Suferă de vasocongestie și durere, iar medicul l-a sfătuit să se masturbeze

În primul rând: 

Masturbarea este haraam din cauza dovezilor pe care le-am citat anterior în răspunsul la întrebarea nr. 329

Deoarece este haraam, nu poate fi nicidecum un remediu, deoarece Allah nu a pus vindecarea în ceea ce le-a interzis robilor Săi. 

Ibn Mas‘ood (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: Allah nu a pus vindecarea voastră în ceea ce v-a interzis. Relatat de al-Bukhaari într-o relatare mu‘allaq în Kitaab al-Ashribah, Baab Sharaab al-Halwa wa’l-‘Asl. 

O persoană poate crede că ceva este un remediu, când în realitate este o boală, precum cel care își imaginează că există vindecare în khamr (vin, alcool), după cum se spune în hadeeth-ul relatat de Muslim (3670) prin Suwayd al-Ja‘fi, care a spus că l-a întrebat pe Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) despre khamr, iar el i l-a interzis sau l-a descurajat să-l folosească. El a spus: Îl prepar doar ca remediu, iar Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu este un remediu; mai degrabă, este o boală.” 

Masturbarea este la fel; poți crede că este un remediu, când în realitate este o boală. Cel care suferă din cauza ei cu greu poate renunța și nu are o limită la care să se oprească. În ceea ce privește postul, acesta este un remediu profetic folositor, însă trebuie ținut în mod regulat și continuu, urmând totodată și alte măsuri preventive precum coborârea privirii, evitarea timpului liber, ocuparea cu acte de adorare și ascultare și alegerea unor prieteni virtuoși. 

Unii fuqaha’ au permis masturbarea în cazurile în care individul se teme pentru angajamentul său religios sau pentru sănătatea sa fizică, sub principiul săvârșirii răului mai mic dintre două rele. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre un bărbat care s-a confruntat cu provocarea dorinței și s-a masturbat, deși știa că problema putea fi tratată prin post, însă acest lucru îi era prea dificil. 

El a răspuns: 

În ceea ce privește ceea ce este emis involuntar, nu există niciun păcat asupra lui, însă trebuie să facă ghusl dacă apa a ieșit în jet. Dar dacă a fost emis voluntar, în sensul că s-a masturbat, aceasta este haraam potrivit majorității savanților. Este, de asemenea, una dintre cele două opinii relatate de la Ahmad; de fapt, este opinia mai corectă; potrivit unei alte opinii, este makrooh (detestabilă). Însă dacă este constrâns să facă aceasta, de exemplu dacă se teme că ar putea cădea în zina dacă nu se masturbează sau se teme că s-ar putea îmbolnăvi, atunci în acest caz există două opinii cunoscute ale savanților. Unii savanți din generațiile timpurii și ulterioare au acordat o dispensă în asemenea cazuri, iar alții au interzis-o. Și Allah știe cel mai bine.

Sfârșitul citatului din al-Fataawa al-Kubra, 3/439. Vezi, de asemenea, Mataalib Ooli an-Nuha, 6/225; Kashshaaf al-Qinaa‘, 6/125 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: El a spus: „Cel care se masturbează fără necesitate trebuie să primească o pedeapsă disciplinară.” Expresia „fără necesitate” înseamnă dacă nu exista o nevoie pentru aceasta. Nevoile sunt de două tipuri: nevoi religioase sau spirituale și nevoi fizice. 

În ceea ce privește nevoile religioase sau spirituale, aceasta se referă la situația în care individul se teme că ar putea cădea în zina, dacă se află într-o țară în care este ușor să comită zina. Dacă resimte o dorință intensă, are două opțiuni: fie o poate stinge prin această faptă, fie poate merge într-un loc unde există prostituate și poate comite zina. În acest caz îi spunem că aceasta este o nevoie legitimă, deoarece principiul stabilit în Islam spune că este esențial să se evite răul mai mare dintre două rele prin intermediul celui mai mic, iar aceasta este ceea ce corespunde rațiunii. Dacă această persoană nu are altă opțiune decât să-și împlinească dorința într-unul dintre aceste două moduri, atunci îi spunem că îi este permis să facă această faptă, deoarece este un caz de necesitate. 

În ceea ce privește nevoile fizice, aceasta se referă la situația în care individul se teme că trupului său i s-ar putea întâmpla vreun rău dacă nu elimină acest fluid din trup, deoarece unii oameni pot resimți o dorință puternică, iar dacă acest fluid acumulat nu este eliminat, poate duce la probleme psihologice, astfel încât persoanei nu îi va plăcea să se amestece sau să stea cu oamenii. 

Așadar, dacă se teme de vreun rău fizic, îi este permis să facă această faptă deoarece este o nevoie fizică. Însă dacă nu există nicio nevoie și face această faptă, trebuie să primească o pedeapsă disciplinară care să servească drept descurajare.

Sfârșitul citatului din ash-Sharh al-Mumti‘, 14/318 

În al doilea rând: 

Trebuie să eviți orice poate provoca dorința prin privire, ascultare, citire și așa mai departe și trebuie să eviți compania celor a căror tovărășie poate duce la aceasta, pentru a-ți proteja angajamentul religios și sănătatea fizică. Vezi răspunsul la întrebarea nr. 20161 pentru câteva sfaturi privind rezistența la pericolul ispitei sexuale. 

În al treilea rând: 

Dacă un bărbat îți oferă fiica sa în căsătorie și se oferă să vă întrețină pe amândoi, iar acest bărbat este devotat religios și virtuos și nu există nicio teamă că își va încălca promisiunea sau că îți va aminti mai târziu de bunătatea sa, atunci nu este nimic greșit în a accepta aceasta de la el; poate că aceasta este provizia pe care Allah ți-a acordat-o și o cale de ieșire prin care poți fi în siguranță de căderea în haraam. 

În ceea ce privește căsătoria cu intenția de a divorța, aceasta este haraam, deoarece implică înșelarea și amăgirea soției. Acest lucru a fost discutat anterior în răspunsul la întrebarea nr. 111841 

Îl rugăm pe Allah să îți ușureze lucrurile, să-ți purifice inima și să-ți protejeze castitatea. 

Și Allah știe cel mai bine.