Trebuie mahr-ul să fie oferit imediat?

Este permis ca mahr să fie oferit imediat sau amânat ori ca o parte să fie oferită imediat, iar cealaltă să fie amânată, potrivit celor convenite de soți. Nu este nimic greșit în aceasta. 

Ibn Qudamah (Allah să aibă milă de el) a spus:

„Este permis ca darul de căsătorie să fie oferit imediat sau amânat ori ca o parte să fie oferită imediat, iar cealaltă să fie amânată, deoarece este plătit în schimbul unui lucru și, prin urmare, acest lucru este permis, asemenea plății unui preț.” (Al-Mughni, 7/169)

Oamenii au procedat astfel timp de multe secole. 

Shaykh Al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus: 

„Companionii nu au consemnat darurile de căsătorie, deoarece nu se căsătoreau pe baza unui dar de căsătorie amânat; mai degrabă, plăteau mahr-ul imediat și, chiar dacă îl amânau, suma era cunoscută. Când oamenii au început să se căsătorească pe baza unui dar de căsătorie amânat, iar după trecerea unei perioade îndelungate acesta era uitat, au început să consemneze partea amânată, iar aceasta a devenit o dovadă pentru stabilirea darului de căsătorie și a faptului că ea era soția lui.” (Majmu` Al-Fatawa, 32/131) 

Shaykh Ibn Baz (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat: 

Este esențial ca darul de căsătorie să fie primit atunci când este stabilit sau la momentul contractului de căsătorie ori este suficient doar să fie stabilit? Este permis să fie amânat până la un anumit timp după căsătorie? 

El a răspuns:

„Această chestiune depinde de ceea ce convin cei doi soți sau soțul și tutorele femeii. Dacă se înțeleg asupra unui lucru, nu este nimic greșit în aceasta, fie că plata este imediată, fie că este amânată. Întreaga chestiune este largă, laudă lui Allah, deoarece Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: «Musulmanii sunt ținuți de condițiile lor» și «Cele mai vrednice de a fi îndeplinite sunt condițiile prin care intimitatea devine permisă pentru voi». 

Dacă se înțeleg ca mahr-ul să fie plătit imediat sau mai târziu ori ca o parte să fie plătită imediat, iar cealaltă mai târziu, nu este nimic greșit în niciuna dintre aceste variante. Însă Sunnah este să se stabilească darul de căsătorie la momentul contractului de căsătorie, deoarece Allah spune (interpretarea sensului): «…Toate celelalte vă sunt îngăduite, cu condiția să le căutați în căsătorie cu Mahr (banii de căsătorie oferiți de soț soției sale la momentul căsătoriei) din averea voastră, dorind castitatea…» [An-Nisa’ 4:24]. Prin urmare, trebuie stabilit ceva pentru mahr. Dacă este stabilit un lucru anume, aceasta este bine; dacă se spune «Un dar de căsătorie care va fi plătit mai târziu», iar acest lucru este cunoscut de ambele părți, nu este nimic greșit în aceasta; sau dacă jumătate, o treime ori un sfert urmează să fie plătit mai târziu și se precizează ce urmează să fie plătit imediat și ce urmează să fie plătit mai târziu, nu este nimic greșit în aceasta. Chestiunea este largă, laudă lui Allah.” (Majmu` Fatawa Ibn Baz, 21/89-90) 

Shaykh Muhammad ibn `Uthaymin (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat: 

Este valabil să fie amânat darul de căsătorie al femeii? Este acesta o datorie pe care soțul o datorează și pe care este obligat să o plătească? 

El a răspuns:

„Darul de căsătorie amânat este permis și nu este nimic greșit în aceasta. Dacă un bărbat stipulează ca darul de căsătorie sau o parte din acesta să fie amânat, nu este nimic greșit în aceasta. Însă este permis numai dacă stipulează o perioadă precisă, iar acesta devine exigibil la expirarea acelei perioade. Dacă nu este precizat un termen, atunci devine exigibil în caz de divorț, anulare sau deces; prin urmare, este o datorie pe care soțul o datorează și care îi poate fi cerută după încheierea acelei perioade, cât timp este încă în viață, sau după moarte, asemenea tuturor datoriilor.” (Majmu` Fatawa wa Rasa’il Ibn `Uthaymin, 13/1368)

Și Allah știe cel mai bine.