Șterg păcatele majore faptele bune în Islam?

Ce spune Coranul despre păcatele majore și faptele bune

Unul dintre faptele bine stabilite, confirmat de Coran și asupra căruia cei din Ahl As-Sunnah au căzut unanim de acord, este că păcatele și păcatele majore nu șterg toate faptele bune ale musulmanului și că nimic nu șterge în întregime faptele bune ale unui musulman în afară de necredință și shirk (politeism). Acest lucru este indicat de versetul în care Allah spune (interpretarea sensului):

{Iar oricine dintre voi se întoarce de la religia sa și moare necredincios, faptele lui vor fi pierdute în această viață și în Viața de Apoi, iar ei vor fi locuitorii Focului. Ei vor rămâne acolo veșnic.} [Al-Baqarah 2:217]

Opiniile celor din Ahl As-Sunnah despre păcatele majore și faptele bune

Shaykh Al-Islam Ibn Taymiyah a spus în Majmu` Al-Fatawa (10/321-322):

Companionii și cei din Ahl As-Sunnah wal-Jama`ah sunt de părere că cei care săvârșesc păcate majore vor fi scoși din Iad și se va mijloci pentru ei. Un singur păcat major nu șterge toate faptele bune, dar poate șterge o cantitate echivalentă dintre ele, potrivit majorității celor din Ahl As-Sunnah. Nimic nu șterge toate faptele bune în afară de necredință, după cum nimic nu șterge toate faptele rele în afară de căință . Dacă cel care a săvârșit un păcat major face fapte bune, căutând prin aceasta mulțumirea lui Allah, Allah îl va răsplăti pentru aceasta, chiar dacă merită să fie pedepsit pentru păcatul său major. Cartea lui Allah face distincție între hotărârea referitoare la hoți, adulteri și credincioșii care luptă unii împotriva altora și hotărârea referitoare la necredincioși în privința modului în care sunt denumiți și a hotărârii aplicabile lor. Sunnah Mutawatir a Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) și consensul Companionilor indică acest lucru. Potrivit celor din Ahl As-Sunnah wal-Jama`ah, faptele bune sunt acceptate de la cel care se teme de Allah și le face sincer de dragul lui Allah și în conformitate cu porunca lui Allah. Dacă o persoană este sinceră față de El atunci când face o faptă, El o va accepta de la ea, chiar dacă Îl nesocotește în alte privințe; dacă o persoană nu este sinceră față de El atunci când o face, El nu o va accepta de la ea, chiar dacă Îl ascultă în alte privințe. (Sfârșitul citatului)

Ștergerea tuturor faptelor bune prin săvârșirea unui păcat major

Hadith-ul menționat în întrebare este Hadith-ul relatat de Thawban (Allah să fie mulțumit de el) de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui), care a spus: „Știu cu siguranță oameni din Ummah mea care vor veni în Ziua Învierii cu fapte bune asemenea munților din Tihamah, dar Allah le va face asemenea prafului împrăștiat.” Thawban a spus: O, Mesager al lui Allah, descrie-ni-i și spune-ne mai multe despre ei, pentru ca să nu ajungem printre ei fără să știm. El a spus: „Ei sunt frații voștri și din neamul vostru, se roagă noaptea asemenea vouă, dar sunt oameni care, atunci când sunt singuri, încalcă limitele sacre ale lui Allah.” (Relatat de Ibn Majah în Sunan-ul său, 4245; Ar-Rawiyani în Al-Musnad, 1/425; At-Tabarani în Al-Awsat, 5/46 și Al-Saghir, 1/396; Musnad Al-Shamiyin,  nr. 667; Ad-Daylami în Musnad Al-Firdaws, 7715. Clasificat autentic de Al-Albani în As-Silsilah As-Sahihah, 505)

Aceasta este o dovadă care susține principiul pe care l-am menționat, și anume că unele fapte rele pot anula o parte din faptele bune ale unei persoane  și din răsplata pentru nevoile sale drepte.

În ceea ce privește al doilea Hadith pe care l-ați menționat, acesta este Hadith-ul lui `Uthman ibn Abu Al-`As Ath-Thaqafi (Allah să fie mulțumit de el), potrivit căruia Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a spus:

„Porțile cerului se deschid la jumătatea nopții și un vestitor strigă: este cineva care se roagă pentru ca rugăciunea sa să primească răspuns? Este cineva care cere pentru ca să i se ofere? Este cineva aflat în necaz pentru ca să i se acorde alinare? Și nu va rămâne niciun musulman care să se roage fără ca Allah să-i răspundă, cu excepția unei adultere care își câștigă existența din săvârșirea adulterului sau a unui extortionist.” (Relatat de At-Tabarani în Al-Mu`jam Al-Kabir, 9/59 și în Al-Mu`jam Al-Awsat, 3/154. Al-Haythami a spus în Majma` Az-Zawa’id, (10/156): Oamenii săi sunt oamenii din Sahih. Al-Albani a spus în As-Silsilah As-Sahihah, 91073): Lanțul transmiterii sale este autentic.)

Pe baza acestui fapt, nu există nicio sugestie că toate faptele sale bune vor fi șterse; mai degrabă, aceasta arată că Du`a adulterului care persistă în săvârșirea adulterului  nu va fi acceptată, iar acesta este un sens valid. Păcatele majore reprezintă unul dintre impedimentele acceptării Du`a. Cum ar putea Allah să răspundă celui care rămâne în păcat și nu renunță la el sau nu se căiește pentru el?

Și Allah știe cel mai bine.