Unele hotărâri privind jihadul, gradele martiriului și viața martirilor după moarte

În primul rând: 

Jihad în limba arabă înseamnă strădanie și depunerea celui mai mare efort prin cuvânt și faptă. 

În terminologia islamică se referă la strădania musulmanilor de a lupta împotriva necredincioșilor, astfel încât cuvântul lui Allah să fie cel mai înalt. 

A se vedea: al-Nihaayah fi Ghareeb al-Hadeeth de Ibn al-Atheer (1/319); al-Misbaah al-Muneer (1/112); Ahammiyyat al-Jihaad de Dr. ‘Ali ibn Nufay’ al-‘Alyaani. 

În al doilea rând: 

Shahaadah are în limba arabă mai multe sensuri: știre certă, a fi prezent, a vedea ceva, deschidere și a muri de dragul lui Allah. 

În terminologia islamică se referă la acei musulmani care mor luptând împotriva necredincioșilor și din cauza luptei. În ceea ce privește Viața de Apoi, se poate referi și la alte lucruri, după cum vom vedea mai jos. 

A se vedea: al-Mawsoo’ah al-Fiqhiyyah (26/214, 272). 

În al treilea rând: 

Martirii sunt de diferite tipuri. 

Al-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Trebuie știut că martirii sunt de trei tipuri: 

1 – Cel care este ucis într-un război împotriva necredincioșilor prin orice mijloc de luptă. El intră în categoria martirilor care vor fi răsplătiți în Viața de Apoi și intră sub incidența hotărârilor privind martirii în această lume, adică nu trebuie spălat și nu trebuie săvârșită rugăciunea funerară pentru el. 

2 – Cel căruia i se acordă răsplata martirului, dar nu intră sub incidența hotărârilor privind martirii în această lume. Aceasta se referă la cei care mor din cauza bolilor stomacale, a ciumei, fiind striviți sub un zid prăbușit, la cei care sunt uciși apărându-și averea și la alții care sunt menționați în ahaadeeth-uri saheeh ca fiind descriși drept martiri. O astfel de persoană trebuie spălată și trebuie săvârșită rugăciunea funerară pentru ea, însă în Viața de Apoi va avea răsplata martirilor, dar aceasta nu va fi neapărat aceeași cu răsplata celor din prima categorie. 

3 – Cei care fură din prada de război etc., despre care se spune în relatări că nu pot fi considerați martiri dacă sunt uciși într-un război împotriva necredincioșilor. O astfel de persoană intră sub incidența hotărârii privind martirii în această lume, astfel încât nu trebuie spălată și nu trebuie săvârșită rugăciunea funerară pentru ea, însă nu va avea răsplata deplină în Viața de Apoi. Sfârșitul citatului. 

Sharh al-Nawawi ‘ala Muslim (2/164). 

Gradele martirilor: 

Statutul martirului este într-adevăr înalt, fiind după profeți și Siddeeqi în privința statutului. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Allah spune (interpretarea sensului): 

„atunci ei vor fi împreună cu cei asupra cărora Allah Și-a revărsat harul, dintre profeți, Siddeeqoon (acei urmași ai profeților care au fost primii și cei mai hotărâți în a crede în ei, precum Abu Bakr As‑Siddeeq رضى الله عنه ), martiri și cei drepți”

[al-Nisa’ 4:69]

Acestea sunt cele patru grade ale robilor lui Allah: cei mai buni dintre ei sunt profeții, apoi Siddeeqii, apoi martirii, apoi cei drepți. Sfârșitul citatului. 

Majmoo’ al-Fataawa (2/223). 

Allah a făcut Paradisul cu niveluri sau grade diferite, dintre care mujaahideen (cei care se străduiesc în jihad) vor avea o sută de grade, după cum a fost relatat în al-Saheeh de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa); prin urmare, martirii nu au toți același statut, ci diferă în privința statutului. 

Ibn Hajar (Allah să aibă milă de el) a spus, după ce a enumerat martirii în afară de cei care sunt uciși în luptă: 

Am adunat din surse excelente mai mult de douăzeci de tipuri… 

Ibn al-Teen a spus: Toate aceste moduri de a muri sunt dureroase. Allah a favorizat ummah lui Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), făcând din aceasta un mijloc de purificare de păcat, de sporire a răsplății și de dobândire prin aceasta a statutului martirilor. 

