere, iar faptele ei bune îi vor depăși păcatele.
Fapta rea pentru care cel care vine cu ea va avea fața aruncată în Foc este shirkul, deoarece Allah nu iartă să I se asocieze parteneri.
Cele două rezultate decisive sunt:
Cine moare fără să Îi asocieze nimic lui Allah va intra în Paradis.
Iar cine Îi asociază ceva va intra în Foc.
Mulți oameni, ba chiar cei mai mulți dintre ei, intră în iman și tawhid, apoi cad în nifaq, ipocrizie, din cauza comiterii păcatelor și a ruginii care acoperă inimile, sau intră într-un tip de shirk și nifaq.
Shirkul este de două tipuri: major și minor.
Cine este liber de amândouă, Paradisul devine obligatoriu pentru el.
Cine moare asupra shirkului major, Focul devine obligatoriu pentru el.
Cine este liber de shirk major, dar are un anumit shirk minor, iar faptele lui bune îi depășesc păcatele, intră în Paradis. Aceste fapte bune sunt mult tawhid împreună cu o cantitate mică de shirk minor. Cine este liber de shirk major, dar shirkul lui minor devine mare până când păcatele îi depășesc faptele bune, intră în Foc.
Așadar, robul este tras la răspundere pentru shirk dacă acesta este major sau dacă este o cantitate mare de shirk minor. Cât despre o cantitate mică de shirk minor alături de multă sinceritate, el nu este tras la răspundere pentru ea.
Cine este liber de shirk major și de cea mai mare parte a shirkului minor, astfel încât păcatele lui să nu îi depășească faptele bune, atunci este salvat. Cine este salvat de shirkul major, pe care Allah nu îl iartă, și ale cărui fapte bune îi depășesc păcatele, intră în Paradis.
Sursa: Tafsir Ayat Ashkalat ʿala Kathir min al-ʿUlama de Shaykh al-Islam Ibn Taymiyyah, p. 364.
Shaykhul nostru a spus: Este interzis prin consens să se facă tawaf în jurul altcuiva în afară de Kaʿbah.
El a spus: Ei sunt de acord că nu trebuie să fie sărutat și nici atins pentru binecuvântare, deoarece aceasta este din shirk. El a mai spus: shirkul nu este iertat de Allah, chiar dacă este minor.
Sursa: Kitab al-Furuʿ de Ibn Muflih (6/66).