Verdictul privind ținerea unui câine afară din casă ca animal de companie

În primul rând:

Nu este permisă ținerea unui câine doar ca animal de companie și nu contează dacă acesta este ținut în casă sau într-un loc separat afară din casă.

Acest lucru este indicat de relatarea transmisă de al-Bukhari (5060) și Muslim (2941) de la Ibn ‘Umar, potrivit căreia Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care ține un câine, cu excepția unui câine pentru vânătoare sau pentru păzirea animalelor, va pierde două qirats din răsplata sa în fiecare zi.” Potrivit unei alte versiuni: „Cel care ține un câine va pierde două qirats din faptele sale bune în fiecare zi…” al-Bukhari (2154) și Muslim (2949).

An-Nawawi a spus:

Însoțitorii noștri și alții sunt de acord că este haram să ții un câine fără necesitate, cum ar fi dacă cineva îl ține pentru că îi place cum arată sau pentru a se făli. Acest lucru este interzis și nu există nicio diferență de opinie cu privire la aceasta."(Sharh Sahih Muslim  1/448).

Aceasta deoarece câinii sunt animale josnice și murdare și din cauza răului și a consecințelor negative implicate de ținerea lor; de exemplu, ei țin îngerii departe de locul în care se află câinele, îi sperie și îi înspăimântă pe ceilalți, sunt impuri și murdari.

Dacă există o nevoie pentru aceasta, datorită unor beneficii și interese realizate, cum ar fi protejarea oilor de pericolul lupilor și al hoților, ținerea lor în scopuri agricole sau folosirea lor la vânătoare, atunci aceste beneficii justifică ținerea unui câine și nu este nicio vină asupra celui care face aceasta."(Taysir al-‘Allam Sharh ‘Umdat al-Hukkam  2/209).

Consultați și răspunsurile la întrebările nr. 33668 și 69777 .

În al doilea rând:

Cei mai mulți dintre cei care au comentat acest hadith sunt de părere că vorbele Profetului „va pierde două qirats din răsplata sa în fiecare zi” indică faptul că este haram.

Din câte știm, niciunul dintre învățați nu a avut o opinie diferită cu privire la aceasta, cu excepția lui Ibn ‘Abd al-Barr, dintre marii învățați ai hadithului, și a învățaților malikiți. El a fost de părere că hadithul indică faptul că ținerea câinilor este detestată (makruh), dar nu este haram.

Ibn ‘Abd al-Barr a spus:

Acest hadith indică faptul că ținerea câinilor nu este haram, chiar dacă aceștia sunt ținuți în alte scopuri decât agricultura, păstoritul și vânătoarea, deoarece cuvintele „va pierde două qirats din răsplata sa în fiecare zi” indică faptul că este permis, nu interzis, deoarece nu se poate spune despre lucrurile interzise că cel care face acel lucru va pierde atât și atât din faptele sale bune sau din răsplata sa. Dimpotrivă, dacă ar fi fost interzis, Legiuitorul l-ar fi interzis în termeni clari, astfel încât musulmanul să nu facă un asemenea lucru. Mai degrabă, această formulare indică faptul că este detestat (makruh), nu interzis (haram)."(Al-Istidhkar al-Jami‘ li Madhahib Fuqaha’ al-Ansar  9/450).

Această opinie a lui Ibn ‘Abd al-Barr este o opinie slabă, asupra căreia mai mult de un învățat au făcut observații.

Al-Hafiz al-‘Iraqi (Allah să aibă milă de el) a spus: Opinia lui este ciudată, deoarece concluzia noastră că este haram se bazează pe această diminuare a răsplății, ceea ce indică faptul că el a făcut ceva interzis, anulând răsplata unora dintre faptele sale bune, la fel cum neacceptarea rugăciunilor celui care consumă alcool, a unui sclav fugar și a celui care merge la un ghicitor sau la un prezicător (așa cum este menționat în alte hadithuri) indică faptul că aceste acțiuni sunt interzise. Faptul că sunt interzise este motivul pentru care răsplata rugăciunii este anulată în aceste cazuri.

Și a spus: Motivul pentru care formularea hadithului indică faptul că este interzis este foarte clar, deoarece diminuarea răsplății poate apărea doar din cauza păcatului pe care l-a comis."(Tarh al-Tathrib  6/173).

Al-Hafiz Ibn Hajar a spus: Afirmația că nu este haram, pe baza argumentului prezentat de el, nu este corectă. Mai degrabă, este posibil ca pedeapsa să ia forma faptului că nu mai este ajutat să facă fapte drepte în valoare de un qirat, pe care obișnuia să le facă atunci când nu ținea un câine.

Și este posibil ca ținerea unui câine să fie haram, iar ceea ce se înțelege prin diminuarea răsplății este că păcatul care rezultă din ținerea câinelui este echivalent cu unul sau două qirats din răsplată; astfel, ceea ce se scade din răsplata faptelor drepte ale celui care ține câinele este echivalent cu păcatul atras de ținerea câinelui, adică unul sau două qirats."(Fath al-Bari  5/7).

Și Allah știe cel mai bine.