Verdictul privind anunțarea deceselor din minaretele moscheii prin difuzoare

Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a interzis anunțarea deceselor; ceea ce se înțelege prin această interdicție este ceea ce făceau oamenii din Jaahiliyyah, când trimiteau pe cineva să anunțe cu voce tare un deces. Prin urmare, majoritatea învățaților consideră că, dacă anunțarea implică ridicarea vocii, ea nu este permisă. 

Unii hanafiți consideră că nu este makrooh să se strige vestea unui deces pe alei și în piețe, dacă este un simplu anunț care nu menționează calitățile bune ale persoanei. 

Ei au spus: Deoarece aceasta va crește numărul celor care efectuează rugăciunea funerară pentru decedat și se roagă pentru iertarea lui. Nu este precum anunțările deceselor din Jaahiliyyah, deoarece atunci trimiteau oameni la triburi, anunțând decesul prin strigăte, plâns, bocete, elegii etc. Răspunsul meu la aceasta este că scopul de a crește numărul celor care efectuează rugăciunea funerară pentru decedat și se roagă pentru iertarea lui poate fi atins fără a striga și fără a ridica vocea. 

Mai mult, ridicarea vocii pentru a anunța vestea unui deces este asemenea modului jaahili de a anunța decesele, care este interzis. 

A se vedea al-‘Inaayah Sharh al-Hidaayah, 3/267; Fath al-Qadeer, 2/128; al-Khurashi ‘ala Mukhtasar Khaleel, 2/139; al-Muhadhdhab, 1/132; al-Sharh al-Kabeer, 6/287; Fath al-Baari, 3/117 

Al-San’aani a spus în Subul al-Salaam (1/482): 

În al-Nihaayah se spune că era cunoscut printre arabi faptul că, atunci când un nobil dintre ei murea sau era ucis, trimiteau un călăreț la triburi pentru a le anunța moartea lui, iar acesta spunea: „Anunț moartea lui Cutare, anunț moartea arabilor; sau Cutare a murit, arabii sunt condamnați din cauza morții lui Cutare.” 

Apoi al-San’aani a spus: Mi se pare mai probabil că aceasta este ceea ce este interzis și că aceasta include anunțarea deceselor din vârful minaretelor, așa cum se face în zilele noastre când mor lideri. Sfârșitul citatului. 

Shaykh al-Albaani (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus, explicând ceea ce le este interzis rudelor decedatului: 

Anunțarea decesului din vârful minaretelor și altele asemenea, deoarece aceasta este o formă de anunțare a decesului (al-na’i), iar de la Hudhayfah ibn al-Yamaan este relatat autentic că, atunci când murea una dintre rudele sale, spunea: „Nu spuneți nimănui, deoarece mă tem că aceasta ar fi o anunțare a decesului, iar eu l-am auzit pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) interzicând anunțările deceselor.” 

În arabă, cuvântul al-na’i (tradus aici prin anunțarea decesului) înseamnă informarea altora despre moartea unei persoane. Aceasta include toate formele de transmitere a acestei informații. Însă ahaadeeth saheeh indică faptul că unele forme de informare a altora despre un deces sunt permise, iar învățații au dat un sens specific termenului general al-na’i. Ei au spus: ceea ce se înțelege prin al-na’i sunt anunțările asemănătoare cu ceea ce făceau oamenii din Jaahiliyyah, când strigau la ușile caselor și în piață. 

Al-Haafiz a spus: Ceea ce învățăm de aici este că nu toate formele de anunțare a deceselor sunt interzise; mai degrabă, ceea ce este interzis este ceea ce făceau oamenii din Jaahiliyyah; ei trimiteau oameni să anunțe moartea unei persoane la ușile caselor și în piețe. 

Eu (al-Albaani) spun: Odată ce acest lucru este înțeles, strigarea veștii unui deces din vârful minaretelor este cu siguranță o formă de al-na’i și, prin urmare, suntem siguri că este haram. Ea poate fi însoțită de alte lucruri care sunt haram în sine, precum acceptarea unei plăți pentru acea strigare sau lăudarea persoanei decedate prin rostirea unor lucruri despre care se știe că sunt neadevărate, cum ar fi: „Rugați-vă pentru cel mai nobil și generos dintre oameni” sau „Rugați-vă pentru cel care a urmat pașii salaf-ului drept-credincios.”  

Ahkaam al-Janaa’iz, p. 44-46. 

Acesta este răspunsul dacă prin întrebare se înțelege anunțarea deceselor din minaret prin difuzoare. 

Dacă prin aceasta se înțelege doar informarea credincioșilor din moschee despre deces, fără ridicarea vocii, nu este nimic greșit în aceasta, in sha Allah. Aceasta este asemenea celor făcute de Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) după moartea Negusului, când i-a informat pe Sahaabah despre moartea lui și le-a anunțat-o pentru ca ei să poată efectua rugăciunea funerară pentru el. 

Al-Bukhari (1333) și Muslim (951) au relatat de la Abu Hurayrah (fie ca Allah să fie mulțumit de el) că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a anunțat moartea al-Najaashi (Negusul, conducătorul Abisiniei) în ziua în care a murit. El i-a scos la locul de rugăciune, i-a așezat în rânduri și a rostit patru takbeers (adică a efectuat rugăciunea funerară pentru el). Potrivit unei relatări consemnate de al-Bukhari, 1328: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) ne-a anunțat moartea Negusului, conducătorul Abisiniei, în ziua în care a murit și a spus: „Rugați-vă pentru iertarea fratelui vostru.” 

Al-Nawawi a spus în Sharh Muslim: 

Aceasta arată că este mustahabb să se anunțe moartea unei persoane, dar nu în maniera în care erau anunțate decesele în Jaahiliyyah; mai degrabă, trebuie făcut simplu, în scopul de a informa oamenii pentru ca ei să poată veni la rugăciune și pentru a-i încuraja să participe la înmormântarea lui și să-și îndeplinească în această privință datoria față de el. Interdicția privind anunțările deceselor nu se aplică acestui lucru, ci se aplică formelor jaahili de anunțare a deceselor, care includ menționarea calităților bune ale decedatului și altele asemenea. Sfârșitul citatului. 

A se vedea și întrebarea nr. 60008 

Și Allah știe cel mai bine.