Eu (Ibn Hajar) spun: Se pare că cei menționați nu au toți același statut. Acest lucru este indicat de relatarea transmisă de Ahmad și Ibn Hibbaan în Saheeh-ul său de la Jaabir, de al-Daarimi, Ahmad și al-Tahhaawi de la ‘Abd-Allah ibn Hubshi și de Ibn Maajah de la ‘Amr ibn ‘Anbasah: că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a fost întrebat: Ce tip de jihad este cel mai bun? El a spus: „Cel al cărui cal este ucis și al cărui sânge este vărsat.” Sfârșitul citatului. 

Fath al-Baari (6/43, 44). 

În Sunnah saheeh există relatări de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) care indică această diferență de statut între martiri. 

De exemplu: 

(a)

S-a relatat de la Nu’aym ibn Hammaar că un om l-a întrebat pe Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): Care dintre martiri este cel mai bun? El a spus: „Cei care, atunci când și-au ocupat locul în rânduri, nu și-au întors fețele până când au fost uciși. Ei vor fi în locuințele înalte din Paradis, iar Domnul lor zâmbește către ei; iar atunci când Domnul tău zâmbește către un rob în această lume, el nu va fi tras la socoteală.” 

Relatat de Ahmad (21970); considerat saheeh de Shaykh al-Albaani în al-Silsilah al-Saheehah (2558). 

(b)

S-a relatat că ‘Utbah ibn ‘Abdin al-Sulami a spus: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cei uciși sunt de trei tipuri: (primul este) un om credincios care a luptat cu viața și averea sa de dragul lui Allah, iar atunci când a întâlnit dușmanul a luptat cu el până când a fost ucis. Acesta este martirul mândru care locuiește în cortul lui Allah sub Tronul Său; profeții nu sunt mai buni decât el decât prin virtutea faptului că sunt profeți. (Al doilea este) un om credincios care a săvârșit unele păcate, însă a luptat cu viața și averea sa de dragul lui Allah, iar atunci când a întâlnit dușmanul a luptat până când a fost ucis. Păcatele lui sunt șterse, deoarece sabia șterge păcatele, și va intra prin oricare dintre porțile Paradisului pe care o dorește, căci Paradisul are opt porți, iar Iadul are șapte porți, unele dintre ele fiind mai bune decât altele. (Al treilea este) un ipocrit care s-a străduit cu viața și averea sa, iar atunci când a întâlnit dușmanul a luptat de dragul lui Allah și a fost ucis. El va fi în Iad, deoarece sabia nu șterge ipocrizia.” 

Relatat de Ahmad (17204). Isnaad-ul său a fost considerat jayyid de al-Mundhiri în al-Targheeb wa’l-Tarheeb (2/208) și hasan de al-Albaan în Saheeh al-Targheeb (1370). 

(c)

S-a relatat de la ‘Abd-Allah ibn Hubshi al-Khath’ami că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a fost întrebat: Ce tip de jihad este cel mai bun? El a spus: „Cel în care omul luptă împotriva mushrikeen cu averea și viața sa.” S-a spus: Ce fel de moarte este cea mai nobilă? El a spus: „Cea în care sângele său este vărsat și calul său este ucis.” Relatat de Abu Dawood (1449) și al-Nasaa'i (2526); considerat saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Targheeb (1318). 

(d)

S-a relatat de la Jaabir (Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Conducătorul martirilor este Hamzah ibn ‘Abd al-Muttalib și un om care s-a ridicat înaintea unui tiran, i-a poruncit binele și i-a interzis răul, iar acesta l-a ucis.” Relatat de al-Haakim și considerat saheeh de al-Albaani în al-Silsilah al-Saheehah (374).  

În al patrulea rând:

 În ceea ce privește viața martirilor alături de Domnul lor, aceasta este viața al-Barzakh, unde Domnul lor îi cinstește cu plăcerile Paradisului, iar poziția lor diferă în funcție de faptele și intențiile lor în această lume. 

Allah spune (interpretarea sensului): 

„Nu-i socotiți morți pe cei care au fost uciși pe calea lui Allah. Dimpotrivă, ei sunt vii și au parte de provizii la Domnul lor.

170. Ei se bucură de ceea ce Allah le-a dăruit din harul Său și se bucură pentru cei care nu li s-au alăturat încă, dar au rămas în urmă (nefiind încă martirizați), căci asupra lor nu va fi teamă și ei nu se vor întrista.

