Acest articol este o traducere integrală în limba română după articolul publicat pe Athari Archive. Republicat cu permisiune. Sursa originală: Learning Aqeedah from the scholars of hadith.
Imam at-Tirmidhi (d. 297 AH) îl citează pe ʿAli ibn al-Madini (d. 234 AH) spunând că oamenii hadithului sunt cei care vor rămâne pe adevăr, dovedind că au și crezul corect. Dacă acesta este cazul, nu ar trebui ei să fie luați și în aqidah? Sau nu luăm aqidah de la cei despre care se știe că sunt oamenii adevărului...?
Traducere: Pagina 40: Explicația al-Jamaʿah conform oamenilor cunoașterii este că ei sunt oamenii fiqhului, cunoașterii și hadithului.
Pagina 84: L-am auzit pe Muhammad ibn Ismaʿil, al-Bukhari (d. 256 AH), spunând: L-am auzit pe ʿAli ibn al-Madini (d. 234 AH) spunând, când a menționat acest hadith al Profetului: „Un grup din Ummah mea va rămâne mereu vizibil pe adevăr.” ʿAli a spus: „Ei sunt oamenii hadithului.”
Jamiʿ at-Tirmidhi (4/40 și 84).
Imami precum Ibn al-Mubarak (d. 181 AH), Ahmad ibn Hanbal (d. 241 AH) și Yazid ibn Harun (d. 206 AH) afirmă că oamenii hadithului sunt dintre cei cu cea mai înaltă autoritate și că trebuie luat de la ei; ei au crezul cel mai corect și ei sunt cei care au ridicat steagul Islamului. Așadar, cum să nu ne luăm aqidah de la ei?
Traducere:
S-a relatat de la un număr mare de ulama și imami conducători, precum ʿAbdullah ibn al-Mubarak, Ahmad ibn Hanbal, Yazid ibn Harun și Ibrahim ibn al-Husayn, căta’ifah, grupul menționat în hadith, se referă la oamenii hadithului și la cei care urmează relatările transmise. Ei sunt cei care au susținut religia adevărată, au urmat calea dreaptă, s-au ținut de metoda corectă și i-au răspândit hotărârile fără să se teamă de critica nimănui de dragul lui Allah. Ei au făcut ca rațiunea să urmeze revelației în chestiunile Sharia, ale hotărârilor și ale celor halal și haram.
Să știi că credința Ahlus-Sunnah wal-Jamaʿah este că rațiunea nu impune nimic asupra nimănui și nici nu îndepărtează obligațiile de la nimeni. Ea nu are autoritatea de a face lucrurile permise sau interzise și nici de a determina ce este bun sau rău. Dacă nu ar exista revelație divină, nimic nu ar fi obligatoriu asupra nimănui. Dacă rațiunea singură ar fi suficientă ca dovadă, nu ar mai fi nevoie să fie trimiși mesageri sau să fie revelate cărți.
Această distincție separă grupul care urmează Sunnah de grupul teoretic și pe adepții tradiției de adepții inovației.
Jamal al-Aʾimmah Abu Muhammad al-Hasan ibn Mansur as-Samʿani ne-a relatat, el fiind informat de tatăl său, Shaykh al-Islam Abu al-Muzaffar Mansur ibn Muhammad as-Samʿani, care a relatat că Ishaq ibn Rahuyah a spus: „Allah nu ar uni niciodată Ummah lui Muhammad ﷺ asupra rătăcirii. Dacă vedeți diferențe, atunci țineți-vă de majoritate.”
El a fost întrebat: „O, Abu Yaʿqub, cine este majoritatea?”
El a răspuns: „Muhammad ibn Aslam și cei care îl urmează.”
Apoi Ishaq a spus: „Dacă i-ai întreba pe ignoranți, ei ar spune: «Majoritatea înseamnă masele», dar ei nu știu că adevăratul grup este un savant care se ține ferm de Carte și Sunnah.”
Kitab al-Arbaʿin de Muhammad ibn Muhammad at-Ta’i (d. 555 AH), p. 163.