Sunt respinse toate faptele inovatorilor?

În primul rând: 

Hotărârea privind rugăciunea în spatele unui inovator a fost menționată anterior în răspunsul la întrebările nr. și 26152. Nu este nevoie să o repetăm aici. 

În al doilea rând: 

În ceea ce privește hadithul (relatarea) menționat în întrebare și celelalte hadithuri marfoo’ (relatări atribuite profetului) despre neacceptarea faptelor bune ale inovatorului, acestea sunt hadithuri da’eef sau munkar (adică slabe) și nu sunt saheeh (autentice). Urmează o discuție detaliată. 

1.

Primul hadith: A fost relatat de la Hudhayfah (Allah să fie mulțumit de el) că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Allah nu va accepta de la o persoană care urmează inovația (bid’ah) niciun post, rugăciune, caritate, Hajj, ‘Umrah (pelerinajul major și minor), jihad (lupta fizică împotriva asupririi) sau orice altă faptă obligatorie sau nafil (voluntară). El iese din Islam asemenea unui fir de păr scos din aluat.”

Relatat de Ibn Majah în al-Sunan (nr. 49). El a spus: Dawood ibn Sulayman al-‘Askari ne-a relatat, Muhammad ibn ‘Ali Abu Hashim ibn Abi Khaddash ne-a relatat, Muhammad ibn Muhsin ne-a relatat, de la Ibraheem ibn Abi ‘Ablah, de la ‘Abd-Allah ibn al-Daylami, de la Hudhayfah (Allah să fie mulțumit de el). 

Al-Shaykh al-Albani a spus în al-Silsilah al-Da’eefah (nr. 1493): 

Este mawdoo’ (fabricat); vina îi aparține lui Ibn Muhsin, care este mincinos, după cum au spus Ibn Ma’een și Abu Hatim. Al-Hafiz a spus în al-Taqreeb: L-au considerat mincinos, însă al-Boosayri a fost mai indulgent în privința lui în al-Zawaid (1/10). Acesta este un hadith da’eef (slab); isnad-ul (lanțul de transmitere) său îl include pe Muhammad ibn Muhsin și sunt cu toții de acord că el este da’eef. Motivul acestei opinii indulgente este că naratorul este considerat unanim da’eef, dar nu mincinos. În acest caz, menționarea consensului cu privire la un narator fără menționarea motivului nu oferă o imagine corectă despre narator.  

2.

Al doilea hadith: S-a relatat că ‘Abd-Allah ibn ‘Abbas (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Allah refuză să accepte faptele bune ale celui care urmează inovația până când renunță la acea inovație.” 

Relatat de Ibn Abi Hatim în al-Jarh wa’l-Ta’deel (9/439); Ibn Majah în al-Sunan (nr. 50), Abu’l-Fadl al-Muqri’ în Ahadeeth fi Dhamm al-Kalam wa Ahlihi (3/111), Ibn Abi ‘Asim în al-Sunnah (nr. 32), al-Khateeb în Tareekh Baghdad (13/185), prin Ibn al-Jawzi în al-‘Ilal al-Mutanahiyah (1/144). Toți l-au relatat prin Bishr ibn Mansoor al-Khayyat de la Abu Zayd de la Abu’l-Mugheerah de la ‘Abd-Allah ibn ‘Abbas (Allah să fie mulțumit de el). 

Ibn Abi Hatim a spus, după ce l-a relatat: Abu Zu’rah a fost întrebat despre ei – adică Abu Zayd și Abu’l-Mugheerah – și a spus: Nu îi cunosc și nu îl cunosc pe Bishr ibn Mansoor de la care l-a relatat al-Ashajj. Sfârșitul citatului. 

Ibn al-Jawzi a spus în al-‘Ilal al-Mutanahiyah (1/145): 

Acesta nu este un hadith saheeh (relatare autentică) de la Mesagerul lui Allah; isnad-ul său include naratori majhool (necunoscuți). Sfârșitul citatului. 

Al-Shaykh al-Albani a spus în al-Silsilah al-Da’eefah (1/1492): 

Este munkar (respins). Acesta este un isnad da’eef (slab), plin de naratori majhool (necunoscuți). Abu Zur’ah a spus: Nu îl cunosc pe Abu Zayd, nici pe Shaykh-ul său și nici pe Bishr. Al-Dhahabi a spus despre primul dintre ei: El este necunoscut. Iar despre ceilalți doi a spus: Nu știu cine sunt. Al-Boosayri a fost de acord cu el în al-Zawaid (1/11). Sfârșitul citatului. 

În al treilea rând: 

Însă unii oameni pot fi derutați de ceea ce este menționat în hadithul lui ‘Ali ibn Abi Talib (Allah să fie mulțumit de el), potrivit căruia Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus despre cel care introduce o inovație în Madeenah: „Allah nu va accepta de la el nicio faptă de adorare obligatorie sau nafil.” Relatat de al-Bukhari (7300) și Muslim (1370). 

Ceva similar a fost relatat de la mai mulți Tabi’een, precum al-Hasan al-Basri, de la care s-a relatat că a spus: „Allah nu acceptă de la cel care urmează inovația niciun post, rugăciune, Hajj sau ‘Umrah până când renunță la aceasta.” Sfârșitul citatului. 

