Sper să mă puteți lămuri cu privire la cea mai bună cale de urmat. Am suferit de poliomielită la vârsta de opt luni, ceea ce m-a lăsat complet paralizat pentru o perioadă, dar apoi mi-am recăpătat puterea, deși picioarele mi-au rămas slăbite și am rămas cu o problemă permanentă de mers. Poate din această cauză am fost toată viața o persoană răbdătoare și calmă, fericită; am obținut o diplomă și am lucrat mult timp. La sfârșitul anului trecut am fost diagnosticat de un medic specialist cu sindrom post-polio (PPS), ceea ce înseamnă, în esență, că într-o zi rămân repede fără energie și trebuie să îmi dozez efortul. Nu sunt sigur dacă acest lucru are legătură cu PPS, dar în majoritatea zilelor îmi este greu să dorm neîntrerupt toată noaptea. Dacă nu dorm suficient, devin mai emotiv pe parcursul zilei. În ultimii 4 ani au existat perioade în care am plâns incontrolabil singur și îmi pierd repede cumpătul în situații familiale. Au existat perioade în care m-am gândit la sinucidere și chiar mi-am scris ultimele dorințe. Tot ce puteam gândi era să ies din căsătorie, deoarece eram nefericit; aceleași gânduri reveneau mereu, continuând să simt că trebuia să ies din căsătorie. Copiii mei vorbeau cu mine, dar nu îmi dădeam seama că vorbeau cu mine până când strigau sau mă împungeau. De atunci am participat la ședințe de consiliere și iau antidepresive, deoarece medicul a spus că este posibil ca substanțele chimice din creierul meu să fi fost afectate de-a lungul anilor. Mă asigur că dorm suficient, chiar dacă aceasta înseamnă să mă trezesc târziu. Treptat am revenit la felul de a fi pe care îl aveam odinioară. După 19 ani de căsătorie și având 4 copii, eu și soția mea locuim în apropiere, dar suntem separați. Din nefericire, înainte să îmi dau seama că aveam nevoie de ajutor medical, i-am pronunțat soției mele Talaaq-uri. Am folosit cuvinte asemănătoare cu „De la mine ai Talaaq”, în mai mult de două ocazii. Din punct de vedere mintal eram într-o stare dezorientată; în noaptea dinaintea unuia dintre talaaq-uri mă gândeam să îmi izbeasc mașina de un stâlp de iluminat. Când am pronunțat talaaq-ul, am aruncat pe podea masa aflată în fața mea. Acest lucru era complet contrar caracterului meu, deoarece în mod normal sunt o persoană fericită și calmă. În două ocazii, după ce am citit du‘aa-ul istikhara, într-o noapte, în jurul orei 1, într-una dintre ocazii, l-am văzut pe fiul meu cerându-mi să mă întorc acasă. A doua oară, aproape de dimineață, am văzut-o pe soția mea. Eram foarte bolnav din cauza depresiei, problemelor de somn și simptomelor sindromului post-polio, inclusiv oboseala care mă făcea dezorientat. Putem eu și soția mea să continuăm viața de căsătorie? Vă rog să emiteți o fatwa în această privință.

Question

Echipa editorială Tawhid.ro · Accepted Answer

În primul rând:

Talaaq-ul unei persoane bolnave mintal

Întrebare

Răspuns