171. Ei se bucură de harul și binefacerea de la Allah și de faptul că Allah nu va lăsa să se piardă răsplata credincioșilor”

[Aal ‘Imraan 3:169-171] 

„Și nu spuneți despre cei care sunt uciși pe calea lui Allah: «Ei sunt morți.» Dimpotrivă, ei sunt vii, dar voi nu percepeți aceasta”

[al-Baqarah 2:154]

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen a spus: 

Ceea ce se înțelege este că ei sunt vii alături de Domnul lor, după cum se spune în versetul din Aal ‘Imraan, însă aceasta este viața al-barzakh și nu știm cum este. Ei nu au nevoie de hrană, băutură sau aer; de aceea Allah spune „dar voi nu percepeți aceasta”, adică nu percepeți că sunt vii, deoarece este viața al-barzakh din lumea nevăzută. Dacă Allah nu ne-ar fi informat despre aceasta, nu am fi avut cunoștință de ea. 

Un alt lucru pe care îl învățăm din verset este că martirii sunt vii, însă aceasta este viața al-barzakh, care nu seamănă deloc cu viața din această lume; mai degrabă, este mai bună și mai măreață, dar nu știm cum este. Sfârșitul citatului. 

Tafseer Soorat al-Baqarah (2/176, 177). 

Ibn Rajab al-Hanbali (Allah să aibă milă de el) a spus, sub titlul: Capitol despre locul sufletelor morților în al-Barzakh: 

În ceea ce-i privește pe martiri, majoritatea savanților sunt de părere că ei se află în Paradis. Există multe ahaadeeth care vorbesc despre acest lucru. 

În Saheeh Muslim (1887) se relatează că Masrooq a spus: L-am întrebat pe ‘Abd-Allah ibn Mas’ood despre acest verset: „Nu-i socotiți morți pe cei care au fost uciși pe calea lui Allah. Dimpotrivă, ei sunt vii și au parte de provizii la Domnul lor” [Aal ‘Imraan 3:169]. El a spus: Și noi am întrebat despre aceasta, iar el (Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa)) a spus: „Sufletele lor se află în trupurile unor păsări verzi, care au lămpi atârnate de Tron, și ele umblă libere oriunde doresc în Paradis, apoi se întorc la acele lămpi…” 

Imam Ahmad, Abu Dawood și al-Haakim au relatat, într-o relatare considerată hasan de al-Albaani în Saheeh al-Targheeb (1379), de la Sa’eed ibn Jubayr, că Ibn ‘Abbaas a spus: Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Când frații voștri au fost uciși la Uhud, Domnul vostru le-a pus sufletele în trupurile unor păsări verzi care merg la râurile Paradisului și mănâncă din fructele sale, apoi se întorc la lămpi de aur atârnate la umbra Tronului. Când și-au găsit hrana, băutura și locuința, au spus: Cine le va transmite fraților noștri că suntem vii în Paradis și primim provizii, pentru ca ei să nu renunțe la luptă și să nu se îndepărteze de jihad? Iar Allah a spus: Eu le voi vorbi despre voi. Apoi Allah, Preaînaltul, a revelat versetul: «Nu-i socotiți morți pe cei care au fost uciși pe calea lui Allah. Dimpotrivă, ei sunt vii și au parte de provizii la Domnul lor» [Aal ‘Imraan 3:169].” 

Al-Tirmidhi și al-Haakim au relatat, într-o relatare considerată saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Targheeb (13762), de la Ibn ‘Abbaas, că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „L-am văzut pe Ja’far ibn Abi Taalib ca pe un înger care zbura în Paradis împreună cu îngerii, având două aripi.” Sfârșitul citatului. 

Ahwaal al-Quboor (p. 92-104). 

În al cincilea rând: 

În ceea ce privește cererea permisiunii conducătorului pentru jihad, acest lucru a fost discutat în răspunsul la întrebarea nr. 69746. Dacă necredincioșii îi atacă pe musulmani, atunci jihadul devine o obligație individuală (fard ‘ayn), caz în care permisiunea conducătorului nu mai este o condiție. 

În ceea ce privește jihadul cu scopul cuceririi și răspândirii Islamului, permisiunea conducătorului este esențială. 

Și Allah știe cel mai bine.