Relatat de al-Ajurri în al-Sharee’ah (64); Abu Shamah în al-Ba’ith ‘ala Inkar al-Bida’ wa’l-Hawadith (p. 16); și în alte locuri. O relatare similară a fost relatată de la al-Awza’i, după cum se spune în al-Bida’ wa’l-Nahi ‘anha de Ibn Waddah (27). S-a relatat că al-Fudayl ibn ‘Iyad a spus: „Nicio faptă bună nu este ridicată la Allah pentru cel care urmează inovația.” Relatat de al-Lalkai în Sharh Usool I’tiqad Ahl al-Sunnah (1/139). 

Al-Shatibi a făcut un comentariu cu privire la astfel de relatări. El a spus în al-I’tisam (1/108-112): 

Fie înseamnă că faptele sale bune nu sunt acceptate deloc, indiferent dacă sunt în conformitate cu Sunnah (învățăturile profetice) sau nu, fie înseamnă că faptele în care urmează inovația în mod particular nu vor fi acceptate de la el, spre deosebire de cele în care nu urmează inovația. 

În ceea ce privește primul scenariu, acesta poate fi înțeles în trei moduri: 

1 – poate fi înțeles potrivit sensului aparent, adică pentru fiecare inovator, indiferent de natura inovației sale, niciuna dintre faptele sale bune nu va fi acceptată atunci când urmează acea inovație, indiferent dacă o anumită faptă intră sau nu sub incidența acelei bid’ah. Aceasta este foarte aspru pentru cei care introduc inovații în Islam. 

2 – poate fi înțeles ca referindu-se la un tip de bid’ah care poate constitui baza tuturor celorlalte fapte, cum ar fi cazul în care el consideră că relatările ahad trebuie respinse, deoarece majoritatea faptelor prescrise în Islam se bazează pe relatări ahad. 

3 – Al treilea mod de a-l înțelege este că bid’ah în unele acte de adorare sau în alte fapte îl poate determina pe cel care urmează acea bid’ah să adopte o înțelegere care face ca credința lui în sharee’ah (învățăturile islamice în general) să fie foarte slabă, ceea ce îi anulează toate faptele bune. 

În ceea ce privește a doua interpretare, aceasta înseamnă că, în mod specific, faptele lor în care urmează inovația nu sunt acceptate, iar acest lucru este posibil. Aceasta este indicată de hadithul: „Orice faptă care nu este în conformitate cu această chestiune a noastră va fi respinsă.” Sfârșitul citatului. 

Însă opinia corectă cu privire la această chestiune este cea menționată de Dr. Ibraheem al-Ruhayli în cartea sa Mawqif Ahl al-Sunnah min Ahl al-Ahwa wa’l-Bida’ (1/292-293), unde spune: 

Ceea ce indică sensul aparent al textelor și cuvintele Salaf-ului (predecesorii pioși) este că, pentru cel care urmează inovația, Allah nu îi va accepta faptele, iar aceasta poate fi interpretată în următoarele moduri: 

1 – Cuvintele pot fi luate în sens literal, iar ceea ce se înțelege este că toate faptele inovatorului sunt respinse, atât cele în care urmează inovația, cât și cele în care nu o urmează. Aceasta se aplică inovatorului care este kafir (necredincios), și nimănui altcuiva. 

2 – Ceea ce se înțelege este că numai faptele inovate sunt respinse, indiferent dacă sunt inovații pure sau dacă au fost prescrise în Islam, dar unele inovații au fost introduse în ele și le-au corupt. 

3 – Inovațiile pot face ca răsplata faptei să fie anulată ca pedeapsă, până când este ca și cum aceasta nu ar fi acceptată. 

4 – Textele pot fi înțelese ca o mustrare pentru inovație și ca un mijloc de descurajare. 

Motivul pentru care trebuie să găsim o înțelegere corectă a acestor texte și a cuvintelor salaf-ului aici este că sensul aparent al textelor pare să contrazică principiile de bază ale sharee’ah, care indică faptul că faptele musulmanului sunt acceptate dacă îndeplinesc condițiile sincerității față de Allah și ale urmării Sunnah, indiferent de inovațiile, păcatele etc. pe care persoana le-ar putea săvârși în alte fapte, deoarece acestea nu au niciun efect asupra acceptării acestei anumite fapte bune. Sfârșitul citatului. 

În ceea ce privește a treia interpretare de aici, aceasta trebuie înțeleasă ca referindu-se numai la orice bid’ah despre care un text shar’i (religios) indică faptul că această anumită bid’ah șterge faptele bune ale celui care o comite; nu fiecare bid’ah intră în această categorie. 

Savanții au comentat acest hadith și au explicat ce se înțelege prin cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Allah nu va accepta de la el nicio faptă de adorare obligatorie sau nafil.” 

Al-Qadi a spus: S-a spus că ceea ce se înțelege este că actele sale obligatorii și nafil de adorare nu vor fi acceptate în sensul că Allah nu va fi mulțumit de ele, chiar dacă pot fi acceptabile în sensul că el va fi răsplătit pentru ele. Și s-a spus că acceptarea aici se referă la acceptarea ca ispășire pentru păcat. 

Sharh al-Nawawi ‘ala Muslim (9/141). 

Pe scurt: Este permis să te rogi în spatele celui care urmează inovația, atât timp cât bid’ah-ul său nu este una care constituie kufr (necredință) evidentă. Allah îi va trage pe oameni la socoteală pe baza faptelor lor.

„Așadar, oricine face bine cât greutatea unui atom (sau a unei furnici mici) îl va vedea. Și oricine face rău cât greutatea unui atom (sau a unei furnici mici) îl va vedea.”

[al-Zalzalah 99:7-8]

Iar Allah știe cel mai bine.