Acest articol este o traducere integrală în limba română după articolul publicat pe Athari Archive. Republicat cu permisiune. Sursa originală: Refuting The False Claim of Likeness From The Philosophers.
Ibn Taymiyyah spune că termenul kufʾ, adică egal sau comparabil, se referă la asemănarea reală în valoare sau statut, nu doar la împărtășirea unor trăsături generale precum faptul de a fi viu sau de a avea un corp. El îl citează pe Hasan ibn Thabit, care a negat că cineva ar fi un kufʾ pentru Profet, deși amândoi erau oameni. Aceasta arată că asemănarea în trăsături de bază nu înseamnă egalitate reală.
Apoi el afirmă că Qur’anul și Sunnah arată limpede că Allah nu are niciun egal, rival sau asemenea în niciun fel. Aceasta include esența Sa, atributele Sale, acțiunile Sale și drepturile Sale. Prin urmare, nimeni nu este asemenea Lui: nici în cunoaștere, putere, auz, vedere sau în vreun alt atribut perfect. Această unicitate completă nu înseamnă negarea faptului că Allah are atribute, ci faptul că atributele Sale sunt cu totul diferite de cele ale creației.
Ibn Taymiyyah respinge această logică greșită folosită de unii care pretind că a avea atribute sau o existență măsurabilă implică asemănare. El spune că acest lucru este irațional, deoarece ar face ca toate lucrurile să fie asemenea doar pentru că există sau au atribute, lucru pe care nicio persoană rațională nu îl acceptă. Un asemenea raționament ar duce la afirmația că totul este asemenea lui Allah, ceea ce contrazice atât rațiunea, cât și revelația.
În concluzie, negarea oricărei asemănări în numele evitării antropomorfismului (tajsim) poate duce, în mod ironic, la afirmarea asemănării în cel mai extrem fel. Credința islamică adevărată este că Allah are atribute reale de perfecțiune, dar absolut nimic nu este asemenea Lui în nicio privință.
Traducere: Sensul termenului kufʾ (egal sau comparabil) și unicitatea lui Allah.
La fel este termenul kufʾ (egal sau comparabil). Hasan ibn Thabit a spus: „Cauți să îl egalezi, deși nu ești egalul lui? Atunci fie ca amândoi să aveți parte de bine așa cum este împărțită răscumpărarea.” (Notă: aceasta este de Hasan ibn Thabit în Diwan-ul său, p. 8 [ediția Cairo, 1929/1347 AH], dintr-un poem în răspuns lui Abu Sufyan ibn al-Harith ibn ʿAbd al-Muttalib, care îl insultase pe Profet înainte de a accepta Islamul. Vezi și Tafsir al-Tabari, 1/368.)
El a negat că această persoană era egală (kufʾ) cu Muhammad, chiar dacă amândoi erau corpuri umane vii: creșteau, simțeau, se mișcau prin voință și vorbeau. Dar când textele revelate au arătat limpede că Domnul nu are niciun egal în absolut nimic, niciun corespondent în vreun aspect și niciun asemenea în vreo chestiune, s-a știut că nimic nu Îi seamănă în vreun atribut, act sau drept. Acest lucru nu impune negarea faptului că El posedă atribute de perfecțiune.
Astfel, când se spune că El este viu (hayy) și că nicio altă ființă vie nu Îi seamănă în niciun fel; și că El este cunoscător, puternic, auzitor și văzător, iar niciun cunoscător, puternic, auzitor sau văzător nu Îi seamănă în nicio privință, atunci ceea ce arată revelația se potrivește cu ceea ce confirmă rațiunea: că absolut nimic nu Îi seamănă în vreun aspect. (Notă: acestea sunt atribute precum cunoașterea, puterea, auzul și vederea, afirmate în Qur’an și Sunnah ca aparținând lui Allah fără asemănare sau comparație.)
Falsa echivalență în pretenția asemănării
Cât despre pretenția că a avea o esență, un atribut sau o cantitate face în mod necesar ca un lucru să fie comparabil cu altul care împărtășește acele trăsături, aceasta este falsă atât rațional, cât și textual. Nu există nimic în limba arabă, nici în vreo altă limbă, care să folosească termenul mithl (similar sau asemenea) pentru așa ceva. Altfel, orice ființă care are un atribut ar fi numită asemenea oricărei alte ființe care are un atribut, orice lucru care are existență reală ar fi numit asemenea oricărui alt lucru existent, iar orice lucru care are o cantitate ar fi numit asemenea oricărui alt lucru care are o cantitate.
Aceasta ar însemna că orice lucru existent este asemenea oricărui alt lucru existent. Acest lucru este limpede corupt și contradictoriu, iar nicio persoană sănătoasă la minte nu ar spune așa ceva. Ar însemna că toate lucrurile sunt asemenea și că nu există diferențe reale, ceea ce ar însemna apoi că Domnul seamănă cu toate lucrurile. Atunci nu ar mai fi posibil să se nege că ceva Îi seamănă, ceea ce este împotriva rațiunii și revelației.
Așadar, realitatea pretenției lor de a nega asemănarea duce la afirmarea faptului că totul Îi seamănă. Ei sunt, prin urmare, în contradicție și în conflict atât cu revelația, cât și cu rațiunea.
Darʾ taʿarud al-ʿaql wal-naql (1/117-118).