Un hadith fără temei despre virtuțile unor sure din Coran

În primul rând:

Subiectul virtuților Coranului cel Sfânt este unul dintre subiectele cu privire la care falsificatorii și-au fabricat cel mai mult hadithurile și le-au atribuit Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Mulți dintre ei au căutat răsplată la Allah pentru aceasta, crezând – din cauza ignoranței extreme – că pur și simplu îi încurajau pe oameni să citească Cartea lui Allah, Preaînaltul, în timp ce, de fapt, făceau ceva împotriva căruia Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a avertizat când a spus: „Cine spune în mod deliberat o minciună despre mine, să-și ocupe locul în Iad.” Relatat de al-Bukhaari (1291) și Muslim (933).

Unul dintre exemple este relatarea relatată de al-Haakim în al-Madkhal (54), cu isnad-ul său ajungând până la Abu ‘Ammaar al-Marwazi, potrivit căreia i s-a spus lui Abu ‘Asmah Nooh ibn Abi Maryam: cum se face că relatezi de la ‘Ikrimah de la Ibn ‘Abbaas relatări despre virtuțile Coranului, sură cu sură, când tovarășii lui ‘Ikrimah nu relatează asemenea relatări? El a spus: Am văzut că oamenii se îndepărtau de Coran și se concentrau asupra fiqh-ului lui Abu Haneefah și asupra Maghazi [relatărilor despre campaniile militare ale Profetului] ale lui Ibn Ishaaq, așa că am fabricat acest hadith, căutând prin aceasta răsplată la Allah.

Însă savanții sunt unanim de acord că este interzis să relatezi un hadith fabricat și să-l atribui Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cine relatează de la mine un hadith, știind că este fals, este un mincinos [asemenea celui care l-a fabricat].” Relatat de Muslim în Introducerea la Saheeh-ul său.

An-Nawawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Sharh Muslim (1/71):

Este interzis să relatezi un hadith fabricat pentru cel care știe că este fabricat sau consideră că cel mai probabil este astfel. Oricine relatează un hadith, știind sau considerând că este fabricat, fără să-i explice statutul și să precizeze că este fabricat, este inclus în acest avertisment și este considerat unul dintre cei care spun minciuni despre Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Sfârșitul citatului.

În al doilea rând:

În ceea ce privește hadithul menționat în întrebare, nu l-am putut găsi în nicio carte, indiferent dacă aceasta conține relatări autentice sau fabricate, după o căutare amănunțită. Se pare că această relatare nu are absolut niciun temei. Este un lucru care îl uimește pe un musulman: faptul că fabricarea hadithurilor continuă și în zilele noastre și că numărul hadithurilor fabricate continuă să crească. Iar Allah este Cel al Cărui ajutor îl cerem.

În ceea ce privește unele dintre surele menționate în acest hadith, nu există relatări saheeh (autentice) care să vorbească despre virtuțile lor. Acestea sunt Yaa-Seen, ad-Dukhaan, al-Waaqi‘ah și al-Kawthar.

Vezi: Tadreeb ar-Raawi (2/372); as-Saheeh wa’s-Saqeem fi Fadaa’il al-Quran al-Kareem. Vezi, de asemenea, răspunsul la întrebarea nr. 6460.

În ceea ce privește al-Faatihah, există multe hadithuri care vorbesc despre virtutea sa, însă niciunul dintre acestea nu sugerează că protejează împotriva mâniei divine.

În ceea ce privește Surat al-Mulk, s-a relatat de la Abu Hurayrah (fie ca Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Există o sură în Coran, de treizeci de versete, care va mijloci pentru cel care o recită până când îi va fi iertat: «Binecuvântat este Cel în mâna Căruia se află stăpânirea…» [al-Mulk].” Relatat de at-Tirmidhi (2891); el a spus: Este un hadith hasan. A fost considerat saheeh de Ibn Taymiyah în Majmoo‘ al-Fataawa (22/277) și de Ibn Mulaqqin în al-Badr al-Muneer (3/561). Ibn Hajar a spus în at-Talkhees al-Habeer (1/382): al-Bukhaari l-a considerat un hadith ma‘lool (problematic), însă există o relatare de sprijin cu un isnad saheeh. A fost considerat saheeh de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood.

Vezi, de asemenea, răspunsul la întrebarea nr. 26240.

În ceea ce privește Surat al-Kaafiroon, ceea ce a fost relatat în mod autentic cu privire la virtutea sa este relatarea transmisă de la Nawfal (fie ca Allah să fie mulțumit de el), potrivit căreia Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus despre ea: „este o repudiere a shirk-ului.” Considerat saheeh de Ibn Hajar în Taghleeq at-Ta‘leeq (4/408) și de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood.

În ceea ce privește Surat al-Ikhlaas, nu există nicio relatare despre virtuțile sale care să sugereze că protejează împotriva ipocriziei.

Mi‘wadhatayn [al-Falaq și an-Naas] protejează împotriva lui Shaytaan, a deochiului, a invidiei distrugătoare (hasad) și a tuturor celorlalte rele. S-a relatat de la ‘Uqbah ibn ‘Aamir (fie ca Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Căutați refugiu la ele [Mi‘wadhatayn], căci nu veți căuta refugiu la nimic altceva asemenea lor.” Relatat de Abu Dawood (1563); considerat saheeh de al-Albaani în Saheeh Abi Dawood.

Concluzie: acest hadith este fals și nu are niciun temei.

A fost considerat fals de Shaykh Ibn ‘Uthaymeen în al patrulea volum al khutbah-urilor sale de vineri, într-o khutbah înregistrată sub titlul: Responsabilitățile imamului și ale celui care îl urmează în rugăciune; unele minciuni atribuite în mod fals lui Allah, Preaînaltul, și Mesagerului Său. Este publicată pe website-ul său (fie ca Allah să aibă milă de el).

Iar Allah știe cel mai bine.